În anul 1907, doctorul Duncan McDougal a făcut un experiment macabru, însă interesant deopotrivă. Aceasta a cîntărit trupurile a 6 pacienţi bolnavi de tuberculoză în fază terminală pentru a observa dacă părăsirea sufletului în momentul morţii are vreun impact asupra greutăţii corporale. Spre stupefacţia echipei de cercetători conduse de McDougal, în momentul morţii fiecăruia din cei 6 subiecţi umani, greutatea corporală a acestora a scăzut, invariabil, cu 21 de grame. Nici mai mult, nici mai puţin. Nu conta dacă proaspătul decedat cîntărea 120 sau doar 45 de kilograme. Cifrele cîntarului arătau o scădere de fix  de 21 grame. Rezultatele au fost publicate în acelaşi an în toate revistele prestigioase de ştiinţă ale vremii.

Studiile similare ale doctorului McDougal pe cîini muribunzi aşezaţi pe cîntare au arătat, în schimb, că greutatea corporală a patrupedelor nu se modifică deloc după momentul morţii. Această descoperire l-a făcut pe ciudatul medic american să declare că sufletul cîinilor este uşor şi lipsit de păcate, pe cînd sufletele oamenilor "adună" în medie circa 21 de grame de păcate în decursul unei vieţi.