Un egoist feroce, pe alocuri mizantrop, care-şi tratează ţara ca pe propriul ospiciu cu senili

Autor: Mihai CONŢIU

Cine-i Ion-Ionel-Ivan-Vania Sturza?

Acest om vine mereu la de-a gata. Este Marele Profitor şi animalul politic care n-a contribuit niciodată la nimic şi cu nimic. El se oferă mereu ca Mireasă de măritat frumoasă în sine. Mai mult nu oferă. Să vedem, de-a lungul a 15 ani de politică, cine este Ion Sturza. Potrivit surselor media, lui Ion Sturza i-au mijit ochii în această lume pe data de 9 Mai 1960, în cîntatul cocoşilor, guiţatul porcului, mugetul vacilor şi behăitul oilor şi urletul lupilor din codrii la poalele cărora se întindea satul Pîrjolteni aflat în plasa raionului Călăraşi. Este greu de crezut că puiuţul de ţăran sovietic, Ionică Sturza, urmaş al plăieşilor exploataţi cu cruzime de realii boieri Sturzeşti de pe timpuri, va ajunge, într-o zi, la fel de bogat ca foştii exploatatori ai con-ţăranilor lui şi, mai mult decît atît, se va revendica şi ca urmaş de sînge al foştilor stăpîni!

Sîngele albastru nobiliar este la mare căutare pe lumea asta, iar dacă ai bani poţi găsi, procura cu uşurinţă un arbore genealogic prin care orice Constantin poate demonstra că este urmaş de sînge al Împăratului Constantin. Sau consumi mai mult cupru şi sîngele se albăstreşte treptat. Dar să facem un arc peste timp, omiţînd astfel copilăria idilico-rustică a micuţului Vaniuşa, primele acnee adolescentine, primii fiori erotici provocaţi de pulpele sănătoase şi semidezgolite ale ţărăncuţelor viguroase din sat, şi să-i penetrăm maturitatea!

 „Între anii 1983 şi 1985 şi-a mîntuit stagiul militar în calitate de instructor superior. Apoi a lucrat ca referent în cadrul Asociaţiei de Prietenie cu Ţările Străine (1985-1987).” Vă daţi seama ce tare trebuia să fii ca să ajungi aşa ceva pe vremea URSS? Mai ales că nu se remarcase prin nimic, nici pic de disidenţă, antirusism, antisovietism sau proromânism livresc sau congenital. Anonimul perfect!

„În anul 1987, şi-a pus umărul la înfiinţarea Asociaţiei de Comerţ Exterior “Moldex” (OCEM), de pe lîngă Guvernul RSS Moldoveneşti de la Chişinău, fiind numit în funcţia de vicedirector general.” Şi mai tare, frăţioare! În România acelor vremuri, ca să ajungi într-o astfel de poziţie, trebuia musai să fii un cadru de nădejde al Securităţii. Aici nu era la fel?

În anul 1991, cînd independenţa slobozită centralizat de la Moscova a dat buluc peste noul stat R. Moldova, Ion-Ionel (adio Vania-IVAN!) a fondat şi a ocupat funcţia de director şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al SA “Incon”, a înfiinţat şi condus ulterior banca “Moldindconbank” din Chişinău. În anul 1996, Ion Sturza a deţinut, în paralel cu activitatea sa de la firma “Incon”, şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Observatori al “FinComBank”. Din tinereţe la bani mari, nemunciţi. Pentru că o să vedeţi, tocmai Ionel Sturza, om atît de bogat, nu cunoaşte ce-i munca la modul adevărat. Lui îi plac roadele muncii străine.

„KGB, KGB, m-ai făcut om în URSS”

Iată ce mai spun sursele noastre deschise: „Primii ani de după facultate ni-l arată pe Sturza ca pe o persoană de încredere a KGB-ului. Activităţile lui externe, „culturale şi economice”, erau ghidate anume de serviciul de securitate sovietic. De aici şi formula eufemistică de „instructor superior” pe care o găsim atribuindu-i-se pentru perioada satisfacerii serviciului militar.

Pentru cine nu ştie, menţionăm că aşa-numita Societate de prietenie cu ţările străine („Obşcestvo drujbî s zarubejnîmi stranami”) era, în perioada sovietică, o structură a KGB, ultima persoană care a condus această organizaţie fiind Ludmila Scalnîi, o persoană cunoscută ca fiind ataşată încă din perioada sovietică şi pînă în prezent lui Petru Lucinschi. Şi această doamnă apare periodic pe la televiziuni cu aere de mare înţeleaptă.

Tot de KGB era controlată şi zisa Asociaţie de Comerţ Exterior “Moldex” (OCEM), de pe lîngă Guvernul RSS Moldoveneşti, în care Sturza apare ca vicedirector general.”

O manipulare naţională de tip KGB

Avem senzaţia că suntem victimele unui amplu scenariu al cărui scop este acoperirea ideală a personajului politic Ion Sturza. Prin urmare, utilizîndu-se cu rafinament electoral cele mai nevinovate, în aparenţă, tehnici de manipulare, apar în spaţiul public, ritmic şi subtil-obsesiv, diferite figuri politice, analitice sau publicistice care afirmă că Guvernul condus de Ion Sturza între lunile Februarie şi Decembrie 1999 a asigurat cea mai europeană guvernare, că a fost una de-a dreptul ideală.

Prin aceste afirmaţii, se urmăreşte conservarea permanentă pentru Sturza a unei imagini politice pozitive, de liberal autentic, imprimarea în conştiinţa colectivă că acesta este cam singura persoană capabilă să conducă Moldova, s-o facă să prospere. Nu întîmplător, prin 2009, se vehicula varianta „Sturza – preşedintele ţării”. Nu întîmplător, numele său este vehiculat ca iminent candidat pentru una sau alta din înaltele demnităţi în stat. Nu întîmplător, îi sunt orchestrate apariţii publice periodice în care, de pe poziţiile unui guru de-a dreptul penibil pentru cunoscători, de tată al economiei naţionale şi mondiale, îşi dă cu părerea, sobru, cu aparenţe de mare somitate, despre tot şi toate – politică, finanţe, economie, cultură, culoarea absorbantelor pe care trebuie să le folosească femeile în perioada pre-menstruală etc.

Eşecul real al guvernării lui Sturza din 1999

Conform datelor oficiale, incidenţa sărăciei a atins, în 1999, cifra de 67% (astăzi 21%). Conform datelor Băncii Mondiale, în 1999, 80% din populaţie trăia sub pragul sărăciei, 20% - într-o sărăcie cruntă (Moldova Human Development Report 2003). Volumul economiei subterane, în 1998-2000, potrivit unor estimări, a atins o pondere de peste 70% faţă de PIB-ul oficial. PIB pe cap de locuitor, în 1999, în preţuri curente, a atins nivelul statelor africane – 323 USD (astăzi se apropie de 2000 USD).

Întrepinderile practicau barterul sau îşi efectuau reciproc plăţile prin metode tenebroase, prin evaziuni fiscale în proporţii deosebit de grave. Acesta era motivul pentru care salariile erau mizere şi cu întîrzieri cu lunile, pensiile se plăteau cu ajutoare umanitare, haine la mîna a doua etc. Cine ţine minte acele timpuri, Sturza vocefera pe la toate ocaziile teoriile sale despre macroeconimie. Doar demiterea lui Sturza a salvat ţara de haosul în care se afla. Dar anume Sturza a prăbuşit încrederea populaţiei într-o guvernare de dreapta, liberală. De aceea comuniştii au şi astăzi un procent impunător în sondaje. Strict datorită lui Ion Sturza.

În acea vreme, dar şi prin cîntătorii lui de serviciu de astăzi, se afirma şi se susţine că ar fi fost demis deoarece Moldova avea şanse să depună cererea de a deveni membru asociat al UE. Să fim serioşi! Gîndiţi-vă numai la gradul de înapoiere politică şi socială de atunci! Sturza pro-european!?!?!? Sturza nu pentru asta a fost pregătit.

Abia acum, după sute de legi europene adoptate, zeci de standarde introduse, sute de credite şi programe implementate, inexistente la acea dată şi imposibil de trecut cu vederea de către Bruxelles, UE ne dă şanse concrete de asociere, în Noiembrie, la summit-ul de la Vilnius. În concluze, este clar pentru oricine că „asocierea la UE” din 1999 n-a fost şi nu este nimic altceva decît o manipulare naţională colosală, o minciună ordinară aruncată unui popor pe care probabul chiar că îl cred prost de tot.

La modul cel mai real cu putinţă, Sturza stă ca un vultur cu ochii pe economia şi sistemul bancar din Moldova, aşteptînd febril să înhaţe şi el ceva. Deprins fiind cu metodele de pe vremea guvernării sale, atunci cînd a profitat de „Rîndunica” lui Dumitru Diacov, el ar fi vrut ca actualii guvernanţi să-i de ceva în stăpînire proprie din economia ţării. Lui nu-i pasă că altele sunt obiectivele Puterii actuale, a cărei prioritate este integrarea europeană a ţării! El trăieşte în mirajul debandadei din 2009, cînd putea să facă tot ceea ce vroia cu bugetul statului, cînd integrarea europeană era o poveste de adormit copiii, nu o realitate, aşa cum este acum! „La vremuri noi, tot noi! La furat ţara!”, pare să zică Sturza.

„Fă ceva pentru Moldova şi nu mai minţi lumea, omule, că doar ştii cum te-ai pricopsit!”

În luna Martie a anului trecut, cunoscutul analist politic Bogdan Ţîrdea constata: „N-am prea observat de la Sturza sacrificiu în numele ţării. Mai degrabă contrariul. Nu mă interesează cum şi-a făcut capitalurile Sturza. O ştiu toţi – prin muncă „silnică”. Îmi este indiferent, spre deosebire de mulţi critici de-ai săi, că a făcut business cu Oleg Voronin, fiind la Fincombank, iar astăzi ne dă lecţii de democraţie.

Mai interesant îmi pare cum a utilizat capitalurile, repet, pe care le datorează acestei ţări, fiindcă de aici au provenit, din anii ’90. Fiind unul din cei mai bogaţi oameni din Moldova, intrînd în topul Forbes al celor „500 de miliardari” din România, cu o avere, estimată la 95 de milioane de euro, acesta nu a făcut aproape nimic pentru economia R. Moldova, preferînd să-şi investească capitalurile în aproape 20 de companii din Europa. Astfel, el contribuie, prin impozite şi locuri de muncă, la prosperarea altor ţări, care oricum nu o duc rău, dar nu la prosperarea propriilor cetăţeni, cum ar fi fost normal, dacă era patriot, aşa cum se pretinde. În cel mai greu moment pentru economia ţării, Sturza şi-a strîns capitalurile şi a fugit cu ele peste hotare. Ca mai apoi, să dea lecţii de morală altora.

Dacă Sturza ţinea la propria ţară, ar fi ajutat această populaţie nenorocită şi prăpădită, pe contul căreia, apropo, a devenit miliardar. Măcar un gest de recunoştinţă simbolică. Or, banii săi ajungeau pentru zeci de mii de locuri de muncă. Cel puţin, aşa o fac majoritatea businesmanilor în SUA, Suedia, RFG, Franţa. Creează locuri de muncă, achită impozite, promovează ideea businessului responsabil din punct de vedere social. Sturza a preferat altă cale.”

Măcar să fi construit o fabrică de brînzeturi la Pîrjolteni, o şcoală nouă, un capăt de drum. Nu, el dă lecţii naţiunii într-o limbă aproximativă, pentru că, lenos fiind, nu deschide o carte de literatură. De regulă, acei lenoşi se pretind a fi şi cei mai deştepţi şi sar primii cu sfaturile înţelepte.

Dacă Sturza şi-ar iubi cu adevărat ţara, ţinînd seamă de bogăţia lui imensă, suficientă cît să-i scutească de griji pe urmaşii urmaşilor lui, ar face şi el un bine concret acestui popor, nu să-l mintă cu neruşinare şi să dea sfaturi inutile. Se vede că nu are sînge boieresc nici măcar de bastard, adică de un urmaş al unei slujnice căreia boierul hapsîn i-a turnat un plod!

Dacă ar fi avut aristocraţie în sînge, şi-ar fi legat numele de un proiect sau o realizare naţională care i-ar fi perpetuat memoria de filantrop. Ce ar însemna la banii lui, de exemplu, să doneze 5 milioane de dolari pentru construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni sau Ungheni-Chişinău? Aceasta ar fi proba supremă că Ion Sturza ne vrea în Europa! Vă daţi seama cu cîtă recunoştinţă l-ar privi moldovenii? Abia atunci şi l-ar dori şi preşedinte de ţară!

El, în schimb, dă sfaturi şi îşi dă aere de Mesia economic şi politic al moldovenilor! În spatele acestei imagini doar aparente de om echilibrat, în fond, se află ţăranul moldovean din el, zgîrcit şi pizmaş că nu este la Putere ca să pună şi el mîna pe o bancă sau două, pe nişte active industriale ale statului...!

Oare o mai avea urechile ciulite şi ochii îndreptaţi cu poftă spre Lunca Prutului sau Sudul Moldovei, acolo unde, în subteran, se găsesc, totuşi, zăcăminte de petrol şi chiar gaze?

Firma lui Sturza nu a repatriat jumătate de milion de dolari

Astfel este intitulat un articol plasat pe blogul public românesc „Cuget Liber”! Iată ce afirmaţii se fac pe această platformă informativă:

„Fiind ministru al Economiei (în Cabinetul Ciubuc; nota red.), acesta (Ion Sturza; nota red.) îşi anula datoriile faţă de stat. Într-o şedinţă a grupului de experţi, creat de Ministerul Economiei (condus pe atunci de ministrul Ion Sturza) pentru studierea cazurilor de nerepatriere a mijloacelor provenite din comertul exterior, s-a decis să fie prelungite termenele de repatriere a valutei pentru 6 agenţi economici. Propria sa firmă, Incon SA, care datora statului suma de 533.449 dolari SUA (nerepatriaţi), a fost exclusa de la control. Firma sa avea cea mai mare sumă de valută nerepatriată. Dacă Incon SA ar fi fost penalizăt conform legii, Sturza ar fi trebuit să achite, pe lîngă jumatatea de milion de dolari datorată statului, şi o amendă de 80.000 dolari către Bugetul de stat. Incon SA a fost scutită de la plata amenzii şi a fost trecută cu vederea neînapoierea sumei de peste 500.000 de dolari. Este limpede ca Sturza a comis un abuz în serviciu, o escrocherie cu ajutorul adjunctului său, Dumitru Braghiş (fost ex-prim-ministru).” V-aţi convins cum a făcut Sturza bani mari? Nu prin muncă, prin tertipuri şi mijloace oculte.

Sturza „le-a tras-o” şi românilor

Sturza este cel care a compromis şi privatizarea S.A „Tirex-petrol” de către România. Personal, din surse secrete şi directe, am ştiut despre intenţia părţii române de a privatiza compania „Tirex-Petrol” încă de prin anii 1998-1999. „Principalul vinovat de tergiversarea procesului de privatizare a S.A „Tirex-Petrol” o poarta Guvernul condus de Ion Sturza. Economistul Eugeniu Gârlă, a afirmat că anume deputatii PD s-au opus în permanenţă formulei de conlucrare cu România. După ce Legea cu privire la proiectul individual de privatizare a S.A „Tirex-Petrol” a fost, totuşi, adoptată, au început alte presiuni de tergiversare procesului de privatizare a Companiei – de data aceasta din partea Guvernului Sturza şi a conducerii Companiei. Aceştia au amînat conştient prezentarea materialelor necesare pentru semnarea contractului de vînzare-cumpărare. Scopul Guvernului Sturza a fost de a tergiversa, timp de trei luni, procesul de negocieri, deoarece, conform Legii cu privire la privatizarea „Tirex-Petrol”-lui, daca în această perioadă nu era semnat contractul de vînzare-cumpărare, partea română pierdea dreptul să poarte negocieri. Ion Sturza şi-a manifestat, în acest fel, poziţia duşmănoasă faţă de România.” Acum Sturza spune că românii îl privesc ca pe „un sac cu bani”. Aici se pare că are dreptate. E un sac cu altceva...

De ce l-a ales Patriciu pe Sturza?

Se ştie că Sturza a fost unul dintre partenerii miliardarului român Dinu Patriciu care acum e o ruşine naţională în România. Logica ne spune că Patriciu nu avea nevoie de un amărît de specialist în industrua petrolului tocmai din Moldova. La Pîrjolteni, nu s-au descoperit încă zăcăminte de petrol! Este clar că l-a cooptat pe Sturza datorită faptului că a fost prim-ministru, că are puternice şi profunde relaţii cu Moscova şi ţările din spaţiul CSI, că are conexiuni cu mafia politico-oligarhică din zonă şi tot ce decurge din acestea.

"Am cîştigat 40 de milioane de euro din Rompetrol de-a lungul anilor", spunea Sturza, prin 2009, despre firma miliardarului român, din a cărui Consiliu de Administraţie a făcut parte (şi din care românii de acolo l-ai dat afară ca pe un incompetent şi trîndav), aducîndu-şi, prin „relaţiile sale subtile din Est”, şi o contribuţie importantă în tranzacţia de cumpărare a Rompetrol de către KazMunaiGaz. Dar cît a cîştigat din această tranzacţie? Nu ne interesează! Pe noi ne priveşte ce face pentru această ţară pe care doar... o sfătuieşte! Apropo de „Banca de Economii” de care-şi face mari griji. Anatol Arapu, ministrul de finanţe, spune singura soluţie era capitalizarea. Iar Anatol Arapu a fost ministru de finanţe în cabinetul Sturza. Ceva nu se leagă...

Domnule Sturza, ce se mai întîmplă cu:

1. Proiectul imobiliar de 26 mil. de euro din România, anunţat prin Capital.ro pe data de 18 Aprilie 2012, că va fi demarat spre sfîrşitul anului trecut? Este vorba despre un proiectul ce urma să fie amplasat pe un teren de 45.000 mp din zona centrală a Clujului. Complexul urma să cuprindă 22.000 mp de spaţii de birouri, săli de expoziţie, centre de sport, zone de food & beverage şi o clinică medicală.
2. Care mai este soarta magazinului online de carte Elefant.ro şi cît de util le este moldovenilor? Aţi investit, pînă la urmă, în el circa 1,2 mil. de euro, sumă alocata pentru depozitul propriu, logistică, contracte cu editurile precum şi dezvoltarea şi intreţinerea platformei şi publicitate?
3. Aţi mai cumpărat „tot ce vă iese în cale” în Primăvara lui 2010, aşa cum declaraţi în Octombrie 2009? Sturza, care deţinea atunci 20 de companii în mai multe ţări şi o avere de aproape 100 de milioane de euro, anunţa atunci că va face investiţii masive în România (nici pomeneală de Moldova!). După ce a plecat din Rompetrol, Ion Sturza a decis să nu se mai implice din punct de vedere operaţional în cele 20 de firme pe care le controlează, în spaţiul ex-sovietic şi în Uniunea Europeană (nu şi în Moldova!), ci doar să le direcţioneze din umbră.
4. Unde este Banca Ţărănească pe care aţi promis că o deschideţi în Moldova?
5. De ce nu mai sponsorizaţi turneul de tenis dotat cu Cupa prinţului Dimitrie Sturdza, că doar nu v-a contestat originea?
6. În ce stadiu investiţional se mai află Fribourg Investments, care a preluat 49% din capitalul social al companiei Romaltyn Limited, care deţine fabrica de exploatare minieră din Baia Mare, şi a angajat 20 de milioane de dolari pentru controlul operaţional al proiectului de reciclare a deşeurilor miniere de aur şi argint de la exploatările din zonă?
7. În anul 2009, ziarul Jurnalul Naţional, numărul din 20 August scria: „Ion Sturza, fost premier al R. Moldova, nu este interesat de o relansare a carierei politice peste Prut. Fostul demnitar, pînă de curînd membru în structurile de management ale Rompetrol, spune în Jurnal de Chişinău că are două priorităţi: Intergrarea în România şi băiatul său! Student în Anglia, Sturza junior, ştie despre români că sunt o naţie de hoţi şi de ţigani!”.  "Îmi reactivez oficiile din Moscova, Chişinău, Bucureşti, mai nou-Viena, dar vreau să trăiesc pînă la urmă experienţa de la Bucureşti, în sensul revenirii în spaţiul românesc", spunea Sturza. Atunci era decis să se mute cu toată familia la Bucureşti, ocazie cu care fiul său va afla că această ţară nu este formată doar din ţigani şi cerşetori. " Îmi aduc familia, băiatul la practică în România. El studiază în Anglia, dar l-am adus la practică în România, ca sa-l fac român. Pentru că el ştia de România doar din mass-media engleză: ţigani, hoţi, urîţi, şi acum el descoperă România şi este foarte fascinat. Oameni foarte simpatici, o ţară foarte frumoasă, foarte primitoare. Acesta e tot un proiect de-al meu: să îi fac pe copiii mei români", a mai spus fostul diplomat. Cum mai staţi cu românizarea, „gospodin” Sturza?
8. „Eu, o dată la 5-6 ani, îmi schimb nu numai proiectele, dar şi modul de viaţă. Eu nu am spus niciodată că nu voi reveni vreodată în politică, în Moldova sau România. Portiţa e deschisă şi o spun pentru prima dată. Dar ca să nu-i stresez pe actualii guvernanţi, am spus că nu este un proiect imediat”, a declarat Sturza. Noi nu înţelegem altceva: De ce crede că-i stresează pe politicieni atîta timp cît realitatea este alta – el stresează întreg poporul moldovenesc!

O dată la 5-6 ani, Sturza îşi schimbă părul, la poalele codrilor satului Pîrjolteni, privind cu nostalgie spre fosta lui iubire rustică de odinioară, acum ajunsă o femeie muncită de timp, căreia de mult pufuşorul de pe buza superioară i s-a transformat în mustăţi...! Ion Sturza, la cei 53 de ani încă nu a înţeles că, tot spunînd lucruri şoptite de alţii, nu observi că ai rămas infantil. Adică, un copil. Este regretabil că Sturza se prezintă ca un copil răutăcios, egoist şi bîrfitzor al propriei naţiuni. Nu va trece mult timp şi va fi bătrîn. Iar bătrînii răutăcioşi şi cîrcotaşi sînt de nesuferit pentru cei din jur. Nu sînt primiţi nici la azil.

Aşadar, cine este Ion Sturza? Un om care circulă prin ţară cu maşina sa cu geamuri fumurii. Nu se apleacă se dea un leu unei bătrîne sărmane de la colţ de stradă. Dar vorbeşte despre iubirea de ţară. Pentru că nu vede. Este orb. Şi este doar un om bogat care nu ştie ce să facă cu banii. Săracul om!