Biserica Sfîntul Gheorghe sau Biserica Albă a fost înălțată de către voievodul Moldovei Ștefan cel Mare, după izbînda obținută în sîngeroasa bătălie de la Baia, care a avut loc în anul 1467. Se spune că Mateiaș Corvin, în realizarea intențiilor sale de a supune Moldova, a trecut munții, jefuind și incendiind tîrgul Roman, după care a luat drumul Sucevei, ajungînd la Baia, cam pe la asfințit de 14 Noiembrie. După drumul istovitor, oștenii unguri, crezînd că vor avea parte de un popas pe cinste, s-au îmbătat cu toții criță. Ștefan cel Mare, care i-a urmărit pas cu pas tot drumul, atîta și aștepta!

Pe la miezul nopții oastea moldovenească îi atacă prin surprindere pe oaspeții nepoftiți. Din cronica lui Ureche aflăm că: "Și fiindu și beți și negătiți de război, i-au lovitu Ștefan Vodă cu oaste tocmită în răvărsatul zorilor, de multă moarte și perire au făcut într-înșii". În dimineața zilei de 15 decembrie 1467, tîrgul Baia arăta apocaliptic"era un rug pe care ardeau morții (...). Iar craiul nu mai călărea în frunte, ca un tînăr erou ce cucerește jucîndu-se: îl duceau pe targă. El avea trei răni pe dînsul, și fierul unei săgeți țărănești îi rămăsese, nu în față, ca să se poată mîndri măcar, ci în spate.”

Drept consecință, trupele lui Mateiaș Corvin, regele Ungariei, suferă o înfrîngere catastrofală, pe cîmpul de luptă rîmînînd pe veci să zacă aici, la Baia, cca. 12.000 de oșteni, floarea cavaleriei ungurești și însuși regele ungur a fost grav rănit. Referitor la acest caz, cronicarul Grigore Ureche consemnă pentru posteritate următoarele: „singur craiul, rănit de săgeată foarte rău, deabea au hălăduit pe poteci, de-au ieșit în Ardeal.” 

Nu mai puțin curioasă este și explicația de ce anume în acel loc a stabilit Ștefan cel Mare să-i fie înălțată ctitoria în memoria victoriei sale de la Baia. Tradiția populară ne spune precum că Voievodul Ștefan, pentru a scăpa neobservat de dușmani, s-ar fi ascuns într-un copac de arin. Pe locul arinului el ar fi zidit Biserica Albă.

„Ștefan Vodă, dacă a văzut că nu-i chip de scăpare, s-a retras în tîrgul de la Baia și acolo, dacă a simțit nevoia, s-a suit într-un arin, ca să se ascundă de vrăjmaș. Ungurii au trecut și pe dedesubt și mai alături de arin, dar cui i-a trecut prin gînd că Vodă stă ascuns într-un arin. După ce-au ajuns ungurii la Baia, l-au căutat în fel și chip, în toate părțile pe Ștefan Vodă și dacă au văzut că nu au noroc să puie mîna pe dînsul, de ciudă, au prădat casele oamenilor și s-au dat pe băute și la petrecanii ca acelea.

Ștefan cel Mare, cînd s-a văzut scăpat de primejdii, s-a coborît jos din arin, a mulțumit lui Dumnezeu, de acolo și-a strîns oastea împrăștiată, a tăbărît peste unguri și-n vreme de noapte și cum erau ei morți de beți și nu mai știau pe ce lume sînt, le-a tras o bătaie de gîndeau ungurii că-i mînia lui Dumnezeu și nu nimereau pe unde să fugă mai degrabă.

După ce a alungat Ștefan Vodă pe dușmani din țară, în locul arinului în care a scăpat cu viață, a zidit o biserică, care se cheamă și astăzi Biserica Albă, mulțumind lui Dumnezeu că nu și-a primejduit viața în bătălie și a scăpat țara de dușmani”. Această legendă a fost culeasă de folcloristul Gheorghe Kirileanu (1872-1960) și inclusă în lucrarea "Faptele și vitejiile lui Ștefan cel Mare și Sfînt".

Dacă călătorești prin Baia, te oprești cu pietate în fața Bisericii Uspenya, după cum îi spun localnicii. E un alt impresionant monument istoric religios din Baia, ctitoria lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), fiul lui Ștefan cel Mare, înălțată în anul 1532, Biserica Adormirea Maicii Domnului. Deasupra ușii de intrare, se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: "Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvîrșirea Sfîntului Duh, binecredinciosul și iubitorul de Hristos, Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul bătrînului Ștefan Voievod, a zidit și săvîrșit acest hram întru numele Adormirii Precistei și stăpînei noastre Născătoare de Dumnezeu Maria, în anul 7040 luna septembrie 12, iar al domniei lui anul al cincilea și pe al șaselea curgător." Portretul votiv îl reprezintă pe ctitor, Petru Rareș, împreună cu doamna Elena și fiul Iliaș. Biserica a fost reparată de Alexandru Lăpușneanu și astăzi servește ca biserică de mir. În altar se află o evanghelie de pe vremea lui Veniamin Costachi.

În Letopisețul Țării Moldovei, Grigore Ureche, pomenind despre ctitoriile lui Petru Rareș, amintește și despre biserica Adormirii Maicii Domnului din Baia: "Iară dacă să întoarse Pătru vodă de la Țara Ungurească, într-acéia laudă au sfîrșit mănăstirea Pobrata, carea era zidită de dînsul și o au sfințit. Așijderea și mănăstirea Rîșca au început. Din Dobrovățul încă au săvîrșitu, de la Căpriiana mănăstirea au lucrat, încă și alte lucruri bune multe să află făcute de dînsul, cumu-i la mitropoliia de Roman și la mitropoliia de Suceava și la mănăstirea de Bistriță și bisérici de piiatră în Hîrlău și în Bae și încă și alte lucruri bune multe să află în țară de dînsul făcute." 

Odată cu trecerea anilor și mai ales după distrugerea catastrofală din anul 1467, orașul Baia nu și-a mai revenit în deplinătatea activității sale niciodată. Între timp, apar și se dezvoltă alte tîrguri care lasă în umbră prima capitală a statului moldovenesc, cea care a dat numele său întregii țări. La finele secolului al XVII-lea, mai exact în anul1691, un călător străin consemna în notițele sale precum că "orașul Cotnari și orașul Baia sînt cu totul deșarte. Actualmente este o comună formată din două sate: Baia și Bogata cu o populație de 6.790 de locuitori ambele. Comuna dispune de 4 școli, 4 grădinițe, o școală de arte și meserii, un muzeu etnografic și 5 biserici ortodoxe.

Diana EŢCO, doctor în istorie