În noaptea de 2 Septembrie 1666, în brutăria lui Thomas Farynor, aflată pe Pudding Lane, s-a declanșat un incendiu. La ora unu dimineața, un servitor s-a trezit și a găsit casa în flăcări. Brutarul și familia lui au scăpat, dar o servitoare înfricoșată și-a pierdut viața.

Nu a durat mult pînă cînd focul s-a extins. Mai întîi s-au aprins grămezile de fîn și furaje din curtea hanului Star Inn, din Fish Street Hill, apoi hanul în sine. Vîntul puternic a împrăștiat scînteile și au aprins Biserica Sf. Margareta, apoi s-au extins pe strada Thames, cu depozitele sale de pe malul rîului și debarcaderul, care erau pline cu „combustibil” pentru flăcări: cînepă, ulei, seu, fîn, cherestea, cărbune și băuturi spirtoase. Intervenția brigăzilor cetățenești de pompieri nu a putut face față pîrjolului. Pe la ora opt dimineața, focul se extinsese pînă la jumătatea podului Londrei. Singurul lucru care a împiedicat răspîndirea incendiului spre Southwark, de cealaltă parte a rîului, a fost... golul care fusese cauzat de un alt incendiu, care avusese loc în anul 1633.

Deși pierderile de vieți omenești au fost minime (unele surse spun că doar șaisprezece persoane și-au pierdut viața), amploarea pierderilor materiale a fost uriașă. Aproximativ 430 de acri (pînă la 80% din orașul propriu-zis) au fost distruși, inclusiv 13.000 de case, 89 de biserici (între care și catedrala Sf. Paul) și numeroase clădiri administrative și comerciale. Zeci de mii de cetățeni s-au trezit fără adăpost și ruinați financiar. Singurul efect pozitiv al Marelui Incendiu a fost că ciuma, care răvășea Londra din 1665, s-a diminuat foarte mult (din cauza morții în masă, în incendiu, a șobolanilor purtători de ciumă).

Reconstrucția orașului s-a făcut, în general, pe vechile fundații. Mulți pereți exteriori ai clădirilor au urmat același contur pe care îl aveau anterior și majoritatea clădirilor și-au păstrat destinația de dinainte de incendiu. Chiar și astăzi, majoritatea străzilor orașului Londrei urmează un traseu similar cu cel din secolul al XVII-lea.

Pînă în 1676, aproape toată zona avariată fusese reconstruită. Străzile era mai largi și multe clădiri au fost reclădite din cărămidă sau piatră. Catedrala Sf. Paul, proiectată de Christopher Wren, s-a înălțat din nou, avînd, acum, și celebra sa cupolă.

Sursa: Site web Istorie și Civilizație