Ion Creangă a murit la data de 31 Decembrie 1889, într-o tutungerie din Iaşi, din cauza unei crize de epilepsie. Marele scriitor român a fost înmormîntat două zile mai tîrziu în cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Ion Creangă (1837 – 1889) s-a născut la Humuleşti, în judeţul Neamţ, într-o familie modestă cu opt copii. Acesta avea să devină unul dintre cei mai apreciaţi scriitori români datorită poveştilor sale. Lucrarea lui căpătîi este opera autobiografică „Amintiri din copilărie”. Ion Creangă este considerat unul dintre clasicii literaturii române. Tînărul Creangă îşi începe studiile în satul natal, însă cum mama sa dorea să-l facă preot a ajuns la Şcoala catihetică din Fălticeni, după un periplu pe la Broşteni şi Tîrgu Neamţ. După ce şcoala din Fălticeni a fost desfiinţată, Ion Creangă ajunge la Seminarul teologic de la Socola, judeţul Iaşi.

Scriitorul a fost învăţător la o şcoală din Iaşi, iar timp de 12 ani de zile a îndeplinit funcţia de dascăl şi diacon la mai multe biserici de pe rîul Bahlui. În Toamna anului 1872, Creangă a fost exclus din rîndurile clerului deoarece a divorţat şi a tras cu puşca după ciorile aflate pe o biserică din Iaşi.

În anul 1875, Creangă se împrieteneşte cu Mihai Eminescu, marele poet convingîndu-l să aşterne pe foaie toate poveştile sale. Astfel, între 1875 şi 1883, scriitorul avea să-şi scrie cele mai importante opere ale sale. Ion Creangă a moştenit de la mama sa epilepsia, o boală ce l-a făcut să sufere mult între 1883 şi 1889. Marele scriitor a fost extrem de afectat de moartea bunului său prieten, Mihai Eminescu, decedînd la doar jumătate de an distanţă de la trecerea în nefiinţă a poetului.

Moartea lui Creangă a survenit la data de 31 Decembrie 1889. El a mers la o tutungerie din Iaşi, unde se afla şi fratele său, Zahei. Acolo, scriitorul a făcut o criză de epilepsie şi un atac de apoplexie, căzînd la pămînt, fără ca cineva să-l mai poată ajuta în vreun fel.

Scena morţii lui Ion Creangă este descrisă de George Călinescu în volumul „Viaţa şi opera lui Ion Creangă”. „Vremea era urîtă, a ploaie şi zăpada îngreuia mersul. Povestitorul intră pe la vremea prînzului (aşa cel puţin pare mai probabil) în tutungeria lui din strada Goliei 51, unde se afla frate-său Zahei. Era o prăvălie întunecoasă şi urîtă, cu o mică odăiţă în fund dînd spre o curte murdară. Aci Creangă se prăbuşi deodată, lovit de atac de epilepsie şi de apoplexie laolaltă, ori numai de cea din urmă. Se pare (amintirea contemporanilor e ceţoasă) că trupul fu dus de frate la bojdeucă. Unii şi-aduc aminte că au ridicat mortul din Ţicău, altul îl văzu la biserică, probabil a cimitirului. Avea două lumînări la cap şi lumea îl privea. Faţa îi era rumenă şi gura întredeschisă ca pentru vorbire. Numai flăcările pîlpîitoare ale făcliilor dădeau ochilor scufundaţi luciul ceros al morţii”, aşa a povestit George Călinescu episodul morţii unuia dintre cei mai iubiţi scriitori români. Ion Creangă a fost înmormîntat la data de 2 Ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea din Iaşi, fiind condus pe ultimul drum de familie, prieteni, învăţători, elevi şi studenţi. (Adevarul.ro)