Nimic pentru moldoveni, ci doar scenarii, ca să li se dea iluzia că sînt… cetăţeni funcţionali

Autor: Mihai CONŢIU

Dacă, din 1991 şi pînă acum, a fost posibil ca politicienii să tot fure această ţară şi să-şi bată joc de aceeaşi moldoveni care-i realeg permanent, atunci înseamnă că toţi sînt o apă şi-un pămînt! Politicienii fură mai mult, îşi îngrijesc de sănătate în cele mai vestite clinici şi îşi petrec vacanţele în staţiuni de lux, iar cei care-i votează fură mai puţin, se mulţumesc cu pomeni electorale, beau mai mult şi habar nu mai au ce înseamnă să-şi facă un concediu la mare sau la munte.

Am văzut destul de mulţi votanţi amărîţi care nu-s deranjaţi că politicienii fură deoarece le mai dă şi lor ceva din cînd în cînd. Sînt astît de atrofiaţi încît nu pricep că mitele electorale şi alte ajutoare care le sînt date provin din aceeaşi bani care le sînt furaţi masiv, la nivel de stat şi sub protecţia unor legi făcute tot de ei, ca să-i apere.

Deja moldoveanului sărac i se pare o normalitate ca proaspătul tînăr politician căţărat într-o funcţie să circule cu limuzine scumpe, să trăiască în adevărate palate şi să-şi odihnească oasele „zdrobite de muncă” prin staţiunile cele mai luxoase ale lumii. Dacă nu există o autoritate reală a statului care să-i ia de guler pe toţi aceşti milionari parveniţi şi să-i bage după gratii, atunci bietul moldovean cu ce fel de putere poate să-i ia la întrebări. El, în toţi aceşti ani, a fost deprins să se bucure cînd vin alegerile ca să-şi mai vîndă încă o dată votul.

Chişinăul ca stat în statul clanului Chirtoacă-Ghimpu

Nimănui nu-i mai pasă de nimeni şi de nimic, mai ales la Chişinău, capitala anti-europeană a corupţiei. Aici, la nivel de Primărie, mafia clanului Chirtoacă-Ghimpu îşi bate joc de oameni şi fură Chişinăul de opt ani de zile. Cu toate acestea, moldo-roboţii lor (unii dintre ei) vor să-l mai voteze pe Chirtoacă. În ignoranţa şi fanatismul lor, chiar cred că Chirtoacă este proeuropean şi pro-român. O fac şi pentru că mai există cîţiva „tartori români” care vor să creadă acelaşi lucru, care-l sprijină „de teamă” ca nu cumva Primăria „să intre în mîinile ruşilor”.

Chiar că se merită unii pe alţii! Nimeni dintre ei nu vrea să recunoască faptul că Chirtoacă nu a europenizat cu nimic oraşul, că afacerile şi privilegiile de mare amploare nu le-a oferit europenilor, românilor sau moldovenilor pro-români, că, o dată cu venirea căldurii, Capitala a început să „pută european” din direcţia staţiei de epurare, că…

Fără să roşească, vor merge la Riga

În zilele de 21 şi 22 Mai, vor avea loc lucrările la summit-ul de la Riga, la care înţelegem că Moldova o să fie reprezentată de o delegaţie condusă de blîndul şi retrasul preşedinte Nicolae Timofti.

Pentru acest summit, euro-deputatul slovac Eduard Kukan a fost cel care a pregătit Proiectul de Raport pentru Politica Europeană de Vecinătate. La paragraful 15 al acestuia, se spune: ”Subliniază faptul că politica de vecinătate şi politica de extindere reprezintă politici separate; reiterează faptul că ţările europene din cadrul Politicii Europene de Vecinătate pot depune cerere de aderare dacă îndeplinesc criteriile şi condiţiile de admitere din cadrul articolului 49 al Tratatului Uniunii Europene”.

Problema Moldovei este aceea că „buclucaşul” articol 49 al Tratatului Uniunii Europene stipulează că orice ţară europeană care aderă la valorile Uniunii Europene poate depune o cerere de aderare. Spun „problema Moldovei” în cazul acestui articol dintr-o serie de considerente pe care le voi expune mai departe.

În CAZUL REPUBLICII MOLDOVA DE ASTÎZI, nici pe departe nu poate fi vorba despre o aderare fie şi tangenţială la valorile UE. Pînă spre alegerile parlamentare din 30 Noiembrie 2014, parcă Moldova ar mai fi putut spera la ceva concesii milostive din partea UE. După furtul miliardului de Euro, însă, s-a ales praful de tot. În plus, chiar dacă Parlamentul European nu ia în calcul o excludere a ţărilor din Parteneriatul Estic de la şansa de a adera, în perspectivă, la UE, o cerere în acest sens nu poate fi depusă decît după 2022-2023, deşi este greu de crezut că Moldova o să mai aibă calitatea de solicitant.

Cu prilejul lansării Raportului Comisiei Europene privind implementarea Politicii de Vecinătate în Republica Moldova, Pirkka Tapiola, şeful Delegaţiei UE la Chişinău, a remarcat: “Moldova poate deveni o democraţie prosperă prin modificarea, îmbunătăţirea politicilor interne şi aplicarea reformelor. Progresul este cu putinţă numai prin intermediul Justiţiei, mass-media transparenţei şi luptei cu corupţia. Dacă nu va fi înregistrat nici un progres, atunci nu va mai fi nici o tranşă de bani. Ultima dată, noi redus asistenţa cu 1,8 milioane de Euro, iar aceşti bani nu pot fi recuperaţi. Nu am calitatea sau împuternicirea să spun autorităţilor din Moldova ce să facă. Ştiu doar că acestea trebuie să acţioneze eficient şi rapid.”

Ideea integrării în UE a fost compromisă în faţa moldovenilor aşa cum nici ţarismul şi fosta URSS nu au reuşit să compromită gîndul tainic al multor moldoveni din acest spaţiu că sînt fraţi de sînge cu românii.

Dacă în ultimii cinci ani am fi avut o guvernare proeuropeană în tot întregul ei, moldovenii ar fi trebuit să ştie de mult ce înseamnă europenism, europenizare. Acum, moldoveni pun semnul egalităţii între europenizare şi hoţie. În consecinţă, venirea Stîngii la Putere este inevitabilă. Mai întîi, forţele de Stînga vor cîştiga alegerile locale, iar mai apoi pe cele parlamentare, în termen sau prin alegeri anticipate, ultimele.

Aşadar, cu ce progrese şi valori europene deja funcţionale va merge delegaţia Republicii Moldova la summit-ul de la Riga?

O ţară întreţinută cu iluzii

De un sfert de secol, moldovenii au o ţară şi nu ştiu cum să procedeze cu ea. Nu ştiu asta nici politicienii. Acesta-i şi motivul pentru care o improvizează care cum vrea. Cei mai conştienţi, totuşi, sînt politicienii, care au înţeles ce foloase personale îşi pot trage din această ignoranţă şi naivitate naţionale. Tocmai din aceste motive, politicienii nu doar că i-au radicalizat în plan identitar, dar au „încununat” aceste radicalizări şi cu false mituri. Cînd spun „false mituri” mă gîndesc la felul cum e-au proiectat ei, căci integrarea în UE ar fi putut fi o realitate concretă dacă şi-ar fi dorit-o. Aceste false mituri au fost născocite şi pentru ca moldovenii să se gîndească sau să aspire la ele prin ignorarea sau negarea realităţii numită Statul Republica Moldova.

Mai întîi, a fost şi mai este încă întreţinut mitul unirii cu România. După aceea a urmat mitul integrării în UE, iar mai apoi cel al integrării în Uniunea Vamală.

Atîta vreme cît Republica Moldova nu este compatibilă cu UE, unirea cu România continuă să fie un mit şi o afacere pentru unii. Escrocheria sentimentală, la nivel de mase, cu integrarea în UE prin unirea cu România este o bişniţă politică revoltătoare, sfidătoare la adresa celor de bună/credinţă sau a celor naivi cu totul. Integrarea în UE, după cum se vede, nu posibilă din motivele deja sugerate, dar şi pentru că, în ultimii ani, politicienii care au fost la Putere au demonstrat Bruxellesului că Republica Moldova nu este un stat de cuvînt, că este o ţară care a tot luat bani din Occident şi nu a făcut cu ei ce promisese.

Integrarea în Uniunea Vamală, în actualul context geo-politic, este, la fel, utopică. Oricum, dacă aceste utopii încep să se cam uzeze, putem fi siguri că vor apare altele. Moldovenii abia le aşteaptă, căci le place al naibii să viseze cu burta goală şi să spună cît de omenoşi, primitori, demni şi oameni de cuvînt sînt!