La un an după adoptarea sancţiunilor europene împotriva Moscovei, un imens salon de blănuri din Kastoria, Nord-Vestul Greciei, este gol, în condiţiile în care clientela rusească, mare amatoare de blănuri de vizon, a dispărut, transmite AFP.

„Rusoaice îmbrăcate în haine de blană noi pozau ca ţarinele. Acum nimeni nu mai pune piciorul pe aici”, spune un angajat al salonului care a dorit să îşi păstreze anonimatul.

Renumite pentru producţia de blănuri încă din secolul al XV-lea, firmele din oraşele Kastoria şi Siatista, au fost nevoite să îşi suspende activităţile comerciale cu Rusia după impunerea sancţiunilor occidentale.

Blănurile sunt considerate un produs de lux, pentru care exporturile spre Rusia sunt interzise.

În 2019, înaintea pandemiei de Covid-19, exporturile se ridicau la 108 milioane de euro, dintre care 44,7 milioane de euro reprezentau numai exporturile spre Rusia, subliniază Akis Tsoukas, preşedintele Federaţiei producătorilor de blănuri din Grecia.

Potrivit unui studiu realizat de firma de consultanţă Ernst and Young, în 2008 Grecia controla 25% din piaţa rusească de blănuri, însă cifra scăzuse deja la 2% în 2017.

Războiul din Ucraina, declanşat la 24 Februarie 2022, a accentuat o tendinţă de declin în partea de Nord a Greciei, la frontiera cu Albania şi Macedonia de Nord.

Anul trecut exporturile s-au „prăbuşit la zero”, susţine Akis Tsoukas, care a fost nevoit să disponibilizeze 80% din personalul firmei sale, adică 52 de persoane.

De mai mulţi ani, activitatea în regiunea din Nordul Greciei are de suferit. Oprirea utilizării de blănuri de animale este una din solicitările consumatorilor din Europa, la iniţiativa asociaţiilor pentru protecţia animalelor.

Însă 80% din locuitorii din Siatista şi satele din apropiere trăiau din această industrie, subliniază primarul din Voio, Christos Zefklis.

„Tatăl meu era blănar şi eu am învăţat această meserie de tînăr, însă coronavirusul şi războiul ne-au distrus”, spune şi Apostolis Gravas, 47 de ani, patronul unei mici firme de familie din Siatista.

O blană de vizon poate costa 1.000 de euro pentru piesele cele mai ieftine, dar preţurile pot urca şi pînă la 200.000 de euro pentru cele mai rare piese.

În urmă cu cîţiva ani, aproximativ 1,8 milioane de vizoni erau crescuţi în regiune. Prognozele pentru 2023 arată spre maxim un milion de animale, afirmă Miltos Karakoulakis, purtătorul de cuvînt al Asociaţiei panelenice de crescători de animale cu blană. Din cele 92 de crescătorii de animale cu blană din regiune, astăzi au mai rămas doar aproximativ 60.

Jumătate din cei 4.000 de blănari din regiune au fost nevoiţi să se reorienteze însă „tranziţia la un nou model economic s-a dovedit a fi una costisitoare”, susţine Christos Zefklis.

Unii blănari au fost nevoiţi să se îndrepte spre pieţele americană, chineză, japoneze şi coreeană. De asemenea, unii artizani locali au decis să îşi exporte savoir-faire-ul şi vor lucra în Rusia pentru o anumită perioadă de timp.

„Suntem disperaţi. De acea am căutat de lucru în Rusia, la fel ca şi mulţi dintre colegii mei”, afirmă Apostolis Gravas.

Maria Fotis, care lucrează în acest sector din 1979, dezvăluie că ruşii caută muncitori cu experienţă. ”În condiţiile în care nu mai pot cumpăra din Grecia, ei produc şi vînd blănurile acolo”, spune Maria Fotis, care acum are un atelier la Celeabinsk, în zona munţilor Urali, unde şase din cei opt angajaţi sunt greci. Însă în condiţiile în care viza este doar pe trei luni, ”nu putem rămîne prea mult timp acolo”, precizează Maria Fotis.

Alţi blănari încearcă să supravieţuiască prin diversificarea producţiei, în condiţiile în care folosirea blănii de vizon este criticată de apărătorii animalelor. O soluţie este fabricarea de produse din piele de miel, o materie primă mai acceptabilă din punct de vedere etic, susţine Stelios Porporis, director de marketing la o firmă care în prezent mai are doar 70 de angajaţi, faţă de 500 anul trecut.