Mărturisirea de credinţă ce urmează a fost publicată (cu alt titlu) patru ani în urmă. Prin mesajul său mereu actual, expus cu o dezarmantă sinceritate, destăinuirea păstrează pînă astăzi caracterul de unicat. Subiectul este drastic tabuizat. Dacă se întîmplă să fie abordat, precum în cele ce urmează, el este îngropat adînc în tăcere.

Este de-a dreptul surprinzătoare continuitatea multiseculară a bunăvoinţei moldovenilor faţă de ruşi, în ciuda grămezilor de gunoi ideologic românesc împuţit. Ca dovadă, adăugăm la eseul, publicat în 2012 de un vestit şi curajos publicist, un fragment din adresarea către Ivan al III-lea, Marele cneaz al Moscovei: «să vă întoarceţi cu faţa spre noi şi cu prietenia să ne mîngîiaţi», iscălită de cel mai iubit de moldoveni, de cel mai vestit dintre moldoveni, de Ştefan al III-lea cel Mare.

Aşadar, «De ce moldovenii ţin la ruşi».

«O femeie de la nordul Moldovei a fost întrebată de ce moldovenii ţin la ruşi, dacă ruşii ne-au făcut atîta rău? Răspunsul ei: «Da, la început a fost rău, dar după aceea a fost bine». Este o voce din popor, care exprimă o realitate şi ar fi mare păcat să nu ţii cont de faptul că 80% din cei chestionaţi în sondaje îl vor pe Putin prezident. Geaba încearcă Ghimpu Mişa să pună bolohani în piaţă, căci cu memoria colectivă, cu memoria populară şi cu memoria istorică nu e de jucat. Memoria istorică e ca un zid de apă – tsunami în stare să rupă diguri şi zăgazuri.

M-am întrebat de multe ori: oare de ce moldovenii mei nu se tem de ruşi, dar se tem de «unire»? După ani şi ani de cercetări şi de documentări, am reuşit să dezleg enigma. O patentez ca pe o mare descoperire. Poporul Moldovenesc, în pofida tuturor tentativelor de rusificare, a rezistat şi s-a păstrat ca entitate aparte, chiar dacă timp de aproape 180 de ani, a fost contaminat de marea slavă. Mai mult, pe parcurs s-a consolidat ca o comunitate unică şi inconfundabilă.

Însă dacă va fi «unirea» cu România, moldovenii simt că vor dispărea ca popor. Iată de ce cam 90% din populaţia Moldovei, văzînd cum au procedat românii cu moldovenii de peste Prut, nu vrea în ruptul capului «unire». Ei, care trebuiau să fie sarea acelui pămînt, au devenit iloţii (nedreptăţiţii) acelei ţări.

Deci de ruşi nu ne temem, căci nu ne pot deznaţionaliza, de români nu vrem să auzim, pentru că vom pierde identitatea moldovenească.

La ora actuală în Moldova noastră se depun eforturi pentru a remodela memoria colectivă, populară şi istorică ale poporului moldovenesc. Dacă ar fi trăit Mihail Romm (vestit cineast documentalist), sînt sigur că ar fi calificat aceste activităţi drept Обыкновенный фашизм. Încercările de a opera mutaţii în memoria colectivă a unei populaţii de peste 4 000 000 de oameni nu pot fi numite altfel decît crime împotriva propriului popor.

Crime la care participă conducerea ţării, Academia de Ştiinţe, alte instituţii de stat, un şir de organizaţii neofasciste, rasiste şi xenofobe. Îmi amintesc de doamna ambasador al SUA, Pamela Smith, care spunea că prima dată în viaţă întîlneşte intelectuali care luptă cu propriul popor...

URSS nu mi-a priit deloc. Vroiam «unire» cu România, crezînd că populaţia dintre Prut şi Nistru este parte a poporului român. Însă, după 1990 am constatat că moldovenii se opun încrîncenat «unirii». M-am apucat să caut cauzele coliziunii. Şi românul din mine a făcut o mare descoperire: a descoperit poporul moldovenesc. Un popor cu acte în regulă, îmbunghiet la toţi nasturii, un popor care nu doreşte să dispară prin absorbţie, după ce nu s-a lăsat rusificat timp de aproape 180 de ani! Să nu-şi dea sama guvernanţii noştri că introducînd «istoria românilor» în şcoală ei devin coparticipanţi la crime împotriva propriului popor?!.

Dovezi documentare că Ştefan al III-lea era singur între păgîni (chiar creştini) şi că vedea nădejdea Moldovei în ruşi:

1484, mai. Gramota gospodarului Moldovei Ştefan al III-lea către Marele cneaz al Moscovei Ivan al III-lea cu propunerea de alianţă în lupta împotriva cotropitorilor turci. Fragment.

«... Vin la noi oameni de departe şi nu pot auzi nicăierea de alt împărat pravoslavnic, în afară de măria voastră... Iar în părţile acestea numai eu unul am rămas, că din două părţi este păgînătatea cea grea (turcii şi tătarii ‒ V.S.), iar din trei părţi (Ungrovlahia/Muntenia, Ungaria, Polonia ‒ V.S.), măcar că se numesc creştini, dar îmi sînt mai răi decît păgînii. Mai mult nu-i pot răbda, ‒ şi să îndrumeze Dumnezeu pe măria ta, să Vă întoarceţi cu faţa spre noi şi cu prietenia să ne mîngîiaţi...».

Despre realitatea că unii din jurul Moldovei «creştini sînt mai răi decît păgînii» Ştefan al III-lea înştiinţa încă în 1475 solii săi din Ungaria.

1475, iunie 20. Instrucţiile lui Ştefan al III-lea către solii săi Stanciul, Duma şi Mihău din Ungaria: «valachi (rumînii) sînt nobis veluti turci et creditas nobis pro firmo, quod non est aliter nisi sic» (valahii (rumînii) sînt pentru noi ca şi turcii şi să ne credeţi cu temei, că nu este altfel decît aşa» (Războieni. Bucureşti, 1977).

A pregătit (şi a tradus) Vasile STATI