De ce activiştii unionişti nu sînt oneşti cu moldovenii?

Autor: Mihai CONŢIU

Mă amuz (adică, îmi vine să rîd) teribil cînd văd, citesc cum, de ceva vreme, unii ziarişti şi pretinşi analişti politici de la Chişinău reiau şi dezvoltă, în felul lor, exact ceea ce noi, de mulţi ani de zile, criticam faţă de manifestările unioniste pro-româneşti isterice de aici, incoerenţa lor, lipsa de viziune şi diplomaţie şi aspectele ce ţin de interesele pecuniare ale unor organizatori ai acestora.

Toţi aceştia au ajuns la concluzia noastră de parcă ei ar fi primii care înţeleg fenomenul în sine, de parcă ar fi cei care au descoperit primii America, dar încă nu au curajul să spună pînă la capăt un adevăr pe care ei îl ştiau de la început. N-o fac pentru că mulţi dintre ei au profitat din belşug de pe urma „unionismului”, au cheltuit bani româneşti cu duiumul în acest scop fără nici un rezultat concret, iar unii au primit şi tot felul de distincţii de la statul român pentru false rezultate sau spre a fi încurajaţi. Aşa cum am spus şi în altă împrejurare, abia aştept ca Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) din România să poată face conexiuni şi cu aceste escrocherii transnaţionale în care au fost furate zeci şi zeci de milioane de dolari, chiar sute! Întîi de toate, unionismul este o mare afacere.

Pentru că am făcut-o deja, n-o să mă mai refer la acţiunea autorităţilor moldoveneşti care, pe 13 Mai, l-au declarat drept persoană indezirabilă, pe teritoriul Republicii Moldova, pe cetăţeanului român George Simion, preşedintele Mişcării unioniste „Acţiunea 2012”. Chiar şi fără prezenţa lui George Simion, ne întrebăm ce-şi imaginează că au obţinut, cîştigat în plus activiştii Mişcării unioniste „Acţiunea 2012” cu mitingul şi marşul de pe 16 Mai din Chişinău?

Cred că nimic sau, mai exact, tot ceea ce au dobîndit şi pînă acum. Descurajant pentru organizatori ar trebui să fie faptul că şi această manifestaţie a fost una costisitoare. Spun asta în comparaţie cu mult mai numeroşii participanţi la manifestaţiile de pe 9 Mai, care au fost organizate de către forţele de Stînga, şi la care oamenii au venit din convingere. Am urmărit ambele demonstraţii şi am înţeles că este aşa cum afirm.

Prin urmare, reiau, ce-şi imaginează că au obţinut activiştii Mişcării unioniste „Acţiunea 2012” cu mitingul şi marşul de pe 16 Mai din Chişinău? Certitudinea că Dorin Chirtoacă va cîştiga un al treilea mandat de primar? Dar Chirtoacă, cu toate falsele sale declaraţii unioniste, este corupt pînă în măduva oaselor şi, în planul reprezentativităţii, este o ruşine, pentru noi, românii, că ar fi exponentul Bucureştiului şi al României aici.

Îndrăznesc să spun că tinerii din România care cred că şi-au găsit un ideal în viaţă prin lupta unionistă sînt fie naivi, fie cointeresaţi pentru că nu au altă ocupaţie, fie manipulatori cu acces la o serie de sponsorizări obscure! Sigur este faptul că, excepţie făcînd iniţiatorii finanţatori ai acestor acţiuni, toţi activiştii români în ale unionismului habar nu au de adevărata stare de lucruri de aici. Ei nu au reuşit să cunoască Moldova nici dacă o tot colindă chiar şi de zece ani.

Nici Dan Dungaciu, care pozează într-un cunoscător şi într-un expert incontestabil al acestor locuri şi al spaţiului ex-sovietic, pare că nu cunoaşte nimic din profunzimile locului, dar poate că le cunoaşte şi o fi şi el un expert manipulator cointeresat. Este de notorietate, în lumea cunoscătorilor, eşecul răsunător al sociologului, analistului şi consilierului Dan Dungaciu după ce a devenit membru al Partidului Liberal (PL) din Moldova şi consilierul lui Mihai Ghimpu. La alegerile din 2009, PL a obţinut 15 mandate de deputat. La alegerile din 28 Noiembrie 2010, cînd strategul Dan Dungaciu se înscrisese deja în PL şi devenise consilierul lui Ghimpu, PL a obţinut doar 12 mandate de deputat. Mulţi nu se pot stăpîni nici acum să rîdă în hohote de acest eşec, mai ales cînd îl văd pe Dungaciu cîtă importanţă de expert şi analist îşi dă!

Este o minciună sfruntată şi faptul că românii majoritar doresc unirea cu Moldova, iar despre asta am tot scris, cu argumente, de-a lungul anilor. Despre acelaşi lucru au scris şi alţi nenumăraţi jurnalişti şi analişti români. Cei de la Chişinău, însă, au preferat să ne vadă doar pe noi. Le era mai la îndemînă pentru că se simţeau în Moldova lor, dar şi pentru că îşi imaginau că moldovenii nu prea citesc presa română şi au dreptate. O citesc doar ei, moldovenii unionişti mai informaţi, şi ştiu că trebuie să păstreze tăcerea în acest sens. La fel şi unioniştii români!

După mitingul şi marşul Mişcării unioniste „Acţiunea 2012” din ziua de 16 Mai, cunoscutul expert pe spaţiul ex-sovietic din Bucureşti Armand Goşu a acordat un interviu postului Radio Europa Liberă, iar din acesta vă invităm să citiţi fragmentul de mai jos

Unirea şi moldovenii văzută şi văzuţi de un expert de la Bucureşti

Armand Goşu: „La Bucureşti putem vorbi mai degrabă de un interes scăzut pentru Republica Moldova în ultimul an, un sentiment de dezamăgire faţă de ultimele evoluţii politice de la Chişinău. Bucureştenii şi în general opinia publică din România dacă este atentă la ceva din Est este atentă, în primul rînd, la ce se întîmplă în Ucraina şi asta vine şi pe fundalul unei creşteri a temerii de Rusia. Este o teamă faţă de orice vine din Est şi o amalgamare, într-un fel, în mintea omului simplu între moldovean, ucrainean şi rus.

E de pomină faptul că la Bucureşti cel puţin, cam toţi moldovenii sînt numiţi ruşi – de la cei care vînd în pieţe pînă la funcţionarii de origine din Republica Moldova, care sînt angajaţi în Ministerul de Externe sau în alte ministere din România – toţi sînt numiţi ruşi. Mai e şi o altă problemă aici – cînd vorbim despre Moldova, în România e vorba şi de imaginea proastă, în general, a celor care provin în Republica Moldova, imagine care s-a perpetuat, aş spune eu, în mod nedrept, dar care se datorează şi presei de la Bucureşti care aleargă după lucruri senzaţionale.

Dar există şi un discurs raţional, aş spune, practicat de analiştii care pun în discuţie contextul mai mare al Estului unde, evident, polul central e Rusia şi faptul că, în cazul unei unificări, totuşi Republica Moldova ar aduce în graniţele României mai mult de un milion ruşi şi ucraineni, de populaţie rusofonă care ar putea fi utilizată mai apoi de Putin sau de cineva de la Kremlin pentru a destabiliza România, cum s-a întîmplat şi în Ucraina.

Deci, mai degrabă este vorba de reţinere privind acest proiect unionist, în cazul în care el este discutat. Dar, repet, e discutat foarte puţin, extrem de puţină lume părînd interesată de ce s-a întîmplat în ultimele zile la Chişinău”.

Alte comentarii sînt de prisos, nu credeţi?