Puțini știu de ce Persia și-a schimbat numele în Iran. Timp de secole, numele de Persia a fost sinonim pentru lumea occidentală cu imperii puternice, o cultură rafinată și realizări remarcabile în artă, știință și administrație. Cu toate acestea, deși vorbim despre una dintre cele mai vechi și influente civilizații din lume, pe harta politică actuală a lumii această țară poartă numele de Iran. Schimbarea nu a fost rezultatul apariției unui stat complet nou, ci mai degrabă o corectare istorică și o decizie politică majoră menită să redea țării identitatea sa autentică pe scena internațională.

Rădăcinile acestei diferențe de denumire pornesc din antichitate. Numele de Persia este un exonim, adică un termen folosit de străini pentru a descrie un teritoriu. Grecii antici au numit întregul imperiu Persis, pornind de la regiunea Pars sau Fars din sudul țării, locul de origine al dinastiei ahemenide fondate de Cirus cel Mare. Lumea vestică a adoptat și a perpetuat acest termen timp de milenii. În schimb, locuitorii acestui teritoriu și-au numit întotdeauna patria Iran sau Eran, un cuvînt străvechi care se traduce prin ținutul arienilor sau ținutul celor nobili.

Momentul decisiv al schimbării denumirii internaționale a avut loc în luna martie a anului 1935. Reza Șah Pahlavi, suveranul de atunci, a emis un decret oficial prin care a solicitat în mod ferm tuturor delegațiilor străine, ambasadelor și comunității internaționale să folosească exclusiv termenul de Iran în toate documentele și corespondența oficială. Această cerință nu a fost o simplă dorință lingvistică, ci o mișcare strategică profundă. Liderul inițiase un proces masiv de modernizare a țării și dorea să rupă legăturile simbolice cu trecutul recent, marcat de influența și intervențiile constante ale marilor puteri imperiale europene.

Prin impunerea numelui de Iran pe plan global, suveranul a urmărit să proiecteze imaginea unei națiuni suverane, independente și unificate. Termenul de Persia limita identitatea națională doar la regiunea Fars și la etnia persană, în timp ce Iran era un termen mult mai incluziv, care îmbrățișa toate grupurile etnice care locuiau în granițele statului. A fost o declarație clară către restul lumii că țara a intrat într-o nouă eră a dezvoltării și a independenței naționale, renunțînd la eticheta exotică și orientalistă pe care o purta în imaginația occidentală.

Deși decizia a fost una de natură politică, ea a creat inițial o anumită confuzie în cancelariile occidentale, unii diplomați temîndu-se că legătura cu istoria glorioasă a regiunii ar putea fi ștearsă. Pentru a atenua această ruptură simbolică, fiul său, Mohammad Reza Șah Pahlavi, a anunțat în anul 1959 că ambele denumiri pot fi utilizate în contexte culturale. Astăzi, Iran este numele oficial, politic și geografic al statului, în timp ce termenul persan este păstrat cu mîndrie pentru a descrie limba, literatura, arta și elementele civilizației istorice, demonstrînd că o națiune își poate asuma modernitatea fără a-și uita rădăcinile milenare.

Sursa: Facebook / Atlasul