Pornind de la afirmaţia făcută  de către preşedintele SUA, Lyndon Johnson, în 1968, după invazia Cehoslovaciei, potrivit căreia URSS trebuia să nu mai intervină militar în nici o ţară din Europa de Est, devine evident interesul SUA pentru această regiune. Politicile americane, dincolo de aspectul lor global, au avut întotdeauna în vedere, după cel de-al Doilea Război Mondial,  spaţiul est-european.

Perspectiva istorică

Deşi la sfîrşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Europa de Est a intrat în sfera de influenţă sovietică în urma negocierilor anglo-ruse, populaţia rămasă în interiorul lagărului comunist a manifestat un profund spirit pro-occidental, mai ales pro-american. De-a lungul Războiului Rece, Statele Unite au încercat să penetreze interesele sovietice de securitate tocmai prin intermediul sateliţilor Moscovei. Acţiunile serviciilor secrete americane, diplomaţia favorabilă faţă de statele ce manifestau, cel puţin făţiş, o atitudine de independenţă faţă de Moscova au făcut ca state, precum România sau Iugoslavia să beneficieze de un tratament american favorabil. Dincolo de uşoara destindere din anii ’70, ultima perioadă a Războiului Rece şi chiar sfîrşitul acestuia au făcut ca Europa de Est să se zbată în profunde crize economice, politice şi sociale. După 1990, ţările est europene au făcut pasul spre democraţie şi economie de piaţă, iar la nivelul opiniei publice, atitudinile atlanticiste au evoluat în direcţia apropierii de SUA. Politica SUA în regiune a fost una extrem de flexibilă, statele est-europene au primit invitaţia de a adera la Alianţa Nord-Atlantică şi li s-a permis o apropiere faţă de valorile politicii occidentale, mai ales după 11 septembrie  2001.

Conflictele inter-etnice din Balcani au arătat cît de vulnerabilă este regiunea şi cît de incapabile sunt statele europene să asigure securitatea. Intervenţia armatei americane a rezolvat în bună măsură situaţia, iar după acest moment, interesul SUA în zonă a crescut treptat. Accederea în NATO a primului val de state foste comuniste a arătat succesele politicii duse de americani, iar prin prezenţa Poloniei în cadrul Alianţei s-a obţinut un lucru extrem de important pentru securitatea europeană.

Atentatele de la 11 septembrie au reuşit coagularea intereselor la nivel internaţional, iar în Estul Europei, state nemembre NATO, precum România sau Bulgaria s-au pus la dispoziţia coaliţiei create pentru lupta împotriva terorismului. Acest fapt a dus la integrarea unor noi state în NATO, chiar dacă nu toate îndeplineau criteriile de aderare. Politica SUA şi extinderea fără precedent a NATO a atras atenţia Kremlinului, care odată ce graniţa lumii occidentale s-a mutat mult mai spre Est şi-a simţit interesele ameninţate. Astfel, după războiul din Afganistan şi cel din Irak, Statele Unite au trebuit să-şi îndrepte atenţia asupra liniştirii Moscovei, chiar dacă evenimente, precum Revoluţiile portocalii, au îngreunat situaţia.

Situaţia actuală

Tranziţia spre o nouă eră informaţională şi spre o formidabilă competiţie pentru resurse fac ca relaţiile bilaterale dintre statele Europei de Est şi SUA să devină tot mai profunde. În acest sens, diplomaţia economică joacă un rol important în negocierile şi întîlnirile dintre americani, polonezi, romîni, bulgari sau baltici. Companiile americane, pătrunse pe pieţele est-europene la scurt timp după căderea comunismului, investesc tot mai mult, iar tehnologia avansată a acestora a devenit inevitabilă pentru creşterea economiilor statelor est-europene. Din punct de vedere energetic, resursele din Marea Neagră, dar şi vecinătatea regiunilor mult mai bogate în hidrocarburi, precum Caucazul de Sud şi Marea Caspică, fac ca interesele americane să fie tot mai puternice. Dependenţa energetică a Europei de resursele Rusiei reprezintă o importantă asimetrie de securitate, care se poate atenua sau rezolva în totalitate folosind resursele din Caucaz. Alocînd importante resurse economice pentru Europa de Est timp de mulţi ani după căderea comunismului, SUA practic au investit în securitatea proprie şi în eludarea unui potenţial nou conflict în regiune.

În paradigma actuală de securitate, SUA încearcă atragerea spre structurile de securitate euro-atlantice a altor state din regiune, precum Ucraina, Georgia sau Azerbaidjan, însă eforturile în acest sens sunt uriaşe. Statele în cauză, nu numai că se află în imediata proximitate a Rusiei, dar sunt extrem de greu de atras spre Vest, nu din pricina opiniei publice interne, ci mai ales din cauza faptului că prezenţa americană în zonă va afecta direct interesele de securitate ale Moscovei. Mai concret, prin ancorarea acestor state pe linia americană, vocea Rusiei pe scena internaţională se va diminua. Astfel, mizele geopolitice din Europa de Est sunt extrem de mari, iar politicile americane duc în direcţia asigurării unui nou echilibru strategic regional.

Pe de altă parte, din motive strict economice, SUA îşi îndreaptă interesele spre zona Pacificului şi a Asiei, iar unele analize relevă faptul că teatrul european, mai ales cel est-european va suferi un regres în doctrina americană. Acest scenariu pare a fi valabil mai mult pe termen lung, în condiţiile în care în prezent americanii sunt extrem de interesaţi de Estul Europei. Amplasarea elementelor unui sistem defensiv în Europa de Est marchează un moment istoric în relaţiile internaţionale, iar efectele operaţionalizării acestui sistem vor fi foarte importante în vederea menţinerii unui climat de securitate la nivelul lumii occidentale.

Concluzii

Ca mare putere atît economică, cît şi militară, Statele Unite au interese în toate regiunile lumii. În Europa de Est situaţia este cu mult mai dificilă din pricina poziţiei strategice, a experienţei istorice şi a problemelor existente la nivelul statal. Este evident că americanii vor lupta pentru atragerea Ucrainei în NATO, dar şi pentru aprofundarea cooperării cu statele deja membre NATO din Europa de Est. Stabilitatea şi prosperitatea regiunii de la graniţa de est a NATO este vitală pentru interesele de securitate americane, iar în acest sens perspectivele cooperării dintre statele Europei de Est şi SUA par a fi de lungă durată.

Sursa: Geopolitics.ro