Cînd Mozilla şi-a anunţat planul de îmbunătăţire a sistemului său de blocare a cookie-urile de la terţi, nu părea a fi un lucru care să stîrnească valuri. Dar nu a durat mult pînă ce industria de publicitate online a reacţionat furios. Digital Advertising Alliance (DAA) a numit propunerea „draconică“.

Dar ce îngrijorează atît de mult agenţiile de publicitate? Este vorba de programul „Cookie Clearinghouse“ care îşi propune să îmbunătăţească acurateţea funcţiei de blocare a cookie-urilor în Firefox. Majoritatea browserelor oferă deja diferite nivele de blocare a cookie-urilor – în principal ţintite spre cele care permit terţilor (companii de cercetare, marketeri, etc.) să îţi eticheteze computerul, astfel încît ei să îl poată recunoaşte cînd accesează alte site-uri.

Dar blocarea cookie-urilor este un instrument brut, care odată activat poate conduce la deficienţe de funcţionare pentru unele site-uri. Sid Stamm, unul dintre inginerii Mozilla, specializat pe protejarea informaţiilor confidenţiale, spune că vrea să dezvolte un instrument mult mai performant de blocare a cookie-urilor, „unul care să blocheze numai lucrurile rele şi să permită accesul celor bune“.

O serie de experţi se vor aduna la Stanford să întocmească o listă (Cookie Clearinghouse), cu un ochi la transparenţă şi unul la datele confidenţiale ale utilizatorilor, în timp ce vor căuta anumite probleme tehnice ce pot fi identificate doar de oameni. Tocmai în aceşti oameni nu are încredere Randall Rothenberg, preşedintele şi CEO-ul Interactive Advertising Bureau. „Fac parte din elita academică şi nu au nici în clin, nici în mînecă cu publicitatea. Ei ar trebui să decidă ce este blocat şi ce nu este blocat“, spune Rothenberg.

Agenţiile de publicitate sunt îngrijorate de consecinţele financiare. Instrumentul Mozilla ar putea submina campaniile publicitare ţintite – în special reclamele de la terţi care susţin „blogurile de mămici şi site-urile politice liberale“, cum le numeşte Rothenberg.
Dar bătălia are proporţii şi mai mari. În ultimii anii, agenţiile de publicitate online au negociat cu dezvoltatorii de browsere şi cu grupurile de păstrare a datelor confidenţiale asupra detaliilor care formează sistemul „Do Not Track“ (DNT). Opţiunea DNT este deja încorporată în majoritatea browserelor noi.

Problema este că DNT încă nu face mare lucru. Părţile nu au fost în stare să se înţeleagă asupra reacţiei pe care un site ar trebui să o aibă cînd vede că browserul are setată opţiunea DNT. Negocierile, găzduite de organizaţia W3C, s-au împotmolit într-o serie de detalii. Principalul diferend este acela că agenţiile de publicitate cred că DNT ar trebui să limiteze reclamele pe care le vezi, în timp ce grupurile de păstrare a datelor confidenţiale consideră că DNT ar trebui să blocheze site-urile din acţiunea de colectare a informaţiilor personale.

Alexandru URZICĂ