"Londonezii" în galben, trei clase peste "londonezii" în roşu

Brazilia a cîştigat a patra Cupă a Confederaţiilor, ultimele trei consecutiv. Spania a jucat în ... „9 oameni”. Italia a luat „bronzul” la lovituri de departajare. Care este blestemul Cupei Confederaţiilor.

Brazilia – Spania 3-0 (2-0)

Brazilia a făcut cel mai bun joc al ei din această competiţie şi a surclasat o echipă a Spaniei care a avut cea mai slabă evoluţie din ultimii doi ani. Chiar dacă datele din caseta tehnică sugerează un echilibru, victoria la scor a Braziliei a reflectat realitatea din teren. Au existat în acest meci două momente cheie care au defavorizat campioana mondială, dar şi dacă arbitrul ar fi apreciat corect, este greu de presupus că Brazilia nu ar fi câştigat.

La primul gol înscris de Fred s-au înregistrat sigur două infracţiuni: Neymar se afla în offside pasiv, dar cu influenţarea fazei, deci offside activat, iar apărătorul spaniol Arbeloa a atins mingea cu mâna. Reluările TV nu au putut arăta dacă şi Fred, în cădere, a atins sau nu mingea cu mâna. O fază foarte grea şi...greu de judecat. Se putea acorda şi offside, se putea acorda şi penalty pentru Brazilia. Spaniolii nu au contestat însă golul. Prin minutul 15, Thiago Silva face henţ în careu, dar arbitrul nu acordă nimic. Nu se ştie cum ar fi decurs jocul dacă în minutul 42, David Luiz nu scotea o minge de gol de pe linia porţii, iar două minute mai târziu, Brazilia nu făcea 2-0.

Oraş: Rio de Janeiro
Estadio do Maracana
Spectatori: 73.351
Arbitru: Bjorn Kuipers (Olanda) – foarte slab
Asistenţi: Sando Van Roekel şi Erwin Zeinstra (Olanda)
Al patrulea oficial: Felix Brich (Germania)

Brazilia: Julio César - Dani Alves, Thiago Silva, David Luiz, Marcelo - Luiz Gustavo, Paulinho (min.88 – Hernanes), Óscar – Hulk (min.73 – Jadson), Neymar, Fred (min.80 – Jo).
Antrenor: Luiz Fellipe Scolari
Pe bancă: Jefferson, Cavalieri – Lucas, Dante, Luis Felipe, Jean, Rever, Bernard.

Spania: Casillas – Arbeloa (min.46 – Azpiliqueta), Ramos, Piqué, Alba - Busquets, Xavi, Iniesta - Pedro, Mata (min.52 – Jesus Navas), Fernando Torres (min.59 – David Villa).
Antrenor: Vicente del Bosque
Pe bancă: Valdez, Reina – Albiol, Javier Martinez, Fabregas, Soldado, Monreal, Cazorla, David Silva.

Au înscris: 1-0 (min.2 – Fred), 2-0 (min.44 – Neymar), 3-0 (min.47 – Fred)
Cartonaşe galbene: 0 - Arbeloa, Ramos
Cartonaşe roşii: 0 - Pique (min.58)
MVIP: Neymar
Şuturi: 14 – 15
Pe spaţiul porţii: 8 – 7
Cornere: 1 – 8
Faulturi comise: 26 – 16
Posesie: 47% - 53%

Comentariu

Spania a pierdut meciul cu (cel puţin) două ore înaintea începerii finalei. La orele 23.00 (ora României) „Marca” titra cu litere roşii corp 24:: „Con Mata de inicio” (cu Mata de la început). Mi-am dat seama că ibericii vor începe meciul cu handicapul unui om în minus, pentru că Mata nu a fost niciodată o piesă bine angrenată în mecanismul numit tiki-taka şi nici nu este tipul de jucător care să se descurce în faţa unor apărători masivi cum sunt Thiago Silva şi David Luiz.

Dar nu a fost aceasta singura eroare a lui del Bosque. A mizat şi pe Fernando Torres, mână moartă în acest turneu, cu excepţia meciului contra exoticilor din Tahiti. Într-o combinată Barcelona-Real, selecţionerul a mizat pe un atac bazat pe doi dintre oamenii lui Chelsea, echipă care de trei ani înscrie cu preponderenţă pe contraatac, construcţia fiind în mare suferinţă.

În plus, del Bosque i-a aruncat în luptă pe cei doi „londonezi” deşi cel mai bun apărător al gazdelor, David Luiz, joacă tot la Chelsea şi îi cunoaşte foarte bine. De altfel, aici a fost cheia meciului: cei doi spanioli de la Chelsea au fost zero barat, în timp ce brazilienii lui Chelsea, au jucat de nota 10 (Luiz) şi de nota 8 (Oscar). Să joci pe Maracana în faţa unei Brazilii foarte bine montate în „9 oameni”, reprezintă sinucidere curată.

De altfel Spania nu a jucat mai prost, din contră, când a evoluat fizic în 10 oameni, după eliminarea lui Pique în minutul 68. Nu s-a simţit eliminarea şi nu pentru că Brazilia avea deja 3-0, ci pentru că cei doi „londonezi” nu mai erau în teren. De ce nu a început del Bosque cu Soldado (un vârf de gura porţii solid care se putea bate cu masivii apărători brazilieni) în locul lui Torres şi cu unul dintre cei doi David (Villa sau Silva) în locul lui Mata este greu de înţeles.

Dacă del Bosque a vrut să demonstreze că Torres nu mai este o soluţie viabilă, atunci a reuşit, dar cu preţul unui dezastru. Mai este de semnalat şi indecizia lui Casillas (golul 3 îi este clar imputabil, iar în zilele lui foarte bune poate respingea şutul lui Neymar), superficialitatea lui Ramos (nesigur în apărare, execuţie mizerabilă a penalty-ului şi o ratare nepermisă) şi forma slabă a lui Arbeola, mereu depăşit de cuplul Marcelo-Neymar, până să fie înlocuit. Păcat de forma extraordinară a lui Iniesta, care putea să devină eroul meciului dacă Spania nu ar fi jucat în „9”.

De cealaltă parte, Brazilia a venit cu o partitură surpriză: a blocat jocul de pase al spaniolilor printr-un presing ucigător care începea chiar mult în terenul advers. O strategie riscantă pentru că de regulă, indiferent de cât de bună condiţie fizică ai, tot oboseşti după o repriză. Dar a ţinut în special datorită deschiderii scorului în minutul 2, şi al majorării acestuia în minutele 44 şi 47, adică exact când trebuia să apară refluxul.

Cum l-a 0-3 şi după un penalty ratat Spania a cedat şi psihic, oboseala generată de presingul ucigător din primele 25 – 30 de minute nu s-a mai văzut. Cu o Spanie paralizată (probabil catalanii şi madrilenii din teren revedeau meciurile contra nemţilor de la Bayern şi Borussia), în ultima jumătate de oră brazilienii au jucat doar pentru public. Şi le-a ieşit totul şi la capitolul spectacol. Urmărind jucătorii din „Selecao”, se poate spune că la ora actuală se bazează pe axa Julio Cezar – Thiago Silva+David Luiz – Paulinho – Neymar+Fred.

De multă vreme galben-verzii nu au mai avut un cuplu de fundaşi centrali beton (pe bancă se mai află şi un Dante în progres vizibil), un cap limpede gen Paulinho şi un vârf autentic precum Fred. De această dată, Neymar şi-a văzut doar de joc şi a arătat foarte bine în postura de atacant care vine din linia a doua. Rămâne de văzut dacă se va integra în jocul Barcelonei şi dacă nu va fi incomodat de marcajul la sânge din Europa, marcaj cu care nu s-a prea întâlnit în campionatul Braziliei.

Uruguay – Italia 2-2 d.p. (2-2, 0-1) 2-3 pen.

Oraş: Bahia
Arena Fonte Nova
Spectatori: 43.382
Arbitru: Djamel Halmoudi (Algeria)
Asistenţi: Abdelhak Etchiali (Algeria) şi Radouane Achik (Maroc)
Al patrulea oficial: Yuichi Nishimura (Japonia)

Uruguay: Muslera – Maxi Pereira (min.81-Alvaro Pereira) Diego Lugano, Diego Godin, Martin Caceres – Walter Gargano, Arevalo Rios (min.107 – Diego Perez), C.Rodriguez (min.56 – A.Gonzales) – Luis Suarez, Edisson Cavani, Diego Forlan
Antrenor: Oscar Washington Tabares
Pe bancă: Castillo, Silva – Coates, Aguirregaray, Eguren, Lodeiro, Ramirez, Scotti, Hernandez.

Italia: Buffon - Maggio, Astori (min.96 - Bonucci), Chiellini, De Sciglio - Candreva, De Rossi (min.70 - Aquilani), Montolivo - Diamanti (min.83- Giaccherini), Gilardino, El Shaarawy
Antrenor: Cesare Prandelli
Pe bancă: Sirigu, Marchetti – Marchisio, Giovinco, Barzagli, Cerci, Pirlo

Au înscris: 0-1 (min.24 – Astori); 1-1 (min.58 – Cavani), 1-2 (min.73 – Diamanti); 2-2 (min.78 – Cavani)
Penaltyuri: Forlan (ratare), Cavani (înscrie), Suarez (înscrie), Caceres (ratare), Gargano (ratare) – Aquilani (înscrie), El Shaarawy (înscrie), De Sciglio (ratare), Giaccherini (înscrie)

Cartonaşe galbene: Maxi Pereita, Luis Duarez – Chiellini, Montolivo.
Cartonaşe roşii: 0 – Montolivo (al doilea „galben”)
MVIP: Cavani (Uruguay); Buffon (Italia) – prelungiri + penalty-uri
Şuturi: 21 – 19
Pe spaţiul porţii: 15 – 11
Cornere: 8 – 3
Faulturi comise: 19 – 14
Posesie: 43%-57%

Comentariu

Meciul pentru finala mică nu a semănat deloc cu unul al „răniţilor”, aşa cum arată de regulă la un turneu final jocul dintre învinsele din semifinale. Şi când ambele echipe pierd la mustaţă în semifinale (Italia la penalty-uri, Uruguay-ul în minutul 88, după ce a ratat la 0-0 un penalty) toată lumea se aşteaptă la un joc apatic, fără vlagă. Eroare. Uruguay-Italia a fost un meci frumos, deschis, în care ambele echipe au vrut să arate că meritau să joace finala mare.

Prima parte a jocului a fost controlată de italieni dar repriza a doua a aparţinut sud-americanilor, şi am asistat şi la un recital Cavani. Faptul că după 90 de minute sau 120 de minute scorul a fost egal, se datorează exclusiv lui Buffon, care a salvat patru goluri ca şi făcute ale „celeştilor”.

Tot în partea a doua a jocului am avut şi două „bijuterii” de goluri, ambele din lovituri libere: Diamanti de la italieni şi Cavani de la uruguay-eni au executat impecabil şi au înscris imparabil. Loteria penalty-urilor a surâs europenilor, dar nu se ştie cât a fost loterie şi cât eroare de antrenor. Oscar Tabarez l-a desemnat pe Forlan să execute prima lovitură de departajare, deşi acesta mai ratase un penalty contra Braziliei într-un moment cheie, iar cu minute bune înainte a avut două situaţii uriaşe de gol pe care nu le-a fructificat. În aceste situaţii, nu se pune un jucător, fie el şi cel mai experimentat să execute. Sau să nu execute primul, ci eventual ultimul. Dar aşa s-a scris istoria pe Fonte Nova din Bahia.

Trivia Cupa Confederaţiilor

• Brazilia a câştigat pentru a patra oară trofeul. Echipa „carioca” a triumfat în 1997, în 2005, 2009 şi acum în 2013; Franţa are două victorii: 2001 şi 2003, iar Mexic una, în 1999. Argentina în 1992 şi Danemarca în 1995 au câştigat trofeul, dar cele două ediţii nu sunt considerate ca fiind oficiale.
• Jucătorul turneului a fost desemnat Neymar (Brazilia), el fiind urmat de Iniesta (Spania) şi Paulinho (Brazilia). Cel mai bun portar al turneului a fost desemnat Julio Cezar (Brazilia)
• Golgetererul competiţiei este Fernando Torres cu 5 goluri (4 înscrise contra celor din Tahiti). Brazilianul Fred are tot 5 goluri marcate, dar având un joc în plus disputat, spaniolul este considerat ca fiind pe locul 1. Câte 4 goluri au marcat Neymar (Brazilia) şi Hernandez (Uruguay), acesta din urmă toate contra celor din Tahiti.
• În cele 16 meciuri s-au înscris în total 68 de goluri, media de meci fiind 4,25. Acum, în Brazilia s-a înregistrat practic recordul de goluri marcare. Pe următoarele două locuri se află turneul din 2005 care s-a ţinut în Germania – 56 de goluri, şi cel din Mexic din 1999 – 55 de goluri. Cele mai puţine goluri s-au înscris în 2001, când turneul a fost organizat de Japonia şi Koreea de Sud – 31 de goluri.
• Clasamentul şuturilor trase spre poartă arată astfel: Spania – 100 (57 pe spaţiul porţii – 5 meciuri); Brazilia – 73 (45 pe spaţiul porţii – 5 meciuri); Italia – 69 (36 pe spaţiul porţii – 5 meciuri); Uruguay – 63 (45 pe spaţiul porţii – 5 meciuri). Cele mai puţine şuturi le are Tahiti – 20 (12 pe spaţiul porţii)
• Câştigătoarea trofeului, Brazilia a primit 4,1 milioane de dolari; următoarele clasate au obţinut; Spania – 3,6 milioane de dolari, Italia – 3 milioane de dolari, Uruguay – 2,5 milioane de dolari; echipele eliminate din grupe au primit fiecare câte 1,7 milioane de dolari.
• În clasamentul jucătorilor cu cele mai multe jocuri în această competiţie, conduce încă detaşat, cu 22 de partide, portarul brazilian, Dida. Dintre jucătorii care au evoluat la turneul de acum, tot un portar este cel mai bine plasat, Julio Cezar (Brazilia), care cu 10 meciuri a urcat pe locul 9.
• În total la Cupa Confederaţiilor au participat (inclusiv la cele două ediţii considerate ca fiind neoficiale) 32 de echipe naţionale. Cele mai multe meciuri jucate le are Brazilia – 33 (23 de victorii, 5 egaluri, 5 înfrângeri), urmată de Mexic – 22 de meciuri (9-5-8) şi Japonia – 16 meciuri (5-2-9). Cele trei echipe au şi cele mai multe participări: Brazilia – 7, Mexic – 6 şi Japonia – 5. Finalista din acest an, Spania, are doar două participări, şi 10 meciuri (7-1-2)
• În timpul programului artistic desfăşurat în cadrul ceremoniei de închidere a competiţiei, înaintea finalei (nu s-a transmis la TVR) doi dintre balerini au desfăşurat un banner uriaş cu sloganuri anti-guvernamentale, mesajele putând fi citite până au intervenit oamenii de ordine. În afara stadionului, cîteva zeci de mii de brazilieni au demonstrat împotriva organizării Cupei Confederaţiilor şi a Campionatului Mondial din 2014.
• Cupa Confederaţiilor reprezintă un adevărat blestem. Nici o echipă care a cîştigat până în prezent Cupa Confederaţiilor, ne referim în special la cele de top, Brazilia, Franţa sau Argentina, nu au reuşit să se impună la ediţia imediat următoare a Campionatului Mondial şi să câştige titlul.

Lucian Ghiorghiu