Golgheterul Londrei și al Angliei

Acum lumea îi cunoaște pe Gerrard, Owen, Beckham sau Lampard din naționala Angliei. În trecut, nume precum Charlton sau Hurst erau pe buzele tuturor. Nici nu avea cum să nu fie așa, avînd în vedere că ei au fost printre cei mai importanți reprezentanți ai campioanei mondiale din 1966. Dar în ciuda celor trei goluri marcate în finala turneului, Geoff Hurst nu era prima opțiune pe postul de atacant. La acea vreme, în naționala Albionului, legea o făcea Jimmy Greaves. Doar o accidentare în ultimul meci din grupele competiției, l-a oprit din a juca, iar după ce și-a revenit nu a mai avut loc din cauza formei lui Hurst.

Născut pe 20 februarie 1940, James Peter Greaves s-a remarcat în fotbalul englezesc prin multittudinea golurilor marcate atît la națională, cît și în prima ligă a țări. De fapt, printr-un fantastic raport între acestea și meciurile în care a jucat. Este cel mai bun marcator din istoria primului eșalon englezesc, cu 357 de goluri. Toate au fost înscrise pentru Chelsea, Tottenham și West Ham. Așadar, numai echipe din Londra!

A debutat la Chelsea în 1957, la numai 17 ani și în prima partidă a reușit să înscrie. De altfel cît timp a jucat la “lei”, a cucerit două titluri de golgheter național, în 1959 și în 1961 (cînd a marcat 41 de goluri, record neegalat de vreun alt fotbalist de-al lui Chelsea), dar nu a cîștigat niciun trofeu. Cu toate acestea, la nici 21 de ani, devine cel mai tînăr fotbalist care marchează 100 de goluri în First Division. În 1961, pleacă la AC Milan, după ce refuză o importantă ofertă din partea lui Newcastle United. În Italia joacă 12 meciuri și înscrie de 9 ori, dar nu-i priește atmosfera și alege să se întoarcă în Insulă.

Managerul lui Tottenham, Bill Nicholson, s-a mișcat cel mai repede și l-a cumpărat pe jucător cu 99.999 de lire sterline. Ciudata sumă, avea scopul de a nu pune mare presiune pe Greaves. Dacă ar fi plătit pe el 100.000 de lire sterline, l-ar fi transformat în primul jucător pentru care se achita o sumă cu șase cifre. Impactul acestui moment este puțin important. Cu adevărat semnificativ este deceniul în care Jimmy Greaves a jucat aici, adunînd 379 de partide și marcînd 266 de goluri în toate competițiile. A cucerit de încă patru ori titlul de cel mai bun marcator în campionat (1963, 1964, 1965 și 1969), fapt ce l-a transformat în cel mai eficient atacant din istoria fotbalului englez. Niciun alt fotbalist nu i-a egalat pînă acum performanța, de a fi golgheter în șase sezoane.

Spre deosebire de Chelsea, la Tottenham, Greaves a cucerit două FA Cup (1962 și 1967), dar și Cupa Cupelor, în 1963. În finala cîștigată cu 5-1 în fața lui Atletico Madrid, el a punctat de două ori, iar clubul a obținut primul trofeu continental din istoria Albionului.

În 1970, la doar 30 de ani, a plecat la West Ham, fiind folosit de Tottenham ca monedă de schimb pentru Martin Peters. Și aici și-a făcut datoria, înscriind la debut. Chiar de două ori, împotriva lui Manchester City. A jucat un sezon jumătate, fiindcă în 1971 hotărăște să se retragă din fotbalul mare. Cu toate acestea, a marcat 13 goluri în 38 de jocuri pentru “ciocănari”. Bilanțul său, după 14 ani în First Division, a fost de 516 meciuri și 357 goluri. Dar dacă punem la socoteală toate cifrele acumulate în cupele naționale, Serie A și cupele europene, ajungem la un număr incredibil de 422 goluri în “numai” 602 partide (0,70 goluri / meci)!

Un record, atins de puțini fotbaliști, îi aparține: performanța de a marca la fiecare echipă în meciul de debut, inclusiv la naționala Angliei, atît cea de seniori, cît și cea sub 23 de ani.

Pomenind de echipa reprezentativă, trebuie să spunem că și aici, Greaves a avut un procentaj fenomenal: 44 de goluri în numai 57 de meciuri (0,77 goluri /meci), chiar dacă, din păcate nu a jucat în tricoul ei decît pînă la 27 de ani. Debutul a venit pe 17 mai 1959, într-o înfrîngere cu 1-4 în fața selceționatei Peru. Unicul gol al europenilor i-a aparținut lui. În doar opt ani, a reușit să devină al doilea marcator al fotbalului englez, după Charlton, cu 49 de reușite. Mai tîrziu, avea să fie depășit și de Gary Lineker. Mai mult, între 1964 și 1968 a fost cel mai bun marcator din istoria Albionului. El este singurul om din istoria primei reprezentative care a reușit să înscrie cel puțin trei goluri într-un meci, în șase rînduri: patru (8-3 cu Wales și 6-1 cu Norvegia) și cîte trei în întîlnirile cu Luxemburg (9-0), Scoția (9-3), Peru (4-0) și Irlanda de Nord (4-3). Interesant este că cele trei goluri din poarta lui Luxemburg au fost singurele marcate de el într-un meci de calificare la Cupa Mondială. De numele lui se leagă diverse recorduri, printre care și golul cu numărul 1000 din istoria naționalei de seniori a Angliei (23 noiembrie 1960, împotriva Țării Galilor), dar și faptul că este atacantul englez ce a marcat cele mai multe goluri pentru Albion, într-un singur an: 13 (1960-1961).

La Cupa Mondială din 1962, în meciul împotriva Braziliei, un cîine a intrat pe teren, dar nimeni nu putea să-l prindă. Atunci, Jimmy s-a pus în patru labe și l-a “capturat”, iar patrupedul s-a ușurat pe tricoul său. Echipierul braziliei, Garrincha, a fost atît de amuzat de situație, încît după meci a luat cățelul acasă. La acest turneu final, atacantul britanic a punctat doar odată, în meciul pierdut cu 3-1, în fața Argentinei.

Peste alți patru ani, el era opțiunea numărul unu pentru avanposturile Angliei la turneul final pe care statul îl găzduia. Dar în ultimul meci din grupă, în fața Franței s-a accidentat suficient de grav încît să nu mai continuie ulterior. Fără gol marcat, i-a lăsat locul celui care va deveni eroul Albionului: Geoff Hurst. Cînd turneul s-a terminat, un celebru fotograf l-a surprins pe Greaves pe banca de rezerve cu o privire uimită, ce părea să trădeze invidie la adresa celui care l-a înlocuit și care a devenit erou național. Chiar dacă Jimmy a susținut mereu că s-a bucurat enorm pentru succesul echipei, a preferat imediat după turneul final să meargă în vacanță împreună cu soția sa, fără a mai lua parte alături de coechipieri, la banchetul dedicat cîștigării titlului mondial. După acest moment nu a mai jucat decît trei partide pentru Anglia.

Cu o carieră impresionantă în spate, Greaves avea un mare regret: nu primise medalie de cîștigător al Cupei Mondiale, fiindcă doar cei 11 titulari din finală au fost recompensați astfel. O campanie a fedrației de a răsplăti tot lotul s-a încheiat cu succes, iar în 2009, marele atacant a intrat în posesia premiul mult dorit și pe care îl merita din plin.

Mircea DOMINTE