La editura „Lyceum” a apărut un nou roman scris de jurnalistul Igor Volniţchi, fost purtător de cuvînt al Premierului Vlad Filat. Acesta are denumirea: „Învaţă-mă să mor” şi „prezintă drama alienantă a unui bătrîn, care, ajuns la capătul vieţii, se confruntă cu teribile crize de conştiinţă din cauza trecutului său reprobabil şi a faptelor criminale pe care le-a săvîrşit în calitate de „unealtă” a regimului totalitar”.

Recenzia la acest roman a fost scrisă de către Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, Arcadie Suceveanu, care notează că „Învaţă-mă să mor” e un surprinzător roman scris de tînărul prozator Igor Volniţchi, autor aflat la a doua sa carte”.

„La vîrsta sa de peste o sută de ani, ajuns ostatic al propriei existenţe şi osîndit să nu poată muri pînă nu-şi va „devora trecutul”, trăindu-şi finalul mizerabilei sale vieţi sub spectrul unui „puternic sentiment de trădare” şi vină, protagonistul romanului trece prin toate cercurile infernului dantesc. Treptat, i se deschid „mai multe enigme ale existenţei”. După lungi şi agonizante stări şi suferinţe, „în lungile sale peregrinări în trecut”, cînd „unicul oaspete care-i mai călca pragul era Moartea”, „a învăţat cum să elibereze sufletele ce le avea în captivitate” ale celor pe care „i-a nenorocit” într-un fel sau altul, pentru a le obţine iertarea şi, în acest fel, pentru a cîştiga dreptul de „a-şi încheia conturile cu această lume”, scrie în recenzia sa Arcadie Suceveanu.

Potrivit Preşedintelui USM, „cu multă pricepere şi precizie, autorul face incursiuni în „făptura psihică” a personajului, penetrînd în substraturile conştiinţei sale ultragiate şi maladive, în zona misterului şi fantasticului existenţial”. „Întreaga „anamneză” a suferinţei Bătrînului, ce constă în blestemul de a „nu putea muri”, este analizată, secvenţial şi în mai multe reprize, într-un nesfîrşit dialog cu Moartea ajunsă a fi „partenera” intimă şi aşteptată a zilelor şi nopţilor sale de rechizitoriu şi de coşmar, de cumplită singurătate şi izolare. Nucleul narativ prinde formă şi consistenţă din stările psihologice şi afective ce alternează cu decupajele din realitatea concretă, dură, reconstituită şi re-trăită de Bătrînul cu sufletul deformat de mecanismele sociale ale regimului totalitar de odinioară şi „care încă nu avea permisul de a trece în altă lume”, se spune în recenzie.

Arcadie Suceveanu mai afirmă că, „concentrat şi tensionat, scris cu o peniţă înmuiată în „realismul magic” al lui Marquez, dar şi în fantasticul bulgakovian, romanul ia forma unui „poem” suprarealist al sfîrşitului, a unei halucinante alegorii a purificării prin suferinţă şi a transcenderii sufletului în lumea/lumile „de dincolo”.

„Autorul posedă un autentic spirit al construcţiei şi o siguranţă a exprimării demnă de admiraţie. Scriitura sa are un stil descriptiv-analitic, calm şi cursiv, o tonalitate de iniţiere în misterele universului, ce alternează contrapunctic cu proiecţii în viaţa socială din vremea regimului totalitar, precum şi în societatea de azi. Referinţele culturale, subiectele preluate din filosofie ori din ştiinţele oculte nu îngreunează acuitatea percepţiei, dimpotrivă, vin să sporească dicţiunea intelectuală şi expresia concentrată a discursului epic. Iar schimbarea permanentă a perspectivelor, plonjările dintr-un timp în altul, alternarea necontenită a spaţiului real cu spaţiul metafizic, a introspecţiei cu micile efuziuni lirice conferă lecturii prospeţime şi dinamism”, se menţionează în recenzie.

Arcadie Suceveanu afirmă că „Igor Volniţchi, prin romanul „Învaţă-mă să mor”, potenţează demersul novator al prozei noastre tinere şi merită a fi urmărit cu toată atenţia”. „Erudit şi fantezist, spontan şi livresc, lucid şi halucinant, el se arată ca un prozator cu talent definit, capabil de adevărate surprize”, mai notează Preşedintele USM.

Aceasta este a treia carte scrisă de Igor Volniţchi şi al doilea său roman. Acum un an el a debutat în proză cu romanul „Călăul e nevinovat”.

Andriana CHEPTINE, Tribuna