Doar că nu le pot pune în buzunarele lor?!

Autor: Vlad LOGHIN

Nesimţirea şi incultura unui demnitar de al nostru m-a făcut să roşesc pentru întreaga ţara. Nu demult, ambasada Chinei în Republica Moldova şi Camera de Comerţ şi Industrie de la noi au organizat pentru prima dată la Chişinău un eveniment prilejuit de prezentarea tîrgului „Canton Fair”, care este nu doar cel mai mare tîrg din această ţară, ci şi de pe continentul Asiei. Cei care au vizitat acest iarmaroc spun că pentru a merge la expoziţiile lui bianuale, trebuie să-ţi rezervi hotelul cu cel puţin jumătate de an înainte de inaugurarea lor. Într-atît de solicitat este tîrgul „Canton Fair” de oamenii de afaceri de pe glob.

La prezentarea tîrgului a venit unul dintre cei mai mari responsabili din Guvernul chinez pentru comerţul extern, Wang Runsheng, preşedintele Centrului de comerţ extern al Chinei. Din partea noastră, cel mai înalt demnitar a fost Dumitru Godoroja, viceministru al Economiei. Bădărănia s-a produs în clipa în care i-a venit rîndul oficialului chinez, conform protocolului, să rostească un mesaj de recunoştinţă adresat reprezentanţilor noştri. Aşadar, tocmai în secunda în care demnitarul de la Beijing a dat să pronunţe numele funcţionarului nostru, ca să-i mulţumească pentru prezenţa lui la eveniment, acesta s-a sculat de pe scaunul din prezidiu şi s-a îndreptat spre ieşirea încăperii, plină cu oameni de afaceri moldoveni, reprezentanţi ai autorităţilor, ai businessului din ţara cu cea doua economie din lume.

Printr-o manieră nesăbuită, „demnitarul” nostru a ţinut să-şi arate atitudinea sa faţă de China, a încercat să le sugereze ceva businessmanilor noştri vizavi de perspectivele afacerilor în această ţară sau a fost vorba de-o banală manifestare a nesimţirii, inculturii noastre naţionale? Dacă e adevărată ce-a doua versiune, atunci ce caută un individ necioplit la conducerea uneia dintre cele mai însemnate componente ale Guvernului RM?

La drept vorbind, am urmărit comportamentul mai multor demnitari moldoveni la evenimentele organizate de autorităţile chineze în RM, reacţiile acestora la eforturile, acţiunile reprezentanţilor Guvernului de la Beijing îndreptate spre susţinerea ţării noastre, dezvoltarea relaţiilor economice dintre ambele state şi mai totdeauna am constatat o poziţie distantă, de nepăsare în comparaţie cu starea de exaltare, ploconeală pe care o arată aceştia în tot ce spun şi fac oficialii din Uniunea Europeană, din SUA. Bunăoară, la prezentarea tîrgului „CantonFair” a fost invitat din timp ministrul Economiei al ţării noastre. Însă acesta a refuzat să fie prezent la eveniment.

De unde această pasivitate, lehamite endemică a autorităţilor moldoveneşti de-a dezvolta relaţiile economice cu China, de-a trata cu nepăsare mîna de ajutor întinsă de Guvernul acestei ţări? Să se rezume totul la diferenţa de ideologii, de regimuri politice? Nu este prea convingător. Pentru că în cei în cei opt ani, cît ţara a fost condusă de Partidul Comuniştilor din Moldova, ce împărtăşeşte aceeaşi ideologie ca şi formaţiunea de guvernămînt din China, nu am trăit mai bine cu această ţară. Doar spre apusul guvernării comuniste a fost încheiat un acord de asistenţă financiară cu China. Nici în cele mai grele zile, perioade pentru ţara noastră, precum embargoul aplicat de Rusia la exporturile de vinuri moldoveneşti, guvernul comunist nu s-a adresat după ajutor la ţara cu cea mai mare piaţă alimentară din lume.

Desigur, în China domină un singur partid. Viziunile guvernării privind libertăţile individului sînt altele. Exigenţele în raport cu factorul extern sînt mai aspre. Dar aceste impedimente nu determină cea mai mare putere, cea mai democrată ţară din lume, SUA, să oprească din pornirea ei de-a ocupa o bucată mare din piaţa chineză, de-a investi miliarde în economia acestei ţări. Nici liderul Europei, Germania, nu se abţine să aibă relaţii cît mai bune cu China. Nu trece un an şi cancelarul german întreprinde o vizită pe pămîntul chinez. Oare chiar politicienii noştri sînt atît de habotnici? Sunt chiar mai încăpăţinaţi în privinţa intoleranţei faţă de ideologia guvernării chineze decît liderii democraţiei de la Washington, Berlin, Bruxeless?

Sau poate mîna de ajutor pe care ne-a întins-o China pînă acum, posibilităţile pe care ni le deschide această ţară sînt mai puţin valoroase decît cele oferite de Apus? Chiar la începutul lunii iulie guvernul chinez s-a angajat, printr-un acord de cooperare economică cu Executivul nostru, să acorde RM un ajutor financiar nerambursabil în valoare de 8 milioane de dolari SUA, pe care nu-l vom întoarce niciodată şi nici nu vom plăti procente.

Dar ar fi de amintit că asemenea tratate de asistenţă financiară, economică China a încheiat cu ţara noastră practic în fiecare an de la proclamarea independenţei RM. Acest stat a finanţat zeci de proiecte în răstimpul dat. Doar echipamentele pentru dotarea spitalelor noastre au costat 1 milion 300 mii dolari SUA. Pentru computerizarea căminelor studenţeşti din ţară s-a acordat un alt grant de mai bine de 1 milion de dolari SUA. La fel, Parlamentul ţării se foloseşte de computerele dăruite de China. În prezent, cu ajutorul banilor chinezi, la Chişinău este construit un centru de control al traficului rutier. Acesta va costa circa 5 milioane de dolari SUA şi va permite instaurarea ordinii pe străzile capitalei.

Dar contribuţia Chinei la dezvoltarea ţării noastre putea să arate mult mai impunătoare. Să ne amintim că acordul în ce priveşte asistenţa financiară de 1 miliard de dolari SUA încheiat de comunişti nu a fost valorificat. După cum nu a fost pus în aplicare nici acordul de peste un sfert de miliard de dolari SUA pentru reparaţia drumurilor, convenit mai încoace.

De ce, totuşi, birocraţii noştri se reped cu înfrigurare să prindă din zbor orice aruncă Uniunea Europeană, SUA, iar ceea ce oferă China lasă să cadă? Am vorbit cu reprezentanţii ambasadei chineze la Chişinău, cu persoane iniţiate în domeniul asistenţei financiare externe şi toţi au o singură explicaţie: ajutoarele chinezeşti, spre deosebire de cele acordate de UE, SUA, Banca Mondială alţi donatori externi, nu pot deveni surse de confort propriu pentru funcţionarii noştri. Or, în timp ce structurile europene sau de peste ocean transferă banii lichizi pe anumite conturi ale băncilor moldoveneşti, care sînt cheltuiţi după cum găsesc de cuviinţă birocraţii din instituţiile şi ministerele noastre pentru recepţii, delegaţii peste hotare, onorarii, China ne acordă doar servicii, materiale pentru proiecte concrete realizate în ţara noastră, a căror valorificare este controlată de experţii şi reprezentanţii acestei ţări. Rezultă că asistenţa financiară chineză exclude folosirea banilor în numerar, din care cauză birocraţii noştri pierd orice interes pentru ea. Păcat. Suferă ţara. Dar despre patriotism ne vorbesc anume ei. Pe la televiziuni şi în timpul campaniilor electorale.