În August 1897, un chimist puțin cunoscut pe nume Felix Hoffmann a intrat în laboratorul său Bayer din Germania și a făcut ceva extraordinar: a rescris regulile medicinei moderne, nu o dată, ci de două ori. Astfel, opera lui Hoffmann va modela cursul istoriei în moduri atît remarcabile, cît și tragice.

Prima descoperire a venit pe 10 August. Hoffmann încerca să-și ajute tatăl, care suferea de artrită debilitantă.

Singurul tratament disponibil la momentul respectiv, acid salicilic, a funcționat, oarecum, dar a venit cu o captură: a distrus căptușeala stomacului, așa că Hoffmann și-a propus să facă lucrurile mai bune.

Prin adăugarea unui grup de acetil la moleculă, el a creat o versiune la fel de eficientă, dar mult mai blîndă pentru stomac. Bayer a numit-o Aspirină, inspirată de planta spirea, care conține același compus.

Astăzi, aspirina este un nume gospodăresc, un erou liniștit în dulapurile cu medicamente din întreaga lume, de la sănătatea inimii pînă la dureri de cap. Peste 100 de miliarde de tablete sunt consumate anual. Hoffmann a schimbat jocul, fără măcar să încerce.

Dar apoi, doar 11 zile mai tîrziu, pe 21 August, Hoffmann și-a îndreptat atenția către morfină, deja un analgezic puternic, dar unul care a venit cu propriul set de pericole.

Aplicînd același proces chimic pe care l-a folosit asupra acidului salicilic, Hoffmann a creat un nou compus, unul și mai puternic, cu acțiune rapidă și eficient în ameliorarea durerii. Bayer a numit-o Heroină.

A fost comercializat ca un leac non-dependent pentru dependența de morfină și ca un miraculos de inhibitor al tusei. Un medicament minune.

Pînă în 1913, Bayer a încetat producția, iar heroina a devenit rapid una dintre cele mai reglementate și abuzate substanțe din lume.

Ceea ce a început ca o posibilă soluție la suferință a devenit una dintre cele mai mortale epidemii din istoria modernă.

Este aproape poetic faptul că atît aspirina, cît și heroina provin de la același om, același laborator și aceeași lună.

Unul a devenit simbolul vindecării și longevității, celălalt o poveste moralizată a științei care a luat-o razna.

Felix Hoffmann nu a intenționat să declanșeze o criză globală, el a vrut doar să-și ajute tatăl, dar moștenirea sa este o amintire clară a echilibrului delicat dintre progres și etică.

Știința are puterea de a alina suferința, dar o poate și crea.

Într-o lume care încă se revoltă de criza opioidelor și dezbaterile în curs de desfășurare privind etica farmaceutică, munca lui Hoffmann vorbește despre nevoia de responsabilitate în inovație.

Pe măsură ce continuăm să împingem limitele științei medicale, trebuie să ne amintim că descoperirea trebuie să fie întotdeauna asociată cu responsabilitatea.

Sursa:Planeta Pămînt și curiozitățile ei