Autor: Mihai CONȚIU

În orașele din Republica Moldova, iar aici mă refer cu prioritate la Chișinău, în absolut toate spațiile publice – parcuri, străzi, baruri, terase etc. – majoritatea oamenilor, tinerii în primul rînd, vorbesc la nesfîrșit la telefon, operează diferite aplicații prin internet de pe telefonul mobil ori stau cu el în mînă așteptînd cu febrilitate vreun mesaj. Prin această dependență majoră și colectivă, avem deja de-a face cu o adevărată psihoză în masă, o boală în toată regula pe care doar psihiatri o pot explica pertinent.

Mă uita la ei –copii, tineri, maturi și bătrîni – cum sunt captivați de ecranul telefonului, dar, în același timp, le observ aerele pe care le afișează și prin care vor să transmită celor din jur cît de preocupați, cît de importanți și cît de solicitați sunt. O trufie moldovenească penibilă și specifică nu doar de rîs, ci și de plîns! Observîndu-i, mereu constat: Acești bieți oameni sunt incapabili să mai meargă pe drum – în troleibuz, autobuz, pe stradă, în parcuri etc. – cu propriile lor gînduri!

Comparativ cu psihoza aceasta din Republica Moldova, ceea ce constat în Belgia ori pasager în Austria ori Olanda, în raport cu telefonul mobil, comportamentul oamenilor occidentali este diametral opus. În Antwerpen, Belgia, de pildă, unde am tot stat și voi sta, barurile cu terase sunt unele lîngă altele, iar spre seară sunt bine populate. Cei care mă cunosc, știu că le vizitez ca pe biblioteci. Ei, bine, clienții lor au de diferite vîrste, tineri, maturi și bătrîni. Însă în nici un bar, pe nici o terasă, în nici un parc, pe stradă etc. niciodată, în ultimii ani, nu am văzut pe cineva cu telefonul pe masă sau cu el în mînă tastîndu-l.

Absolut toți comunică verbal între ei și nici nu bănuiești că au telefon asupra lor. Observăm, așadar, că dependența de telefonul mobil, de internet, în general, diferă de la o civilizație la alta. Unii știu să-și prețuiască și să-și administreze timpul, alții nu! Unii știu să-și valorifice potențialul moral și intelectual, atît cît este, alții… sunt de mult rătăciți într-un timp pe care doar cred că-l pricep!