Vladimir Voronin le este dator moldovenilor şi sieşi cu onestitate şi consecvenţă

Autor: Mihai CONŢIU

În ultimul timp, preşedintele PCRM, Vladimir Voronin, a ieşit la rampă cu o serie de afirmaţii contradictorii şi atît de ezitante încît l-au determinat pe Mark Tkaciuk să-şi depună mandatul de deputat, în semn de protest, dezacord. Este vorba despre faptul că Voronin a negat viabilitatea existenţei Uniunii Vamale, manifestîndu-se în favoarea integrării europene a ţării. Ca să nu pară că ar fi o noutate, trecînd peste anti-europenismul său din ultimii ani, iată ce declara Voronin în cadrul emisiunii Politica de la TV7:

”Cine, în 2002, a ridicat flamura integrării europene, fiind la Putere? Noi! Cine a semnat primul Acord de trei ani cu UE (Planul de Acţiuni UE-RM; nota red.)? Cine a obţinut Acord asimetric de liber schimb? Cine a deschis misiunea EUBAM? Cine a deschis centrul comun de vize pe lîngă Ambasada Ungariei? Cine a dus propaganda că geografic sîntem în Europa de Est, că trebuie să fim cu Europa? Noi nu sîntem împotriva proceselor de integrare, dar asupra textului Acordului de Asociere”.

PCRM, o pepinieră din care se poate fura din belşug

Despre o criză majoră în PCRM, de natură să-i afecteze intrarea lejeră în viitorul Parlament, nici nu poate fi vorba atîta timp cît PCRM este Vladimir Voronin, indiferent cine şi cîţi ar părăsi acest partid. Alta este problema că electoratul îi mai poate fi subţiat de către PDM şi Igor Dodon cu Partidul Socialiştilor, singurele forţe reale care licitează în ograda electorală a comuniştilor. Sigur, mai există şi proaspăta făcătură politică numită Partidul Comunist Reformator, dar este greu de crezut că se va impune într-un timp atît de scurt, indiferent de cîţi bani s-ar pompa în acest proiect. Cei care vor să plece din PCRM, indiferent de ierarhia lor în partid, nu se vor duce decît la „partide verificate”, relativ credibile şi cu figuri vizibile, fie pe firmament, fie în zona finanţărilor generoase.

PDM vrea să fure din voturile comuniştilor cu metode şi „principii” contradictorii – sînt partenerii executivi ai unei guvernări pro-europene, dar electoral recurg la declaraţi şi acţiuni de tip comunist anti-european. Prin urmare, electoratul pe care PDM îl va lua de la comunişti este unul coruptibil.

De cealaltă parte, Dodon este cel mai consecvent – acţionează deschis în favoarea integrării R. Moldova în Uniunea Vamală, fără să facă absolut nici o concesie perspectivei pro-europene. În consecinţă, Dodon mizează pe acea parte a electoratului comunist care chiar crede într-o astfel de himeră naţională.

Starea, de facto, în rezumat, a PCRM, a lui Voronin…

Am mai afirmat-o şi în alte împrejurări: Cei care luptă să ajungă la Putere, o dată ajunşi acolo, descoperă alte realităţi atunci cînd li se oferă cheia de la cămara Puterii. Atîta vreme cît sînt în Opoziţie, habar nu au că, de fapt, luptă să obţină controlul asupra unor lucruri pe care nici măcar nu le bănuiau. Acesta este şi secretul Puterii!

Acest lucru i s-a întîmplat lui Voronin în 2001, s-a confruntat cu el şi interimarul Mihai Ghimpu, l-a buimăcit şi pe Nicolae Timofti atît de mult încît pare că nici acum nu şi-a revenit…

Oricît de mult i-a dezamăgit Voronin pe moldoveni şi pe occidentali, nu a făcut totuşi un lucru: nu a semnat Planul Kozak de federalizare a R. Moldova. Aici nici nu poate fi vorba despre motivele pentru care nu a semnat acest document, mai importante fiind consecinţele. A-l sfida astfel pe Vladimir Putin, fiind vorba despre preşedintele nu doar a unui stat minuscul, ci şi a unei foste republici sovietice, nu este de ici, de acolo!

De atunci, Voronin a devenit indezirabil pentru Moscova. În 2005, cînd şi-a reafirmat opţiunea pro-europeană, şi-a mai adjudecat cîteva bile negre din partea Kremlinului. Antieuropenismul său din ultima parte a mandatului prezidenţial şi cel din perioada de după 2009 nu l-a transformat într-un model de încredere pentru Moscova. Rusia nu mai poate conta pe Voronin decît ca parte a unei conjuncturi în care să fie inclus colateral, într-o presupusă „majoritate moldovenească” favorabilă planurilor Kremlinului, dar nicidecum ca lider pro-Rusia în R. Moldova.

În tot acest complex de împrejurări, în mod relativ firesc, Voronin s-a pomenit în situaţia în care Dodon îi fură electoratul moldovenesc pro-rus sau, contradictoriu, pe cel „pro-statalist”. Spun contradictoriu pentru că un „statalist” autentic, în accepţiunea celor care îl invocă, nu poate admite ca R. Moldova să fie înghiţită de o aşa-zisă Uniune Vamală, în care statul R. Moldova ar avea rolul de gubernie amărîtă şi lipsită de puterea de a se impune decizional. Un statut dezonorant în comparaţie cu perspectivele civilizatorii şi democratice garantate de aderarea ţării la UE!

PDM-Plahotniuc, pe de altă parte, cumpără sau fură electorat de la Voronin pe la toate colţurile, mai curînd pe „moldovenişti”, iar comuniştii aşa-zis reformatori ciugulesc şi ei ce pot.

Reamintesc ce scriam mai sus: Despre o criză majoră în PCRM, de natură să-i afecteze intrarea lejeră în viitorul Parlament, nici nu poate fi vorba atîta timp cît PCRM este Vladimir Voronin, indiferent cine şi cîţi ar părăsi acest partid. Da, dar, în acest context, cu ce mesaj super-reformator mai poate veni Voronin în viitoarea campanie electorală? Chestia cu „revoluţia de catifea” a fost un mare fîs al celui care a avut această idee nătîngă, provocarea unor tulburări de genul celor din Ucraina îl pot transforma într-un sinucigaş politic, atunci ce-ar mai putea face? În primul rînd, poate că ar trebui să-l lase pe Mark Tkaciuk să rămînă supărat pînă la pensie sau la eliberarea dintr-o închisoare moldovenească renovată după standardele europene!

Ce îi rămîne de făcut lui Voronin acum? Nimic altceva decît să-şi „mărite” convingător propriul electorat cu UE, aşa cum i-a şi propus odată. Peste alţi patru ani, le-ar da lecţii colosale de învingător actualilor guvernanţi pro-europeni, dar să vedem şi de ce!

Ce se poate întîmpla dacă PCRM votează ratificarea Acordului de Asociere cu UE?

Dacă PCRM ar vota în Parlament ratificarea Acordului de Asociere a R. Moldova cu UE, atunci Voronin ar da o lovitură cruntă majorităţii parlamentare pro-europene, dar şi una de imagine pozitivă în favoarea propriului partid. În fond, Voronin ar trebui să-şi dorească să-şi asume laurii unei victorii a unei acţiuni iniţiate chiar de el.

Acum este momentul în care Voronin se poate juca de-a aritmetica elementară cu majoritatea parlamentară pro-europeană. Nu există certitudinea că toţi deputaţii acestei alianţe ar fi dispuşi să voteze această ratificare. Noi am fost primii care am semnalat acest lucru! Voronin le poate spune: Eu vin cu atîtea voturi favorabile, vreau să văd cu cîte participaţi voi!

Aici Voronin poate să-l dea de-a berbeleacul pînă şi pe Plahotniuc, singurul care ar putea sabota această ratificare, iar asta indiferent de faptul că PCRM ar intenţiona să facă o alianţă de guvernare cu PDM după viitoarele alegeri parlamentare. În această situaţie, Voronim nu doar că ar cîştiga simpatia şi sprijinul europenilor, dar ar avea libertatea să aleagă cu cine vrea să facă o coaliţie parlamentară majoritară după viitoarele alegeri, iar asta cu sprijinul sau acceptul tacit al întregului Occident.

Voronin încă mai poate decide fundamental în politica moldovenească, dar asta depinde exclusiv de el, indiferent de cîţi l-ar părăsi. Abia într-o astfel de situaţie, vorbind strict despre Voronin, am putea discuta despre un Amurg al Zeilor în RM. Şi-ar spăla absolut toate păcatele, chiar dacă Tkaciuk s-ar înverzi sau albăstri de ciudă! „Finis coronat opus!” (finalul încununează opera; din lb. latină)! Ce altceva şi-ar putea dori Voronin pentru sine şi urmaşii săi?

Ce se poate întîmpla dacă PCRM NU votează ratificarea Acordului de Asociere cu UE?

În cazul în care Voronin n-ar decide să se slujească de această oportunitate, ce-ar avea de cîştigat? Fireşte că nimic, în afară de dispreţul Kremlinului pe care l-a umilit sau ofensat, dar şi satisfacţia acestuia că i-a făcut jocurile, că l-a îngenuncheat.

R. Moldova este acum pe „cai pro-europeni destul de nărăvaşi”, oamenii au început să fie din ce în ce mai informaţi cu privire la avantajele integrării ţării în UE, moldovenii circulă deja liberi în Europa şi văd că nu seamănă deloc cu Siberia sau Uniunea Vamală. Voronin avea o opoziţie serioasă şi pînă în 2009. Vă daţi seama cît de numeroasă ar deveni aceasta dacă se va opune parcursului pro-european al ţării?

Prin ratificarea de către comunişti a Acordului de Asociere cu UE a R. Moldova, Voronin, figurativ, simbolic vorbind, în percepţia oamenilor, l-ar pune pe Dodon în locul lui. Cu alte cuvinte, cei care-l consideră pe Voronin acum înaintat în vîrstă şi depăşit de provocările contemporane ale lumii moderne, şi-ar transfera această impresie asupra tînărului Dodon, iar liderul comunist ar apărea nu doar în ochii moldovenilor ca fiind un adevărat revoluţionar democrat, progresist şi pro-european, ci şi în cei ai Occidentului.

„Finis coronat opus!”, spuneam mai sus, dar pe cîţi dintre cei care l-au trădat i-ar pedepsi mai magistral Voronin? Cît de sensibil este punctul în care un om are puterea de a decide singur ca să fie Înger sau Drac pentru poporul său, dar şi pentru proprii săi urmaşi, care au nevoie să fie mîndri de înaintaşul lor! Cum va decide Voronin să intre în istorie? Vom afla! Dar ce va decide Tkaciuk? El nu mai poate decide nimic. Pentru că fără Voronin anarhistul sindicalist şi antimoldoveanul Tkaciuk nu-i bun nici de paznic la poarta hotelului „Nobil” al lui Vladimir Plahotniuc.