DESTITUIREA TERORIŞTILOR POLITICI DIN PCRM
Bîjbîielile „anticomuniştilor” care nu ştiu cu cine este bine să ţină
Autor: Mihai CONŢIU
Sîmbătă, 7 Iunie, la şedinţa Plenarei Comitetului Central al PCRM Mark Tkaciuk şi Grigore Petrenco au fost excluşi din Comitetul Central al PCRM, iar Iurie Munteanu din funcţia de secretar al PCRM. Aceste destituiri erau deja previzibile încă de cînd Tkaciuk şi-a depus mandatul de parlamentar, iar lucrurile nu credem că se vor opri aici.
Tabăra „anticomunistă” – politică şi mediatică – a fost pusă (şi este) într-o situaţie incomodă: cu cine trebuie „să ţină”, pe cine să aprobe? Cei mai informaţi, ştiu prea bine că Vladimir Voronin nu este politicianul care să ierte insubordonarea. Mai mult decît atît, Voronin este greu de şantajat de adversarii săi pe care, din start, îi evaluează ca fiindu-i inferiori. Sigur că are numeroase slăbiciuni imputabile. Doar a fost conştient cînd s-a lăsat captiv „ingenioaselor soluţii politico-ideologice” ale grupării condusă de Tkaciuk! La fel a păţit-o şi cu Vlad Plahotniuc!
Voronin lasă impresia că, pe vremea cînd conducea ţara, îşi imagina că este atotputernic avînd „scutieri” atît de credincioşi. N-a ştiut să anticipeze. Plahotniuc şi Tkaciuk l-au părăsit cu „echipajele de subordonaţi” pe care Voronin şi-i credea fideli. Plahotniuc a ştiut cînd şi de ce poate să-l părăsească pe fostul său protector politic. Nici Tkaciuk nu este de subestimat. Nimeni, în afară de cei din grupul său şi conexiunile din exteriorul PCRM, nu ştie care-i forţa reală căreia i s-a aliat Tkaciuk.
Fostul său consilier şi ideolog (mai bine zis autor de scenarii împotriva Moldovei şi moldovenilor) l-a trădat pe Voronin deoarece ştie cu precizie că nu mai are de ce să se teamă de el. El ştie că Voronin nu-i mai poate face nimic, că nu va mai avea nici o şansă ca să-i facă vreun rău. Noi putem intui, dar nu cunoaştem cu reală precizie noua schemă a lui Tkaciuk. Este clar că avem de-a face cu o „partidă serioasă”, iar asta în contextul în care au avut îndrăzneala să se ridice împotriva lui Voronin subalterni de vocaţie ca Petrenco, Munteanu, Alexandr Petkov, aventurierul de trei parale Zurab Todua şi… vor mai fi! Să nu uităm că Plahotniuc şi Tkaciuk, în multiple planuri, au fost martori sau participanţi la diferitele scheme ale „devenirii” familiei Voronin!
Analistul Bogdan Ţîrdea a fost parcă primul care a avansat ipoteza că în spatele demiterii extremiştilor din PCRM, adevăraţi terorişti politici prin tot ceea ce au făcut,, ar sta Vlad Plahotniuc. Cu aceeaşi părere a venit şi încă nedemisul Alexandr Petkov. În opinia lor, Voronin trebuie să scape de gruparea Tkaciuk deoarece este împotriva lui Plahotniuc, iar asta în perspectiva unei alianţe post electorale dintre PDM şi PCRM.
Greu de crezut, iar asta în contextul în care se zvoneşte de mult că Plahotniuc are sub control circa 12 deputaţi comunişti, iar printre aceştia figurează şi cei din gruparea lui Tkaciuk! Este greu de crezut varianta descrisă mai sus şi pentru că Voronin nu este tipul care să se mai alieze cu cei care l-au trădat, oricît de mult şi-ar dori Puterea! Acest tip de scenariu, pentru adversarii lui Plahotniuk, are parcă menirea de a crea o aură dizidentă în PCRM a grupării Tkaciuk.
Să nu uităm că Tkaciuk l-a acuzat pe Voronin de părăsirea „idealului” integrării ţării în Uniunea Vamală în favoarea UE! Atunci este logic ca acesta să aibă o alianţă secretă cu cei care pot sabota cel mai eficient semnarea Acordului de Asociere. Deja PDM a început să fie extrem de prudent şi chiar binevoitor cu cel mai mare adversar al integrării europene – Rusia. Ratificarea Acordului de Asociere cu UE nu depinde de Voronin, care, totuşi, aşa cum spuneam cu alt prilej, mai poate produce surprize.
Demisia lui Tkaciuk din Parlament pare a fi fost bine calculată, iar asta pentru că, în mod automat, l-a obligat pe Voronin să se debaraseze de cei din gruparea lui. Este demn de a fi observat cum şi-a cam sincronizat Tkaciuk această demisie cu declaraţiile separatiste ale başcanului Găgăuziei, cu „ultimatumurile” Tiraspolului, accentuarea conflictului din Ucraina etc. „Întîmplător”, ştiindu-se că Sîmbătă, 7 Iunie, Plenara PCRM îi va demite pe cei trei extremişti, liderul separatist de la Tiraspol cere un „divorţ civilizat” de Chişinău.
Există temerea că în perioada pre-semnării Acordului de Asociere cu UE şi cea a pre-ratificării acestuia în Parlamentul de la Chişinău vom putea fi în mijlocul unor manifestaţii violente anti-europene şi separatiste. „Eternul” revoluţionar Tkaciuk doar într-un astfel de haos se simte bine, iar pe cei ca Petrenco, Munteanu sau Perkov şi i-a „robotizat” cu migală după chipul şi asemănarea lui. Va fi activă în stradă, pe baricade destabilizatoare, şi ANTIFA de care se teme să vorbească Artur Reşetnicov? Vom afla! SIS şi MAI trebuie să ştie că pentru eventuale tulburări sociale şi separatiste iniţiatorii lor sînt încurajaţi de teroriştii separatişti pro-ruşi din Ucraina care nu vor să depună armele. Aşa cum au fost moldoveni din Transnistria care s-au dus în Ucraina ca să-i sprijine pe teroriştii separatişti, se vor găsi alţii sau aceeaşi care să vină să-i ajute cu arma în mînă pe separatiştii din Moldova.
Problemele care se pun sînt: Va rezista coaliţia de guvernare pînă la semnarea Acordului de Asociere şi îl va ratifica în Parlament? Se vor ivi „argumente credibile” („n-am ştiut, n-am avut ce face, am încercat tot ce este posibil!”) pentru guvernanţi ca să nu semneze sau să ratifice Acordul? Vor trăda UE?
P.S. Scrie „Ziarul Naţional” că Petrenco, la începutul anului 2012, a luat un credit de 400 de mii de lei, iar la sfîrşitul aceluiaşi an – încă 1.840.000 de lei. Dacă am cunoaşte şi denumirea băncii, atunci am şti şi al cui este Petrenco. Dacă a împrumutat aceşti bani de la „Fincombank”, atunci înseamnă că i-a tras ţeapă lui Oleg Voronin, dar oricum nu are cum să scape dacă totul este legal. Din ce surse legale de cîştig îşi restituie această sumă? Din cele ale soţiei? Din trafic cu prostituate?
Tot „Ziarul Naţional” scrie că Tkaciuk este unicul patron al unei universităţi - SRL Universitatea „Şcoala Antropologică Superioară”. Se pune întrebarea legitimă: Cîtă şcoală de specialitate se face acolo şi cîte antrenamente ideologice sau de altă natură se desfăşoară acolo sub comanda lui Tkaciuk? Nu de alta, dar prea auzim că mulţi dintre activiştii antrenaţi ai lui Tkaciuk şi Petrenco provin de pe băncile acestei şcoli. Exemplu arhiştiutorul autointitulat politolog Nikolai Ţveatkov, care arde de nerăbdare ca în Moldova să se declanşeze evenimente de tipul celor din Ucraina. Şi acest neobosit comentator la toate ar trebui luat la întrebări. Dar nu de ziarişti!
A spus cineva că Voronin, totuşi, nu a meritat să fie trădat de-a lungul timpului de atîţi tovarăşi? Dar Voronin nu a trădat ideea moldovenismului europenist?