MOLDOVEANU-I OM ”CINSTIT”, DA-N RAZBOI E VESTEJIT!

De ce să ia arma-n mînă pentru Țară dacă-i ”ospitalier”?

Autor: Mihai CONȚIU

Un ultim sondaj de opinie, realizat de IDIS Viitorul, în colaborare cu ISPRI „Ion Brătianu” și Fundația pentru Libertate Friedrich Naumann for Freedom, ne arată, fără să ne mire, adevărata stare de lucruri a moldovenilor în raport cu ”dragostea și devotamentul” lor față de Țară. Potrivit rezultatelor sondajului, 48% dintre moldoveni au spus că nu sunt gata să lupte cu arma în mînă în apărarea Republicii Moldova. Doar 22,4% au răspuns „da, sigur”. Alți 10% au răspuns „mai degrabă da”, iar alți 13,3% „mai degrabă nu”.

În cazul bărbaților, este vorba despre doar o treime de cetățeni, adică 30%, spun că sigur merg și luptă, în cazul femeilor – 13%, care spun că sigur merg la luptă. Astfel, 22% includ și bărbați și femei, și cei în vîrstă. Întrebați fiind cine cred ei că este vinovat de războiul din Ucraina, circa 26,7% cred că responsabil este SUA, iar 20,7% Rusia și NATO.

Astfel, aproape jumătate dintre cei chestionați au spus că nu sunt dispuși să se lupte pentru Țara lor în cazul unei agresiuni armate, la fel cum se întîmplă în Ucraina. Asta doar în sondaj, căci dacă am vorbi despre realitatea crudă la nivelul întregii populații, nu știm dacă s-ar găsi măcar 10% dispuși să lupte pentru patria lor. Cauzele acestei situații extrem de îngrijorătoare sunt multiple, dar ne vom limita în a expune doar cîteva. În primul rînd, o majoritate covîrșitoare de moldoveni consideră că ”patria lor” este o componență teritorială ”firească” a ”celei mai mari (teritorial vorbind) Țări de pe glob, Rusia. Chiar dacă nu o mărturisesc, au această nostalgie sovietică, transmisă de cei mai vîrstnici și tinerilor. Oricît ar fi de dramatic, asta face parte din ”fudulia tradițională” moldovenească, ce izvorăște din subconștientul majorității moldovenilor.

Moldoveanul se ”mîndrește” că e ”ospitalier”, de parcă Moldova ar fi singura Țară ospitalieră de pe Pămînt. În consecință, dacă rușii ar invada Moldova, moldovenii preferă să fie ospitalieri cu ei, fără să-i considere ocupanți, ci oaspeți. De ce să pună mîna pe armă ca să se apere de ”oaspeți”?

Din 1991 și pînă astăzi, absolut nici un partid politic nu a avut un Proiect de Țară, nu a fost capabil să contureze un Ideal de Țară, în perspectivă, care, prin bine gîndite și susținute proiecte și inițiative naționale politice, culturale, sociale și economice, să contureze, în conștiința colectivă, ideea de Țară și patriotism. Absolut toate guvernările au mințit, manipulat și mituit cetățenii pentru a ajunge la Putere, ca, mai apoi, să fure, succesiv, Țara. Asta au învățat și moldovenii de la guvernanți – să mintă, să fure tot ce se poate, să accepte mituirea electorală și, ca să-și reprime umilința și neputința, să-și facă titluri de cinste că sunt ospitalieri și harnici! Observăm că, în acest context, ideea de Țară este exclusă, fiind doar așa…, ceva generic, la care nu ai de ce să te gîndești serios!

Totodată, permanent și susținut, din 1991 și pînă astăzi, Republica Moldova a fost o Țară provizorie, una care ”s-a dăruit” tot timpul Rusiei, în mod covîrșitor, și României, din ”oportunism turistic european”, mai puțin din ”dragoste frățească”. Nici Rusia și nici România nu au avut în plan să ia în serios Țara numită Republica Moldova. Rusia a crezut și e convinsă și astăzi că ”gubernia” Moldova poate fi încorporată oricînd, fără absolut nici o investiție în Țara Republica Moldova. Investițiile românești în Țara Republica Moldova au fost mult prea discutabile pentru a le mai reaminti. Investiții masive în Țara Republica Moldova au venit din partea UE și a SUA, dar, în particular, și de la numeroase State europene. Deși rușii nu au dat nici un ban Țării Republica Moldova, iar occidentalii i-a oferit miliarde, moldovenii îi preferă pe ruși, pentru că pe tarabele lor strălucesc mai bine merele moldovenești! Problema cea mare a constat în aceea că aceste investiții occidentale au fost administrate de guvernanții pentru care Țara Republica Moldova a fost tot o denumire generică.

În consecință, de ce să ne mire rezultatele sondajului pomenit?