Declaraţii de venit pentru preoţi

Autor: Mihai CONŢIU

Am fost cu toţii martori, în urmă cu cîteva luni, la un reportaj făcut de Publika TV, în care am văzut luxul orbitor şi sfidător în care trăiesc unele „cinstite” feţe bisericeşti. Dar parcă lumea nu vede?! Zi de zi, se vorbeşte, se scrie despre averile dobîndite în condiţii nejustificabile de către unii magistraţi, procurori etc., dar despre palatele în care trăiesc unii preoţi şi maşinile luxoase în care îşi poartă sfinţenia trupurilor se pomeneşte doar ocazional. De, omul de rînd este decent şi iertător cu slujitorii bisericii...

Dar oare aceşti preoţi nu sunt şi ei oameni ca noi, nu se supun Constituţiei şi legilor ţării ca orice om de rînd? Este inadmisibil să asistăm la abuzurile lor şi să nu îndrăznim să-i chestionăm, să admitem că singurele lor legi ar fi cele ale lui Dumnezeu. Ale lui Dumnezeu..., pe dracu’, căci este greu de crezut că Cel de Sus este de acord ca „purtătorii lui de cuvînt” să trăiască mai dihai decît un sultan cu serai şi harem. Biserica nu-i cel mai mare Oligarh din ţara asta?! Cu smerenie întrebăm!

Dar ca să vezi cum se speculează cu autoritatea clericală. Preoţii au ajuns să-i ameninţe pe politicieni cu excomunicarea pentru că vor integrarea europeană a ţării după normele UE. Atunci noi de ce să nu-i ameninţăm cu răspopirea laică? Vi-l mai amintiţi pe popa acela derbedeu şi beat pulbere care-i înjura pe poliţişti ca un comunist la proteste în faţa Parlamentului? Ei, bine, se pare că s-a făcut totul ca să scape nepedepsit şi sigur că se va ocupa în continuare de popia lui golănească, nesimţită şi profitabilă! Nepedepsit ca să nu compromită „imaginea bisericii”...!

Dar să revenim la oile, pardon, castelele popilor! De ce, fraţii mei mireni, Procuratura sau CNI nu se autosesizează în privinţa averilor imense dobîndite de înalţii preoţi? De unde au avut bani să-şi construiască sau să-şi cumpere astfel de palate şi maşini luxoase? Ce salarii au, cît cîştigă oficial şi neoficial, ce impozite plătesc la stat din producţia proprie comercializată, de ce să nu ne dea şi ei bonuri fiscale la ceea ce vînd şi pentru plata slujbelor la botez, cununie, înmormîntare etc.?

Existînd acel reportaj făcut de Publika TV, de ce nici o autoritate de control a statului nu s-a autosesizat? Se tem cumva oamenii legii de afurisenie din partea lor? Cum să-i reformăm pe judecători, dar pe popi nu?! Sunt sigur că orice afurisenie sau excomunicare pronunţată de către aceşti preoţi-sultani nu are nici un efect spiritual, iar asta din simplul motiv că, potrivit adevăratelor precepte biblice, dumnezeieşti, ei nu mai sunt de mult mesageri adevăraţi ai Domnului, ci doar formali. Existenţa lor în astfel de condiţii este posibilă datorită ignoranţei noastre, a unei smerenii şi supuşenii prost înţelese.

N-am auzit niciodată de vreo biserică intrată în faliment pentru că, deocamdată, nici nu este posibil aşa ceva – oamenii se nasc, se căsătoresc, mor şi, potrivit tradiţiei, au nevoie de blagoslovirea preoţilor! În schimb, chiar şi în centrele urbane unde sunt destule biserici, preoţii construiesc într-una altele. Sînt deja mai multe biserici decît case de locuit. De ce, din ce şi pentru ce, în condiţiile în care populaţia ţării este într-o ireversibilă scădere? Cîţi bani se spală inclusiv pe această cale – s-a întrebat vreodată cineva?

După luxul abuziv în care trăiesc unii preoţii, constatăm că aceştia nu mai au deloc frică de Dumnezeu, deşi este mai plauzibil faptul că nici nu cred în divinitate în aceste condiţii. Dincolo de frica sau ne-frica de Dumnezeu, aceşti preoţi îmbuibaţi sunt cetăţeni ai acestei ţări, care se bucură de drepturi egale cu toţi ceilalţi, dar care trebuie să respecte legile statului la fel ca roţi oamenii.

Din această perspectivă, preoţii nu au absolut nici o imunitate, motiv pentru care noi, oamenii de rînd şi cei ai legii au dreptul să-i întrebe, fără păcat, pe ÎPS Vladimir, Cheibaş, Petru, Ciuntu etc.: Domnilor preoţi, de unde aţi avut atîta bănărit, prin ce mijloace justificabile v-aţi construit casele de lux, v-aţi cumpărat limuzine şi organizaţi bairamuri de aniversare ca nişte sultani? Nu cumva acesta este şi motivul pentru care vă temeţi de integrarea europeană a ţări, de alinierea noastră la normele juridice comunitare? Pornim cumva revoluţia sincerităţii sau ne tot prefacem în continuare?