EÅŸecurile tot mai numeroase ale politicii externe europene, de la dificultăţile de finanÅ£are a Ucrainei pînă la răspunsul fragmentat la războiul din Iran, alimentează apelurile la o reformă radicală a modului în care blocul UE îÅŸi desfăşoară diplomaÅ£ia, scrie POLITICO.

Incapacitatea UE de a lua decizii unificate, cum ar fi deblocarea unui împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Kiev, impunerea de sancÅ£iuni asupra coloniÅŸtilor violenÅ£i din Cisiordania ÅŸi implementarea de măsuri împotriva Rusiei, expune la o paralizie sistemică, au declarat pentru POLITICO nouă diplomaÅ£i, oficiali, parlamentari ÅŸi experÅ£i ai UE.

Miza depăşeÅŸte procesul intern: pe fondul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu, al războiului Rusiei în Ucraina care se prelungeÅŸte ÅŸi al relaÅ£iilor transatlantice tensionate, diplomaÅ£ii afirmă că UE riscă să se marginalizeze într-un moment în care deciziile geopolitice se succed mai rapid decît poate face faţă sistemul său.

Frustrarea faţă de impasul actual iese la iveală, un grup tot mai mare de ţări, condus de Germania ÅŸi Suedia, făcînd presiuni pentru a limita sever - sau a elimina complet - drepturile de veto naÅ£ionale care permit unei singure capitale să blocheze acÅ£iunile colective.

„Ar trebui să abolim principiul unanimităţii în UE în politica externă ÅŸi de securitate înainte de sfîrÅŸitul actualei perioade legislative, pentru a fi mai capabili să acÅ£ionăm la nivel internaÅ£ional ÅŸi pentru a deveni cu adevărat maturi”, a declarat Sîmbătă ministrul german de Externe, Johann Wadephul, potrivit grupului german Funke. „Toată experienÅ£a pe care am acumulat-o în ultimele săptămîni cu ajutorul acordat Ucrainei ÅŸi sancÅ£iunile împotriva Rusiei indică acest lucru”, a arătat el.

Luna trecută, premierul suedez Ulf Kristersson a declarat că discuÅ£iile privind utilizarea votului cu majoritate calificată pentru luarea deciziilor de politică externă vor „reapărea” în rîndul liderilor.

Această presiune vine în contextul în care Ungaria, la mai puÅ£in de o săptămînă de alegerile din 12 Aprilie, a blocat în repetate rînduri decizii importante, inclusiv împrumutul de 90 de miliarde de euro acordat Kievului, sporind îngrijorările din alte capitale că rezultatele politicii externe a UE pot fi Å£inute ostatice de politica internă. Chiar dacă premierul Viktor Orbán ar pierde puterea, diplomaÅ£ii avertizează că problema de fond ar rămîne, unanimitatea permiÅ£înd oricărui Guvern să preia acelaÅŸi rol de blocare.

„Există probleme serioase în modul în care luăm decizii”, a declarat pentru POLITICO deputatul socialist spaniol Nacho Sánchez Amor, membru al Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European. „În fiecare lună apare o nouă problemă care evidenÅ£iază această tendinţă. Trebuie să reacÅ£ionăm”, a pledat el.

Un alt grup, care include FranÅ£a, Belgia ÅŸi ţările membre mai mici, care se tem să nu fie călcate în picioare, se opune cu fermitate pentru a apăra dreptul de veto, argumentînd că acesta este esenÅ£ial pentru interesul lor naÅ£ional.

„Lansarea unei dezbateri acum cu privire la regulile de unanimitate europene ar fi, cred, cea mai scurtă cale de a pune Uniunea într-o situaÅ£ie cu adevărat dificilă”, a declarat luna trecută premierul belgian Bart De Wever.

TotuÅŸi, un aspect beneficiază de un consens aproape universal în capitalele europene: sistemul nu funcÅ£ionează.

„UitaÅ£i-vă la sancÅ£iunile împotriva coloniÅŸtilor din Cisiordania, este un dezastru total”, a spus un  oficial de rang înalt al UE cu informaÅ£ii despre această problemă, referindu-se la planurile larg susÅ£inute de a impune sancÅ£iuni împotriva coloniÅŸtilor israelieni extremiÅŸti, dar blocate de Ungaria. „Avem 26 de ţări din 27 care susÅ£in acest lucru, chiar ÅŸi Germania este în favoare, dar nu putem face nimic din cauza uneia singure”, a arătat el.

Tensiunile instituÅ£ionale recente au întărit sentimentul de derivă. PreÅŸedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ÅŸi ÅŸefa diplomaÅ£iei UE, Kaja Kallas, s-au ciocnit cu privire la cine ar trebui să preia conducerea în politica externă, în timp ce ministrul francez de Externe, Jean-Noël Barrot, a avertizat-o pe ÅŸefa Comisiei să respecte limitele rolului său în timpul unei reuniuni a ambasadorilor UE, luna trecută.

Dar diplomaţii şi oficialii spun că astfel de lupte pentru teritoriu sunt un simptom, nu o cauză.

„Toată lumea înÅ£elege că SEAE (Serviciul European de AcÅ£iune Externă) nu funcÅ£ionează aÅŸa cum ar trebui”, a declarat un al doilea diplomat al UE dintr-o Å£ară care doreÅŸte să păstreze dreptul de veto. „În prezent are loc o dezbatere, deoarece toată lumea este de acord că sistemul nu este optim, dar politica externă rămîne o competenţă naÅ£ională ÅŸi nu ar trebui să trecem la votul cu majoritate calificată”, a argumentat el.

În culise, discuÅ£iile sunt deja în curs. Au loc schimburi „informale, la nivel înalt” între marile ţări membre, care explorează posibile soluÅ£ii, inclusiv acordarea unei importanÅ£e mai mari politicii externe în cadrul reuniunilor Coreper la nivel de ambasadori ÅŸi reformarea SEAE pentru a îmbunătăţi procesul decizional, a spus diplomatul. Dar „încă nu avem răspunsurile”, a recunoscut diplomatul.

Pentru mulţi, adevărata problemă este unanimitatea.

Un al treilea diplomat de rang înalt al UE a menÅ£ionat un episod revelator din 2022, cînd ministrul de Externe al Ungariei, Péter Szijjártó, a participat la reuniunile Consiliului Energiei al UE, unde deciziile pot fi luate cu majoritate calificată.

„A fost tipic Szijjárto, atacînd în toate direcÅ£iile”, a relatat diplomatul.

Dar, spre deosebire de politica externă, Budapesta a putut fi depăşită la vot. „A fost ÅŸocat. Credea că se află încă în cadrul CAE”, Consiliul Afacerilor Externe, a povestit diplomatul despre Szijjarto, ministrul maghiar deÅ£inînd atît portofoliul Afacerilor Externe, cît ÅŸi al ComerÅ£ului Exterior. „În Septembrie (cînd s-au reluat reuniunile Consiliului Energiei), a devenit brusc domnul ministru fermecător ÅŸi amabil”, a adăugat diplomatul.

În timp ce preÅŸedintele francez Emmanuel Macron ÅŸi cancelarul german Friedrich Merz sunt încă în dezacord cu privire la această chestiune, grupurile de reflecÅ£ie ÅŸi partidele politice se mobilizează pentru a modera dezbaterea.

Partidul Popular European (de centru-dreapta) a prezentat propuneri pentru remodelarea arhitecturii politicii externe a UE, solicitînd în manifestul său pentru 2024 înlocuirea ÅŸefului politicii externe a UE cu un „ministru de Externe al UE, în calitate de vice-preÅŸedinte al Comisiei Europene”, ÅŸi înfiinÅ£area unui Consiliu de Securitate care să includă ÅŸi parteneri precum Regatul Unit, Norvegia ÅŸi Islanda.

Stefan Lehne, cercetător principal la Carnegie Endowment, a pledat pentru schimbări structurale similare, inclusiv reintegrarea SEAE în Comisia Europeană ÅŸi crearea unui Consiliu de Securitate European pentru a răspunde mai rapid la ameninţările emergente, inclusiv la dronele ÅŸi rachetele din Iran.

„Faptul că structurile noastre de politică externă sunt disfuncÅ£ionale este înÅ£eles de mulÅ£i oameni”, a declarat Lehne pentru POLITICO. „Provocările de politică externă ÅŸi de securitate sunt total diferite de ceea ce erau înainte. Lipsa inovaÅ£iei în acest domeniu este, cel puÅ£in, ciudată”, a subliniat el. Ideea integrării SEAE în Comisie beneficiază de un anumit sprijin, „mai ales în Cabinetul preÅŸedintelui Comisiei”, a adăugat Lehne.

Dar nu toată lumea este convinsă.

„Cred că Comisiei i-ar plăcea foarte mult asta”, a spus un al patrulea diplomat al UE referitor la integrarea SEAE în executivul UE, în timp ce un înalt funcÅ£ionar al SEAE a respins ideea mai direct: „Ei bine, oamenii scriu documente, este dreptul lor”.

Pentru Sánchez Amor, problema Å£ine mai puÅ£in de structuri ÅŸi mai mult de voinÅ£a politică. „Ar trebui să folosim faptul că există atît de multe probleme în procesul decizional pentru a ne gîndi serios la acest lucru: să adunăm Consiliul, Parlamentul, Comisia ÅŸi Înaltul Reprezentant pentru a discuta despre asta”, a propus el, avertizînd totodată în privinÅ£a modificării tratatului.

Alţii susţin că diagnosticul este mai simplu.

„Problema de bază nu s-a schimbat, problema de bază a politicii externe este unanimitatea”, a spus al treilea diplomat de rang înalt al UE. „PoÅ£i crea 1.000 de instituÅ£ii. Atît timp cît ai unanimitate, nu va funcÅ£iona niciodată corespunzător”, punctează el.