”Secrete de Stat” protejate la fel ca tainele Vaticanului

Autor: Mihai CONȚIU

În relativ scurta istorie a Republicii Moldova suverană și independentă au existat o serie de activități subversive, iar aici mă refer la cele cu impact național și internațional, ale căror autori, cei deja cunoscuți, se bucură de ”imunități biblice”, dar și la acei ”inițiatori din umbră” de a căror deconspirare pare că nici o guvernare nu a fost interesată sau aptă să-i scoată la ”iveală penală”, lăsînd loc suspiciunii că poate e vorba despre un ”secret de Stat moștenit politic”. Există o conspirație a tăcerii de parcă ar fi vorba despre taine asemănătoare celor ale Vaticanului, însă, pe de altă parte, asta poate explica și o ”inactivitate programată” să bată pasul pe loc pînă cînd istoria ne va îngropa pe toți. În linii mari, voi enumera doar cîteva astfel de, să le zicem, situații generice!

Știm bine că războiul de pe Nistru din 1991-1992 a fost iscat de Federația Rusă de atunci, care și-a dorit crearea enclavei transnistrene. Nu acest aspect, însă, țin să-l evoc, ci mă refer la ”complicele moldovean” din nou creatul Stat Republica Moldova. Am buni prieteni din fostele forțe speciale moldovenești, provenind din fostele trupe OMON, care au luptat efectiv acolo și mi-au spus multe. În timpul războiului, ei luptau, practic, și împotriva foștilor lor camarazi din OMON, care au trecut de partea forțelor transnistrene din cauză că autoritățile moldovenești au refuzat să le dea case în Chișinău, ca să se stabilească în Republica Moldova și, firește, să devină apărători militari ai Țării.

Într-o anumită fază a războiului, ca un ”mic exemplu”, prietenii mei i-au luat prizonieri pe cîțiva foști camarazi de-ai lor care luptau pentru transnistreni. Unul dintre prizonieri, le-a spus: ”S-a văzut că ne-ați prins, dar ne veți elibera imediat, cu ordin de la Chișinău, și să fiți bucuroși că nu cerem să vă luăm noi acum prizonieri!” Ordinul de la Chișinău a venit cu rapiditate și prizonierii au fost eliberați. Cine a dat ordinul? Pe de altă parte, prietenii mei mi-au spus că ”deja era coordonat cu Chișinăul cît trebuie să cîștige teritorial Transnistria”, dar și că mobilizarea veteranilor era inutilă și de fațadă, pentru sacrificiu, drept ”carne de tun”. Ei, fiind militari extrem de bine antrenați, puteau să cîștige războiul singuri și rapid, dar nu aveau permisiunea ”strategilor politici” de la Chișinău.

Unul dintre prietenii mei a făcut parte dintr-un grup de patru militari antrenați care, printr-o operațiune secretă, fulgerătoare și riscantă, l-au răpit, de la Kiev, pe fostul lider separatist de la Tiraspol Igor Smirnov. În secret, firește, l-au adus la Chișinău, iar autoritățile moldovenești au intrat în panică și nimeni nu voia să-și asume încarcerarea lui. În cele din urmă, inamicul Republicii Moldova Igor Smirnov a fost eliberat prin semnătura unui fost vice-președinte al Parlamentului de atunci – poetul, patriotul și ”românul” Ion Hadârcă! Acesta-i adevărul curat! Dar lui Hadârcă cine i-a dat ordin?

Încă de atunci au început să se nască viitoarele mari minciuni tăinuite din următoarea istorie a acestui Stat. Escamotarea adevărului total despre acel război a fost și este ”legitimată” prin acuze aduse doar Rusiei, nu și ”complicelui moldovean de rang înalt”. Nu dau vreun nume pentru că îl sau le știți!

Sărind peste ani, nici o guvernare cupidă nu a fost și nu este interesată să deslușească adevărul curat despre ”revoluția”, inevitabilă și necesară, de altfel, prin care regimul comunist și Vladimir Voronin au fost înlăturați de la Putere. De ce? Din cauza identității ”regizorilor”? ”Interesul național” și ”secretul de Stat” mai presus decît adevărul spus ”prostimii”? De fapt, așa-i cam peste tot în lume!

”Celebrul” Marian Lupu, fost președinte de Parlament al comuniștilor, fost ”complice politic” cu Dumitru Diacov, care i-a ”dăruit sau vîndut” fostul Partid Democrat lui Vladimir Plahotniuc, continuă și acum să fie mare ștab în chiar actuala guvernare proeuropeană. Nici o autoritate statală, însă, nu-i curioasă, în interes național-istoric și sub aspecte penale, cum a ”patronat” arderea Declarației de Independență în timpul protestelor din 7 Aprilie 2009, un act fundamental care a stat la baza creării Statului Republica Moldova, iar asta cînd încă îi era credincios lui Voronin.

După scurgerea a atîtor ani de cînd Plahotniuc s-a refugiat, cu tot cu Ordinul Republicii, ”în alt lux”, nici pînă în clipa de față nu s-a găsit vreo autoritate statală care să fi investigat și să fi condamnat penal pe șefii din instituțiile bugetare și nebugetare care au asigurat blocarea/asediul Chișinăului, inclusiv a Parlamentului, la ordinul acestuia, pînă cînd oligarhul a fugit într-un Rai a cărui adresă sunt sigur că este cunoscută, dar e clar că-i uitată... la comandă compromițătoare și, de ce nu?, retribuibilă.

Furtul miliardului se pare că va rămîne ”un furt ca oricare altul” pînă la infinitul guvernărilor moldovenești. Se arată cu degetul acuzator spre Șor și Plahotniuc, dar de ce numai înspre ei, atîta timp cît mai există atîți ”grei” aflați în libertate? Cîți oare mai sunt conectați încă la ”beneficiile” aduse de acest furt care continuă să producă dobînzi... răsplătitoare. În acest context, lansez bănuiala nevinovată că Vlad Filat nu-i plătea direct pe unii... culpabili, ci îl delega pe Ilan Șor. Marele jaf a început doar pe vremea Guvernului Filat, guvernării Iurie Leancă revenindu-i sarcina să-l acopere și să-l finalizeze.

Suplimentar, în contextul furtului miliardului, reamintim: În 2016, presa necontrolată de Plahotniuc scria că o companie americană, numită ”Frontier Solutions”, a expediat o nouă scrisoare în care informa autoritățile din Republica Moldova despre iniţierea unei investigaţii în SUA pe tema furtului miliardului. Investigaţia americană se referea la faptul că miliardele de lei credite de urgenţă pentru cele trei bănci au fost acordate din rezervele valutare ale Băncii Naţionale, care au fost suplinite inclusiv din banii oferiţi de Fondul Monetar Internaţional (FMI), iar asta şi prin semnăturile lui Iurie Leancă şi Dorin Drăguţanu, fostul guvernator al BNM. În acest context, bugetul FMI era cofinanțat din rezervele federale americane în proporţie de 25-30%. Despre toate aceasta au scris şi jurnaliştii americani de la The Huffington Post.

”Frontier Solutions” i-a expediat, încă de la începutul lunii Iulie a acelui an, o scrisoare fostului procuror general Eduard Harunjen şi Adrianei Beţişor, fostă adjunctă a Procuraturii Anticorupție, în care îi informau că fostul şef-adjunct al Serviciului prevenire şi combatere a spălării banilor din cadrul CNA, Mihail Gofman, se afla în America într-o ”vizită de lucru” tocmai în perioada în care acesta fusese citat de procurori pentru a depune mărturii pe cazul devalizării Băncii de Economii.

Credeți că mai interesează pe cineva astfel de... taine? Se vede că nu! Dar ce se mai aude despre Valeriu Lazăr, ”renovatul” Pavel Filip, Ghimpu cu ”afacerile lui cu Primăria lui Chirtoacă”, Andrian Candu și alții? Nimic! Secrete de Stat! Vedeți cum se leagă unele de altele și unii de alții, iar asta începînd cu ”bunicii lor politici” din 1991-1992? Deviza pare să fie aceasta: ”Noi nu-i închidem pe ”foștii”, dar nici voi, cei care veți veni la Putere, nu trebuie să vă atingeți de noi, c-așa-i tradiția”! Mă opresc aici, iar asta pentru că prea-s multe ”amneziile politice moștenite” dintr-un Guvern în altul!