Cîtă lume o duce în lipsuri

Ultima criză financiară mondială a lărgit hotarele sărăciei în lume. Doar în Europa, potrivit datelor Agenţiei Europene de Statistică (Eurostat), la începutul anului acesta, 125 milioane de persoane, sau fiecare al patrulea locuitor al continentului, se aflau în pragul sărăciei. Tocmai deranjaţi de extinderea mizeriei materiale, liderii Uniunii Europene, conducătorii statelor de pe continent au considerat drept o prioritate a strategiei europene de dezvoltare pînă în 2020 micşorarea numărului oamenilor care se află în zona de risc a sărăciei. Deocamdată, în ciuda măsurilor întreprinse, rîndurile săracilor şi a persoanelor de la periferia societăţii continuă să crească. Dacă ponderea acestora în 2008 constituia 23,7 procente din populaţia continentului, apoi în trei ani s-a ridicat pînă la 24,3 procente, sau aproape 120 milioane de persoane.

Conform metodologiei de cercetare aplicată de către Eurostat, din zona de risc a sărăciei fac parte trei categorii de cetăţeni: oamenii săraci, persoanele lipsite de venituri, de proprietate şi membrii familiilor care o duc din cîştiguri ocazionale. Prima categorie include membrii gospodăriilor casnice ale căror venituri medii sînt mai mici decît limita de 60 procente din veniturile mediile pe ţară după achitarea plăţilor sociale. Rezultă din calculele Eurostat că în Europa trăiesc 85 milioane de oameni săraci, sau 17 procente din populaţia continentului.

A doua categorie, caracterizată prin mizerie materială aspră, include persoanele care nu dispun de mijloace necesare pentru a-şi onora măcar patru din nouă obligaţii: plata la timp a serviciilor comunale, a arenzii locuinţei sau a ipotecii, a încălzirii casei, de a fi pregătit pentru a suporta cheltuieli imprevizibile, consumului zilnic de carne, peşte sau echivalentul respectiv, pentru concediu săptămînal în afara casei, automobil, maşină de spălat, televizor în culori, telefon, inclusiv mobil. De aceştia în Europa sînt aproape 50 milioane de oameni. Mai apoi, 52 milioane de europeni, sau 10,4 procente, în vîrstă de pînă la 59 de ani fac parte din familiile care muncesc ocazional, ai căror membri apţi de muncă şi-au realizat în ultimul an mai puţin de 20 procente din potenţialul lor de muncă.

Cea mai gravă situaţie se atestă în Bulgaria, unde sărăcia şi marginalizarea socială ameninţă 39 procente din populaţia ţării. Acest flagel a afectat în mod serios România, Letonia, Grecia şi Lituania, ţări, în care 38, 35, 37 şi 33 procente din populaţie sînt expuse riscului sărăciei. La fel, Italia se consideră unul dintre statele UE cu cea mai mare sărăcie. Deşi nivelul mizeriei materiale nu este cel mai înalt, totuşi are peste 18 milioane de săraci, cel mai mare număr din Uniunea Europeană.

La polul opus, Olanda şi Cehia dau dovadă de cele mai bune rezultate în campania de combatere a sărăciei. În aceste state, ponderea cetăţenilor expuşi riscului sărăciei nu depăşeşte 15 procente. Puţin mai mare este acest indice în Finlanda-17 procente, Suedia şi Luxemburgul – 18 procente.

Dacă ne întoarcem spre Răsărit, atunci datele statisticii oficiale din Federaţia Rusă arată că ponderea cetăţenilor care au venituri mai mici decît minimul de existenţă a scăzut de la 24,6 procente, în 2002, pînă la 11 procente, în 2012. Însă, aceste cifre nu sînt luate în serios nici măcar de experţii, mass-media din această ţară. Aceştia sînt de părere că estimările UE privind nivelul sărăciei se dovedesc mai perfecte şi conving că întinderile sărăciei în Rusia arată cu mult mai largi. Bunăoară, cercetările efectuate de către Svetlana Mareeva, conferenţiar la Şcoala Superioară de Economie din Moscova, dovedeşte că numărul oamenilor săraci din Rusia se ridică la 30-35 procente din populaţia ţării. Aceştia formează categoria , „noii periferii sociale”, din care, în condiţiile social-economice actuale ale Rusiei, practic, este imposibil să evadezi.

Savanţii de la Academia de Ştiinţe a Rusiei i-au propus lui Putin să aplice impozitarea progresivă a veniturilor, impozite pentru obiectele de lux tocmai pentru a reduce amploarea catastrofală a sărăciei din ţară. Dar nu se ştie dacă va fi de acord „ţarul” rus, pentru că preşedintele Putin, după cum vorbesc mai multe surse interne şi externe, este cel mai bogat om din Rusia. Este dispus acesta să-şi împartă averea de miliarde de dolari SUA cu zecile de milioane de ruşi care trăiesc în mizerie? Păcat de acest popor, fiindcă are de toate pentru a fi cel mai bogat din lume: petrol, gaze naturale, păduri de nepătruns, pămînturi întinse. Tragedia lui este că nici odată în istoria sa nu a avut lideri înţelepţi, omenoşi!

Revenind în ţară, constatăm că rata sărăciei în Republică Moldova în ultimii cinci ani se află în continuă coborîre. Or, în timp ce în 2008, cam 30 procente din populaţia suferea de sărăcie, către 2010, ponderea respectivă a scăzut pînă la aproape 22 procente. Un studiu realizat anul acesta de către Biroul Naţional de Statistică indică că 21,5 procente din cetăţenii ţării consideră că au nivel de trai „rău” şi ”foarte rău”. În acelaşi timp, aproape 67,5 procente din locuitori sînt de părere că beneficiază de un trai „satisfăcător”.

Cît priveşte veniturile medii lunare ale unei persoane în ţara noastră, 57,2 procente din moldoveni spun că nu le revin nici echivalentul a o sută de dolari americani. Aceasta în timp ce minimul de existenţă pe ţară, adică suma de bani necesară pentru a supravieţui lunar, reprezintă aproape 1512 lei. Biroul Naţional de Statistică confirmă că aproape 43 procente din populaţie nu dispune de mijloacele băneşti suficiente pentru a-şi procura hrană, iar aproape de o treime din locuitorii ţării de abia reuşesc să achite costul energiei electrice, gazelor consumate.

Guvernul RM are planuri ambiţioase de a constrînge sărăcia să bată în retragere. Amintesc că Strategia Naţională de Dezvoltare: Moldova 2020 ţinteşte micşorarea ratei de sărăcie în ţară pînă la 16 procente. În cei 6 ani, cît îi mai sînt rezervaţi pentru atingerea acestui obiectiv, Executivul s-a obligat să scoată din sărăcie aproape 150 mii de persoane.

Vlad LOGHIN