Este cunoscut faptul că potențialul științific devine relevant dacă produce soluții pentru problemele cu care se confruntă societatea. Această regulă a fost puternic umbrită de unele autorități umflate, care prin promovarea unor proiecte ,,grandioase’’, finalizate cu nimic, au reușit să păcălească nu numai conducerea AȘM și a Guvernului, dar și o bună parte din societatea academică. În schimb, farsele lor legate de elaborarea și implementarea unor astfel de proiecte n-au fost trecute cu vederea de alte pături a societății. Multe persoane, care nu erau implicate în mod direct în cercetare, intuiseră  că lucrurile nu evaluează în direcția cuvenită. Ca urmare, în societate s-au pornit discuții despre necesitatea reformei modului de administrare a sectorului de cercetare.

În cele din urmă s-au creat condiții în care nu mai putea să triumfe rațiunea, reforma fiind realizată cu concursul celor care au provocat valul de nemulțumiri în societate. În consecință, în 2018, s-a produs o reformă nefericită, în urma căreia situația din domeniul de cercetare s-a agravat și mai tare. Acesta este prețul pentru atitudinea iresponsabilă, în primul rînd, a fostei conduceri a AȘM, iar în al doilea rînd – toleranța unei părți a comunității științifice față de făurirea unor autorități umflate, care lucrau în gol, întru binele lor.

În calitate de exemplu, ne vom referi la un proiect grandios finalizat cu nimic și anume proiectul care avea ca obiectiv soluționarea problemelor de irigare, iluminare stradală sau încălzire a spațiilor în perioada rece a anului din vecinătatea rîurilor Prut, Nistru și Răut. Colectivul de cercetători de la UTM, condusă de academicianul Ion Bostan, a decis să inițieze ample proiecte de stat privind utilizarea energiei cinetice a apei rîurilor. Conform calculelor făcute de cercetători, o parte din energia cinetică a rîurilor ar putea fi utilizată pentru irigarea terenurilor agricole din cele 170 de localități cu o populație de cca 330.000 locuitori, iluminarea stradală sau încălzirea spațiilor în perioada rece a anului (dacă nu vor apărea înghețuri).

Însă, după estimările lor, o problemă atît de grandioasă nu putea fi rezolvată cu ajutorul arsenalului de soluții tehnice cunoscute. Dl. Ion Bostan a considerat că este necesar să se elaboreze un tip nou de microhidrocentrală, mai eficientă decît cele existente. Astfel, în anul 2001, a fost proiectat și fabricat un model al microhidrocentralei de flux cu rotor multiplu cu ax vertical, care în același an a fost prezentat la expozițiile Internaționale Info Invent 2001 și la Geneva, 2001, fiind apreciate cu medalii de aur.

Însă investigațiile laborioase au demonstrat că varianta medaliată din 2001 nu este una reușită. Ca urmare, au fost elaborate și brevetate alte soluții tehnice. La baza rotorului microhidrocentralei a fost luată soluția bazată pe utilizarea simultană a efectelor de presiune a apei și hidrodinamice, generate de profilul hidrodinamic al palelor, orientate permanent față de curgerea apei în poziții optime din punct de vedere al conversiei energiei.

Pentru realizarea obiectivilor menționate, au fost inițiate două programe de stat, coordonate de academicianul Ion Bostan. Printre proiectele de cercetare din cele două programe de stat vom menționa următoarele:

- 07.408.01.04PA – “Elaborarea și fabricarea prototipurilor industriale ale mini-hidrocentralelor pentru conversia energiei cinetice a apei rîurilor” (2007-2008);

- 09.838.06.05A – „Utilizarea energiei eoliene, hidraulice și solare pentru alimentarea cu energie electrică a sistemelor integrate de irigare” (2009–2010) - conducător științific; dr. hab. Dulgheru Valeriu Emanoil;

- 07.408.01.02PA – „Elaborarea, fabricarea și cercetarea experimentală a turbinelor orizontale cu profile aerodinamice NACA pentru sistemul de conversiune a energiei hidraulice” (2007-2008);

- 09.838.06.04A – „Elaborarea și fabricarea prototipului industrial al microhidrocentralei cu ax orizontal și profil hidrodinamic al palelor pentru conversia energiei cinetice a apei rîurilor”, 2009-2010 – conducător științific Bostan Viorel Ion.

În obiectivele propuse în proiecte, erau prevăzute fabricarea a 4 modele de microhidrocentrale, testarea lor în condiții reale pe stația pilot instalată în localitatea Stoienești, Cantemir, și elaborarea sistemelor de irigare prin aspersiune și micro aspersiune, bazate pe componente existente pe piață. Pentru realizarea acestor proiecte s-au alocat 2 mil. 460 mii lei.

În anul 2008, a fost elaborată documentația tehnică pentru 4 variante de  microhidrocentrale, două dintre care au fost fabricate la întreprinderile industriale ,,Incomaș-SA’’, ,,MoldovaHidromaș - SA’’, ,,ReuPies’’. Schemele conceptuale ale microhidrocentralelor au fost protejate cu 10 brevete de invenție. Imediat după fabricarea lor, două variante constructive, funcționale de microhidrocentrale, au fost expuse la MoldExpo (pentru obținerea medaliilor nu se impune testarea prealabilă privind funcționalitatea lor).

În realitate, era vorba despre o variantă ciudată de roată dezechilibrată  (în baza ei, pe timpuri, au fost propuse diferite variante de perpetuum mobile), care se supune și ea legilor mecanicii clasice, din care rezultă că momentul de torsiune rezultant, în condițiile planificate de exploatare, totuși, se anulează și prin urmare microhidrocentrala respectivă nu poate funcționa.

Însă, după cum am menționat, lucrurile au evaluat în alt mod. Primul prototip industrial al microhidrocentralei pentru pomparea apei a fost fabricat și instalat pe rîul Prut, localitatea Stoenești, Cantemir, în anul 2009, pentru testări în condiții reale. Spre surprinderea d-lui Ion Bostan și a celor prezenți la testarea microhidrocentralei, elaborată în cadrul proiectelor menționate, s-a dovedit a fi, totuși, nefuncțională. După cum am consemnat, acest rezultat era previzibil deoarece legile universale ale mecanicii sunt demult confirmate și nu mai au nevoie de verificări costisitoare.

Deoarece în percepția multora mecanica este o știință mai puțin modernă, vom menționa că construirea de poduri, șosele, viaducte, așezări umane, turnuri și tuneluri, roboți și vehicule cosmice, extragerea cărbunelui și a petrolului, punerea în mișcare a generatoarelor de energie electrică, proiectarea pieselor care alcătuiesc un motor de vehicul sau de avion, studierea mișcării navelor sau avioanelor, mareele, prevederea timpului – toate acestea la un loc – țin de mecanică, care practic a fost exclusă din procesul de studii la UTM.

Astfel, lipsa de cunoștințe temeinice în mecanică a condus, în cazul examinat, la irosirea timpului și banilor publici. Fabricarea unor prototipuri industriale și a testărilor  microhidrocentralelor erau lipsite de orice sens, deoarece nefuncționalitatea lor rezulta din legile mecanicii.

Conform abordărilor utilizate în practica de cercetare, după eșecul total privind implementarea unui proiect, se impune o analiză amplă a cauzei, care se finalizează cu explicații riguroase. Însă în dările de seamă nu se regăsesc careva indicații în privința erorilor făcute la etapa de elaborare a schemei de funcționare a microhidrocentralei și a schemelor de calcul.

Este și mai curios faptul că dl. Ion Bostan nu s-a limitat numai la tăinuirea rezultatelor testărilor, ci, din contra, în dările de seamă și în diferite monografii a continuat să promoveze ,,invenția’’. Rămas bun s-a luat numai de la problemele reale de irigare, iluminare stradală sau încălzire a spațiilor în perioada rece a anului din vecinătatea celor trei rîuri și finanțele alocate pentru proiecte. Instalațiile respective, după și-au demonstrat nefuncționalitatea, au fost demontate și depozitate în ,,muzeul’’ realizărilor dl. Ion Bostan, aflat la uzina Etalon.

Surprinzător că și după 5 ani de la constatarea faptului că microhidrocentrala elaborată este nefuncțională, în Raportul AȘM privind activitatea C.S.Ș.D.T. și rezultatele științifice principale obținute în sfera științei și inovării în anul 2014 și în perioada 2011–2014, aflăm: ,,A fost fabricat și testat pe r. Prut, com. Stoieneștii, Cantemir, prototipul experimental al microhidrocentralei cu rotor hidrodinamic modular modificat… S-a demonstrat că microhidrocentrala poate fi integrată în sisteme tehnologice de irigare, iluminare stradală sau încălzire a spațiilor în perioada rece a anului, ea fiind destinată, în special, pentru consumatorii de energie dispersați. A fost elaborată documentația tehnică, care va fi transmisă întreprinderilor spre producere după finalizarea testărilor reale pe r. Prut”.

Ce ar  însemna o astfel de sfidare a rezultatelor testărilor, a realității? Cum s-a ajuns că după 4 ani de la testările respective, care au demonstrat nefuncționalitatea microhidrocentralei, în baza ei, dl. Viorel Bostan susține, în anul 2013, teza de doctor habilitat? Mai menționăm că în teza respectivă sunt prezentate analize numerice care sunt în discordanță totală cu rezultatele testărilor. Mai mult, se demonstrează că este și cea mai performantă. Ce fel de încredere poate avea societatea în domeniul de cercetare după astfel de sfidări?

Menționăm că în partea introductivă al Raportului AȘM din 2014, semnat de acad. Ion Tighineanu, se menționează: ,,…Finanțările cercetărilor aplicative se justifică în cazul în care rezultate obținute se transformă în produse, care aduc o valoare adăugată unui proces sau sistem …’’.

Observăm că nu există nici o legătură reciprocă între cerințele adecvate formulate de academicianul Ion Tighineanu și corectitudinea realizării proiectelor menționate. Faptul că, pe parcursul anilor, nu s-au obținut rezultate, mai ales în domeniul cercetărilor aplicative, a condus la defăimarea comunității științifice.

Situații de tipul celor descrise au fost, din păcate, trecute cu vederea și ignorate de conducerea AȘM, la fel și gradul de îndeplinire a obiectivelor formulate în cererile de proiect cu rezultatele reale, însă ele mai erau și în vizorul cetățenilor care nu se ocupă de domeniul de cercetare, dar urmăreau în ce mod sunt cheltuiți banii publici. Cazurile izolate de profanare a domeniului de cercetare au provocat nemulțumiri în societate față de AȘM, care n-au rămas fără urmări. Pe de o parte a fost redusă drastic finanțarea pentru cercetare, iar pe de altă parte, modificat, într-un mod nefericit, Codul pentru Știință și Inovare.

Dacă pînă la ,,reforma’’ domeniului de cercetare nu contau performanțele echipei și calitatea propunerii de proiect numai pentru un cerc restrîns de autorități umflate, după ,,reforma’’ din 2018, abuzurile au crescut în mod considerabil. Cadrul normativ aprobat în 2018, probabil, cu concursul celor care au afectat imaginea comunității academice din Republica Moldova, poate contribui doar la involuția sistemului de cercetare.

Se creează impresia că distribuirea banilor alocați pentru cercetare, prin intermediul Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare, se realizează tot cu concursul pseudosavanților care și pînă la ,,reforma’’ au contribuit, prin proiectele lor, la defăimarea comunității științifice. Visul aventurierilor deja se realizează. Incompetența celor cu atribuții în domeniul deciziilor și repartizării finanțelor îi aranjează de minune. În aceste condiții, perspectivele pentru cei care vor să se ocupe cu adevărat de știință  sunt foarte sumbre. Grupe de cercetători vor pleca din știință, iar producătorii de rău își vor intensifica rolul de găuri negre, care distrug tot ce cade în raza lor de influență

Vasile Marina,

Doctor habilitat în științe fizico-matematice, profesor universitar