În comuna Mărgău, de la poalele Munților Vlădeasa, Apuseni, se vorbește o limbă secretă, pe care nici un român nu o înțelege. Gumuțeasca este un grai cunoscut doar de geamgii din zona comunei clujene.

Aici, de-a lungul a cîteva sute de ani, oamenii s-au ocupat cu sticla. Făceau geamuri, oglinzi și icoane, le urcau în căruțe și plecau cu ele spre Sudul țării, să le vîndă. Unii se opreau la București, alții mergeau mai departe, către Brăila și Constanța.

Au colindat țara-n lung și-n lat ca să își cîștige existența, iar ca să se poată înțelege între ei au inventat un limbaj cu totul aparte: gumuțeasca.

„Am făcut limba asta ca să ne înţelegem între noi. Şi moşii noştri au fost geamgii. Acum doar bătrînii o mai vorbesc. Nu mai suntem mulţi geamgii în viaţă“, explică Ioan Poptean, unul dintre săteni.

“Limba de sticlă”, așa cum este cunoscută, e veche de mai bine de 100 de ani. În Mărgău au rămas doar cîțiva geamgii, însă tinerii au învățat gumuțeasca de la părinții și bunicii lor, chiar dacă nu mai practică acest meșteșug.

Limba unică în țară

Lingviştii clujeni care l-au studiat spun că această limbă a geamgiilor este unică în țară. Este numită argou profesional rural, singurul de acest gen care s-a descoperit în România.

”Gumuțeasca îi un argou pe care l-au inventat mărgăuanii cînd or plecat cu geamuri să nu înțeleagă ceilalți ce vorbesc, cît îi prețul și așa mai departe. Astfel ei au inventat o limbă ca să se descurce în țară, să stabilească prețul la geamuri fără ca străinii să nu înțeleagă”, a declarat Octavian Ciurtin, proprietarul unei pensiuni din zonă.

În conversaţiile lor se mai aude cîte-o expresie în gumuţească, ”limba“ care, odinioară, o vorbeau zilnic – „Munuc, s-asface spurav!“ („Fii atent că e om rău!“), „Munuc, s-asface deapsă!“ („E un om bun!“), „Munuc, atină gădineală!“ („Să ceri mîncare!“), ”Tălăuzeşti?” (Înţelegi?“).