Să fi primit ”ordin de detașare” exclusivă în pîntecul unionismului?

Autor: Mihai CONȚIU

Cu ”o mirare extrem de mirată din miezul profund al mirării-mirărilor nemirate”, pe data de 26 August, cu o zi înaintea Zilei Independenței Republicii Moldova, în aceeași zi de 26 August, dar a anului 1826, cînd a avut loc ultima execuție publică la București – Ghiță Cuțui și Simion au fost spînzurați la capul Podului Tîrgului de Afară deoarece, împreună cu alte persoane, s-au răzvrătit împotriva Domniei –, PLDM a anunțat că ”al vostru Vlad Filat” s-a bosumflat și nu mai candidează pentru funcția de președinte al țării de dragul căreia își dă și sufletul și pantalonii jos.

Motivația-găselniță a acestei renunțări care se vrea a fi demnă dată dracului ar fi aceea că ”guvernarea a blocat executarea Hotărîrii Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) referitoare Vlad Filat, făcînd astfel imposibilă participarea acestuia în cursa electorală pentru funcţia de preşedinte”, după cum a scrijelit PLDM într-un comunicat. Astfel, încrîncenatul Filat ne-a arătat că nu-i atît de bățos (așa cum pozează tot timpul), încît să se lupte pînă-n pînzele albe și roșii pentru dreptul lui de ”a candida la candidatura de prezidențiabil”. Zice-se ”că candidatura” lui Filat ”ca candidat” a fost retrasă prin decizia Consiliului Politic Național CPN) al PLDM, de parcă acest Consiliu n-ar fi tot Filat…!

Concomitent și ”comintern” cu această furișare strategică din turma prezidențialilor, CPN-Filat s-a îmbățoșat spunînd că ”PLDM se angajează să continue promovarea valorilor democratice și să lupte împotriva capturării statului de către forțele politice autocrate”. De parcă nu toți spun asta – de la guvernanți și pînă la ultimul Șor, Usatîi, Vlah etc.!

Atunci cînd Filat era sigur că-i legitim ”ca candidat”, scriam ”că cam” uitase că este și adeptul înverșunat și însîngerat al unirii Republicii Moldova cu România. Era și normal, atîta timp cît era în tovărășii electorale de negocieri cu liderii pro-ruși candidați la Președinție!

Acum, după retragerea din cursa prezidențială, Filat și-a adus aminte că la revenirea în fruntea partidului era un unionist mai dihai decît Iurie Roșca, Ghimpu și Chirtoacă, toți luați la un loc. În consecință, în comunicatul în care se spune că ”îi este retrasă” candidatura la Președinție, PLDM-Filat spune că ”rămîne fidel dezideratului de reîntregire cu Țara Mamă, astfel aducînd cetățenii Republicii Moldova atît în comunitatea Uniunii Europene, cît și într-o zonă de securitate certă”. Observați că face o diferență ușor pipăibilă, dar antagonică pentru cine-i dispus să înțeleagă, între ”comunitatea Uniunii Europene” și ”o zonă de securitate certă”! Înțelegeți ce spun, nu?

Ca să-i dea o notă mistico-patriotică acestui mesaj, PLDM-Filat încheie astfel: ”Așa să ne ajute Dumnezeu!” Care Dumnezeu, nu ne spune, dată fiind realitatea că sunt mai mulți Dumnezei – Dumnezeul lui, Dumnezeul meu, Dumnezeii mamelor lor de pungași etc.!

Cine-l cunoaște pe Filat, știe prea bine cît de maladiv îi place Puterea, iar visul lui de a deveni președinte de Țară e mai puternic decît unul erotic! Acest vis i-a încolțit încă de pe vremea cînd era premier, dar a fost trezit din somn de Satan Plahotniuc. Încă de cînd și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale, el deja se și vedea crăcănat în scaunul prezidențial, numai că se pare că un ”ordin estic” de SUS i-a dictat ultima cîrmire. Să fi primit Filat de la superiorii lui moscoviți un ”ordin de detașare” exclusivă în pîntecul unionismului? Nu-i exclus, dat fiind faptul că a fost nevoit să-și înăbușe visul lui prezidențial ”parcă cam” fără voia lui!

Unionismul lui Iurie Roșca este deja o istorie ”moscovită” tristă și revoltătoare. Neo-unionismul partidului românesc AUR și al filialei lui din Republica Moldova este clar controlat de către serviciile secrete rusești. Acum, lui Filat, cel mai probabil că ”i s-a dictat” să penetreze un alt tip de neo-unionism. Problema lui Filat în această chestiune este mult mai complicată decît ar fi dispus el s-o recunoască – nu are absolut nici o susținere în România, nici politică și nici civică, iar asta pentru că pe prea mulți i-a țepuit, iar românii nu l-au uitat – nici politicienii, nici serviciile secrete și nici foștii lui parteneri de afaceri. Cel mult, cu mulți bani, își poate încropi o susținere românească ”interlopă”, nesemnificativă politic, dar cu un program diversionist bine întocmit de către ”superiorii moscoviți” ai ”amantului politic profitor” Filat.

În concluzie, așteptăm să vedem cum se va face de rîs ori cît de primejdios poate deveni, deși, în acest ultim punct, speranțele lui vor fi jalnice!