Licbez pentru toromaci

«Am impresia certă că aerul pe care îl respiră «neamul romînilor» (şi papagalii lor unionişti din conducerile Moldovei – V.S.) este MINCIUNA, TEAMA DE A ROSTI ADEVĂRUL. În loc să producă bani şi civilizaţie», ei rîşnesc zilnic sinucigaş (= autodestrămător, autodistrugător) ortografii idioate, istorii neghioabe... (De la Dinu Mihail citire: MS, 7.03.2017).

Moldovenii de cînd s-au zămislit (veacul XIII) s-au numit moldovan, moldoveni; au fost numiţi: moldavos, moldavanos; молдавцы; moldavi; moldavorum... Dat fiind că «limba unui popor se contopeşte cu naţionalitatea lui» (B.P.Haşdeu, Al.Zub), moldovenii îşi numeau şi îşi numesc graiul matern – limba moldovenească.

De cînd s-au conştientizat şi au fost recunoscuţi colectivitate aparte, deosebită de altele (sec. XIV – XV): gentes moldaui vocant, moldava gente, populi moldavi, moldavicae nationis, moldavorum populum, neamul moldovenilor, norodul moldovenesc, limba maternă a moldovenilor a fost fixată scris: moldauische Sprasche, lingua moldavica, sermone moldavicae, lingua moldavorum, idioma moldavica, молдавский язык...

Limba maternă a moldovenilor este unica limbă neolatină de răsărit, despre care s-au scris studii lingvistice în limba naţională de acum în veacul XVII: Деспре лимба ноастрэ молдовеняскэde Gr.Ureche (1635), Деспре лимба молдовеняскэ de Miron Costin (1686), De lingua moldavorum (1716) de D.Cantemir...

Despre vreo careva «limbă romînească» la acea oră (începutul sec. XVIII) nimeni nu ştia nimic!

Primul act păstrat moldoveneşte scris: citeţ, clar, înţeles de orice moldovan de azi este Mărturia lui Afanasii Coceaga din 31.01.1572 pentru moşia sa din Ţăpeni, ţinutul Fălciu...

PrimulLexicon moldovenesc – Catastiful mănăstirii Galata a fost alcătuit la 1588.

Primul dicţionar moldovenesc – Греко-латино-славяно-молдавский словарь a fost alcătuit de N.Milescu Spataru la 1672.

La 1719 italianul Silvestro Amelio alcătuieşte Vocabulario italiano-moldavo...

Despre vreo careva «limbă romînească», vreun dicţionar, studiu despre astfel de idiom la acea epocă – începutul veacului XVIII! – nimeni nu ştia nimic...

«Expresia «limba romînească» apare în 1838» (V.Arvinte. Romîn, romînesc, Romînia. Bucureşti, 1983. P. 46).

Cînd orînduiala social-politica s-a statornicit oricum pe meleagurile dintre Carpaţi şi Nistru, limba naţională a Moldovei Autonome (dintre Prut şi Nistru), a Principatului Moldovei – vasal al Turciei – limba moldovenească a devenit limbă oficială.

29 aprilie 1818. Împăratul Alexandru I aprobă Aşăzămîntul obrazovaniei oblastei Basarabiei. Potrivit acestui act imperial «Oblastea Basarabia păzeşte a sa închegare de norod, pentru aceea îşi priimeşte şi osăbit chip de ocîrmuire». Basarabia devenea autonomă avînd organul de conducere «Verhovnîi Sfat».

Limba moldovenească a devenit limbă oficială a Basarabiei: «Pricinile în Verhovnîi Sfat se vor lucra în limbile rusască şi moldovenească... Pricinile de giudicăţi politiceşti (= civile) să vor lucra în sîngură limbă moldovenească şi giudicăţile să vor face pe temeiul legiuirilor şi a obiceiurilor Moldaviei» (P.Mihail, Z.Mihail. Acte... I. Bucureşti, 1993).

«Punctul esenţial al Regulamentului din 29.04.1818 este recunoaşterea limbii moldoveneşti ca limbă oficială alături de rusă şi folosirea ei exclusiv în procesele civile...». Nu numai în Verhovnîi Sfat, dar şi la nivel local... «Încă în 1814 boierii au cerut să fie respectate legile şi limba moldovenească, «pentru că toate codurile Moldovei sînt redactate exclusiv în frumoasa limbă moldovenească... şi că poporul acestei ţări nu înţelege altă limbă decît limba patriei sale...». Corespondenţa instituţiilor judiciare şi cele administrative în deceniile care au urmat anexării Basarabiei dovedeşte că înşişi funcţionarii ruşi erau adesea obligaţi să se slujească de limba populaţiei... Dacă cea mai înaltă instituţie a Basarabiei întrebuinţează în aşa măsură limba moldovenească, de autorităţile judeţene nici nu poate fi vorba... Într-adevăr, s-au păstrat o mulţime de acte care dovedesc că în primele decenii ale stăpînirii ruseşti limba moldovenească a fost limba oficială a             instituţiilor din Basarabia...» (Şt.Ciobanu, 1923).

1831. Limba moldovenească devine limbă de stat: «Cursul tuturor învăţăturilor va fi în limba moldovenească nu numai pentru înlesnirea şcolerilor şi cultivarea limbii Patriei, ce încă pentru cuvîntul că toate pricinile publice trebuie să se tractarisească în această limbă pe care lăcuitorii o întrebuinţează şi în sărbările bisericeşti» (Regulamentul Organic al Moldaviei. Art.421).

30 aprilie 1907. Dreptul firesc şi sfînt al moldovenilor. «Avem dreptul să cerem ca în şcolile de la ţară să se înveţe pe lîngă limba rusască şi cea moldovenească: acesta este dreptul cel mai sfînt şi mai firesc al oricărui norod, fiindcă limba strămoşească este pentru un neam ceea ce este pentru un om tatăl sau maică-sa. Şi cînd părinţii noştri au fost de neamul moldovenesc şi au vorbit limba moldovenească, cînd maicele noastre ne-au legănat tot cu cîntece moldoveneşti şi ne-au învăţat să ne închinăm şi să ne rugăm lui Dumnezeu în limba moldovenească, noi n-avem dreptul, nu ne lasă inima să ne lepădăm de ea, căci lepădîndu-ne de limba părintească ‒ moldovenească ‒ de neamul nostru ‒ moldovenesc ‒ ne lepădăm» (Gh.V. Madan. Moldovanul, Nr.16, 1907).

1916. ‒ «Limba moldovenească limbă internaţională».

«Astăzi încă, după 100 de ani de dominaţie rusă, limba care serveşte de limbă internaţională în raporturile dintre diferiţi reprezentanţi ai raselor ce populează provincia nu este limba rusă, ci limba moldovenească. Această limbă exercită un fel de atracţie asupra reprezentanţilor raselor cele mai diverse, care locuiesc în gubernie şi care înlocuiesc de bună voie propria limbă cu cea moldovenească, astfel încît ei se transformă rapid în moldoveni. În felul aceasta procesul de deznaţionalizare, adică, de moldovenizare, avansează rapid». ‒ В.Бутович. Материалы для этнографической карты... 1916.

Rezoluţiile întîiului Congres ostăşesc moldovenesc, adoptate la 25 octombrie 1917:

...9. Să se facă cunoscut sfaturilor pedagogice ale tuturor şcolilor din Basarabia, că trebuie luate măsuri grabnice pentru naţionalizarea şcoalelor şi PREDAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI ÎN LIMBA MOLDOVENEASCĂ.

28 martie 1918. Se publică ultima parte a Constituţiei Republicii Naţionale Moldoveneşti:

§ 78. Limba moldovenească, ca limbă oficială a statului este obiect de învăţătură obligator în toate şcoalele republicii.

1924 septembrie 19. – Biroul politic al CC al PC din Ucraina a adoptat hotărîrea Cu privire la crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti în componenţa Ucrainei; hotărîrea stabilea: «... Despre limbă. La promovarea politicii naţionale în RASSM se va ţine cursul la dezvoltarea limbii moldoveneşti norodnice». – IMd.

Decembrie 1951. Prestigioşi lingvişti sovietici, împreună cu colegii lor moldoveni, la Sesiunea ştiinţifică comună de la Chişinău, au fundamentat şi confirmat realitatea cultural ‒ istorică: limba moldovenească este o limbă neolatină, avînd un sistem fonetic, o structură gramaticală, morfologică şi un fond lexical de bază, comune, caracteristice şi altor limbi est ‒ romanice.

3-8 apriie 1956. La Congresul VIII de cercetări romanice (Florenţa) faimosul lingvist italian Carlo Tagliavini, prinre altele, menţiona: «... Denumirea limba moldovenească nu este o descoperire contemporană; limba moldovenească este o continuare a filonului literaturii vechi moldoveneşti, care, în legătură cu despărţirea politică a Basarabiei, nu a participat la procesul de unificare a limbii române, ce s-a încheiat în secolul XIX».

1956. Cursul de limbă moldovenească literară contemporană (vol.I) cuprinde şi compartimentul Cu privire la unitatea lingvistică moldo-română semnat de doctorul în ştiinţe filologice Andrei Borşci, care, încă o dată, a confirmat, că «amîndouă limbile ‒ moldovenească şi românească ‒ au un fond lexical comun şi aceeaşi sistemă gramaticală, morfologică şi sintactică, adică declinarea substantivelor, conjugarea verbelor, formarea şi flexionarea tuturor celorlalte părţi de vorbire, sistema formării cuvintelor, regulile de îmbinare a acestora, topica nu se deosebesc prin nimic esenţial».

Dat fiind că «limba unui popor se contopeşte cu naţionalitatea lui» (B.P.Haşdeu), că limba maternă «este cel mai însemnat, cel mai timpuriu însuşit şi determinant indice al etnosului» (S.Arutiunov), că «limba vie este totdeauna a unei societăţi», ca «definiţia identităţii lingvistice nu poate fi decît socială» (A.Meillet), limba moldovenească este semnul identificator fundamental al naţiunii moldoveneşti.

18 octombrie 1957. Hotărîre a Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti: «De a reîncepe de la 1 septembrie 1958 învăţarea obligatorie a limbii moldoveneşti în republică».

12 mai 1989. Adunarea generală a Academiei de Ştiinţe «în majoritate absolută a votat pentru ca limbamoldovenească să fie decretată limbă de stat a Republicii Moldova».

31 august 1989. SovietulSuprem al RSS Moldoveneşti modifică Constituţia republicii: noul articol 70(1) a stabilit: limba de stat a RSS Moldoveneşti este limba moldovenească.

Declaraţia romînească de «independenţă» a Republicii Moldova, strigată în vacarmul străzii la 27.08.1991, falsifică în mod grosolan din interese politico-expansioniste străine articolul constituţional 70 (1), adoptat unanim la 31.08.1989: «LIMBA DE STAT A REPUBLICII MOLDOVA ESTE LIMBA MOLDOVENEASCĂ», articol votat regulamentar şi adoptat în Constituţia din 29.07.1994.

1994 iulie 29. ‒Parlamentul Republicii Moldova adoptă Constituţia (Legea Supremă) Republicii Moldova. Art.13 a stabilit: «Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească». Şi punctum.

1992 septembrie 8. – Sovietul Suprem al Republicii Moldoveneşti Nistrene a adoptat Legea Cu privire la limbile Republicii Moldoveneşti Nistrene. Art. 3 a stabilit: «Cu statut de limbă oficială pe picior de egalitate se învestesc limbile moldoveneacă, rusă şi ucraineană».

1994 decembrie 23. – Legea privind statutul juridic al Găgăuziei. Art. 3(1) a stabilit: «Limbile oficiale ale Găgăuziei sînt limbile moldoveneacă, găgăuză şi rusă».

Astfel, indiferent de aiurelile sociolingvoanalfabeţilor romînobetegi, în Republica Moldova, ca şi în Elveţia, sînt legiferate şi funcţionează 4 (patru!) limbi oficiale, la noi: moldoveneacă, găgăuză, rusă, ucraineană. Cu o singură razniţă: elveţienii sînt oameni culţi, cu ştiinţă de carte, adevăraţi democraţi. Ei privesc şi respectă situaţia multilingvă ca ceva firesc, absolut normal. Pe cînd anumiţi, dragă doamne, deputaţi chişinăuieni, pe lîngă că sînt agramaţi împăunaţi, suferă grav de mîncărime lingvoromînită recidivă.Şi se scarpină pînă la os sau, cum scrie plastic – ca totdeauna! – dl Viorel Mihail, «se zgîrîe pe faţă apărînd termenul (limba romînă)»...

Analfabeţii romînobetegi din parlament habar n-au unde se bagă şi cu ce ar putea sfîrşi neghiobia lor antistatală. Toată romînimea, chiar braţ la braţ cu NATO, nu va putea impune limba «cea romînă» est-nistrenilor, găgăuzilor...

Şi atunci soarta Statului Moldovenesc vor hotărî-o alţii...

2004. Sociolingvistul german K.Bochmann sublinia ceea ce se ştie de la A.Meillet: «Adevărul ştiinţific», cît şi «denumirea «corectă» a «limbii române» îşi au viclenia/ făţărnicia lor. În cele din urmă, majoritatea vorbitorilor hotărăşte care e numele corect al limbii lor».

Majoritatea covîrşitoare a moldovenilor îşi numesc limba moldovenească:

1897, primul recensămînt, făcut pe criterii lingvistice: moldovenească ‒ 920 919...

2004, moldoveni 2 564 849, moldovenească ‒ 2 029 847.

2014, moldoveni 2 754,7 mii, moldovenească ‒ 54,6%.

2017 iunie 16. ‒ Oficial limba de stat a Republicii Moldova trebuie să senumească: LIMBA MOLDOVENEASCĂ ‒ 76% ‒ Sondaj Fondul opiniei          publice.

2017 octombrie 10. ‒ Oficial limba de stat a Republicii Moldova trebuie să senumească: LIMBA MOLDOVENEASCĂ ‒ 72% ‒ Sondaj Fondul opinieipublice.

Aceasta este realitatea fixată oficial de cel puţin 200 de ani. Acestea sînt dreptul, voinţa, convingerile poporului moldovenesc, fondator al Ţării Moldovei, exprimate şi ocrotite de-a lungul a 700 de ani. Aleşii poporului, deputaţii sînt obligaţi să le execute, ca exponenţi ai puterii care aparţine poporului. Ca persoane cît de cît alfabetizate, deputaţii Parlamentului, diriguitorii aleşi şi plătiţi de popor ar trebui să respecte adevărurile general cunoscute şi acceptate, ca oameni cu 7 ani de acasă.

Dar parlamentarilor de astăzi li-i în cot de drepturile celor care i-au ales şi îi plătesc. Dînşii, de-a valma cu guvernanţii, îşi bat joc de demnitatea naţional-statală a moldovenilor, de tot ce au ei mai sfînt: limba strămoşească ‒ moldovenească, de istoria Moldovei, de memoria înaintaşilor, care au întemeiat şi apărat acest stat cu dulcele nume MOLDOVA.

...Mihail Sadoveanu constata cu îngrijorare la 1919: «Au ieşit în vremea de la urmă mulţi proşti în ţară. Trăiau şi mai înainte, dar tăceau. Acum (de prin 1990, de cînd cu noua ordine romîno-revanşardă – V.S.) vorbesc şi au devenit agresivi». Ca Candu cu minte de Ghimpu, dar cu aere de Bismark, ca Filip, specializat în lătratul la ruşi, ca împăunatul Hotineanu, ţicnit de romînomărită puturoasă... Ca Dima Dimacrat, curcubeu politic, vînzător al tuturor partidelor parlamentare, trăncănitor şi lăudăros ca o precupeaţă... Vorba ceea, prostului nu-i stă bine, dacă nu-i şi fudul...

Toţi, inclusiv falanga transfugă de la comunişti, focoşi luptători (1993 – 2005) pentru Statul Moldova, limba moldovenească, Istoria Moldovei SÎNT ATÎT DE MĂRGINIŢI, încît nici nu-şi dau sama ce fac. Măcar din instinctul autoconservarii...

Împunînd societăţii moldoveneşti glotonimul străin, revanşard «limba romînească», voi dărîmaţi temeliile Statului Moldova, trudind vîrtos la prefacerea Republicii Moldova în «provincie romînească». Liderii Romîniei, politicienii, publiciştii, diplomaţii romîni v-au spus acest lucru deschis, oral şi scris, în repetate rînduri!

Ambasadorul Romîniei în Republica Moldova Victor Bîrsan a declarat pe şleau, în gura mare, apoi a fixat scris:

«Dacă n-ar exista o etnie şi o limbă moldovenească, n-ar exista necesitatea existenţei unui stat moldovenesc, iar teritoriile răpite (???) ar trebui să fie redate Romîniei». Iac-aşa! (Mesagerul, 10.02.1995).

Aceeaşi cerinţă, aceleaşi pretenţii teritoriale faţă de Republica Moldova au formulat scris: Al.Bîrlădeanu, M.R.Iacoban, M.Enache...

Cum avertiza I.Cristoiu, puteţi fi cei mai băloşi romîni, dar nu e numaidecît să fiţi şi toromaci.

Voi într-adevăr vreţi să intraţi în istorie cu titlul

«Cel mai agramat parlament din toate timpurile!»?

Notă: Toromác – năuc, tîmpit (Dicţionar moldovenesc – romînesc. Ed. a 2-a, 2011).

Vasile STATI, candidat în ştiinţe filologice