”Să moară capra vecinului”, ”ce-o să zică lumea?...”

Mihai CONȚIU

Călătorind relativ des în spațiul european, mai cu seamă în Belgia, îmi e cu neputință să nu fac și o serie de comparații inevitabile. Personal, ca român nativ, după o îndelungată ședere în Republica Moldova, tot nu am reușit să-mi însușesc ”stilul de viață moldovenesc”. Firește că respect absolut toate deprinderile moldovenilor deoarece ”asta-i viața lor”, fiindu-mi, în același timp, indispensabili în existența mea. Am numeroși și valoroși prieteni moldoveni cu care mă înțeleg de minune în virtutea unui real respect reciproc pentru tot ceea ce suntem fiecare dintre noi.

Pe de altă parte, însă, nu am avut niciodată probleme de a mă integra, adapta perfect normelor, principiilor și valorilor occidentale democrate și civilizate, iar asta pentru că sunt net superioare celor românești ori moldovenești

Revenind la comparațiile despre care notam la început, la modul general vorbind, însă, nu pot pricepe de ce moldovenii nu admit necesitatea de se schimba structural în felul de a fi în raport cu civilizațiile și democrațiile din Europa pe care ei le cunosc deja. Aici mă refer la sutele de mii de moldoveni care s-au tot vînturat liberi prin UE în ultimele peste trei decenii.

Am întîlnit destui moldoveni prin Italia, Grecia, Belgia etc. care, prin felul lor de a fi, deși admit superioritatea civilizației europene aducătoare de confort și prosperitate, cred că tot deprinderile lor de acasă sunt mai bune și, astfel, le epatează public, în pofida unor stridențe deranjante ori chiar penibile. Nu concep să se integreze total valorilor și normelor din Țările în care se stabilesc și, în consecință, sunt incapabili să transfere aceste  concepte și în Țara lor de baștină, Republica Moldova, care are mare nevoie de ele, mai ales în contextul aspirației de integrare europeană

Totodată, am întîlnit și cunosc moldoveni, într-un număr extrem de mic și oarecum, să-i spunem, elitist, din perspectiva preocupărilor profesionale, care s-au integrat perfect regulilor, valorilor și principiilor europene.

”Reguli” de viață au și mafioții, dar nu despre aceste vom vorbi, ci despre ”regulile” elementare care stau la baza funcționării benefice, civilizate și prospere ale societății europene, iar astea încep din casa în care locuiește fiecare. Generic vorbind, orice belgian, de exemplu, știe exact cine este, ce are de făcut și care-i rostul său existențial, fără să fie preocupa vreodată, în viața lui, să facă eforturi disperate să-și epateze ”o anumită imagine”, o anume personalitate cosmetizată de el însuși, așa cum ar vrea el să fie perceput de către alții oricînd și oriunde.

Notez asta în condițiile în care pentru moldoveni, în general, imaginea personală cosmetizată de ei înșiși, indiferent de cît e de falsă, este sensul existenței lor cotidiene: ”ce-o zice lumea dacă n-o să fac o masă bogată de nuntă, de hram, de pomenire…?”; ”din invidie nu mi-au dat marele premiu, că doar au scris și X, și Y, și Z cît de mare scriitor sunt!”; ”cum să mă critice tocmai pe mine, care am făcut atîtea pentru Țara asta?”; ”nu contează că stau cu chirie într-o cămăruță, atîta timp cît am mașina pe care o am și mulți și-ar dori-o și mă invidiază pentru ea!” etc., etc.

Înțelegeți că cei mai mulți dintre moldoveni, ca să nu zic ”aproape toți”, își consumă efectiv viața cu astfel de nimicuri? Ei tot timpul vor să demonstreze celorlalți cît sunt de tari printr-o imagine falsă în care chiar cred și vor ca ceilalți să-i laude, să-i aduleze…! În realitate, însă, existența lor este una meschină, autodistructivă și vulgară. Să nu uităm că și cei care stau cu mîna întinsă la mafiotul Ilan Șor – pe care, chiar dacă a furat cum nimeni nu a jefuit această Țară, îl cred un om cinstit și un binefăcător care merită să conducă Republica Moldova – cred despre ei că sunt niște oameni cinstiți, morali și exemple demne pentru copii lor!

Moldovenii, în general, nu înțeleg că doar existența și aplicarea unor simple ”reguli” comportamentale  – la ei acasă, pe stradă în societate etc. – nu doar că le-ar face viața mai ușoară, mai confortabilă și mai civilizată, dar aceste ”reguli” ar ajunge să se multiplice complex la nivelul comunitar de comandă și în marea politică. Anume astfel de ”reguli” de civilizație și confort personal și comunitare emană efectiv lideri reprezentativi în Primării, Parlamente și Guverne. Vorbim despre un cumul de reguli sociale civilizate a căror aplicare instinctuală chiar fac ca oamenilor să le fie extrem de ușor să respecte legile Țării cu naturalețe și din necesitate, iar asta pentru că și legile au drept fundament regulile sugerate.

Ca o consecință a ”regulilor” de viață cotidiană firești, a căror deprindere europenii civilizați și-o însușesc din copilărie, politicienii de aici – președinți de Țară, premieri, miniștri etc. – circulă ca oamenii normali pe străzi, cu autobuzul, trenul, bicicleta etc., fără pază de corp ori mașini de serviciu cu șofer personal, în comparație cu politicienii moldoveni ori români care, ajunși în aceste poziții, se cred niște supraoameni și  nu concep să nu aibă privilegiile pe care cei occidentali nu le concep, deoarece consideră că în felul acesta, pentru un astfel de confort fudul, bagă efectiv mîna în buzunarele contribuabililor.

Dacă integrarea în UE se face cu ”să moară capra vecinului” și ”ce-o să zică lumea?”, atunci Republica Moldova ar putea deveni sigur ceea ce filosoful român Petre Țuțea, pe patul de spital, îi spunea filosofului Andrei Pleșu despre români și România: ”Suntem curul Europei, Andrei!”

P. s. În contextul regulilor elementare pomenite, trebuie să precizez că ele nu trebuie să fie aplicabile doar la nivelul celor mulți, ci și la cel al politicienilor care încep să umble cu capul pe sus și se cred niște semi-zei din clipa în care sunt aleși cum numai ei știu. În acest sens, să vă reamintesc cîteva secvențe interminabile oferite de către foștii lideri ai AIE 1 și AIE 2!

Toată lumea știa că ei – Vlad Filat, Mihai Ghimpu, Marian Lupu și Serafim Urechean – se întîlneau în dese și lungi ședințe închise, confidențiale, în cadrul cărora se luptau între ei ca niște șacali la împărțirea tuturor funcțiilor de răspundere în Stat – Ministere, agenții etc. –, mai cu seamă în cazul celor aducătoare de bani grei feriți de ochii lumii.

Ne amintim cu toții cum, atunci cînd ieșeau din ședințele de negociere, fiind întrebați de reporteri ce au discutat, absolut toți, ca niște papagali, dar cu un cinism de-ți venea să-i iei la palme, spuneau că au discutat despre ”valori, norme și principii”, firește că europene. Atît au discutat despre aceste concepte încît nici atunci nu le pricepeau sensul, dar nici acum, rămînînd aceiași ”căruțași cu lucruri de furat”, dar îmbrăcați cu haine scumpe, tot de furat!