Cireașa de pe tort a tuturor guvernărilor – raioanele!

Autor: Mihai CONȚIU

Pe data de 14.IV.2025, cu prilejul unei vizite la Chișinău, în contextul în care Letonia și-a reconfirmat sprijinirea în continuare a Republicii Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană (UE), președinta Parlamentului leton, Daiga Mierina, printre altele, a făcut o declarație extrem de sensibilă și deloc comodă pentru guvernarea PAS.

În procesul anevoioasele proceduri obligatorii de aderare la UE, Daiga Mierina a făcut o precizare pilduitoare pentru guvernanții moldoveni, spunînd că autoritățile de la Chișinău ar trebui, în schimb, să depună eforturi pentru a accelera reforma administrativ-teritorială. ”Voi începe cu un sfat practic pentru Republica Moldova! Am discutat, astăzi, despre reformele care s-au produs în acești ani în Letonia şi ne-am referit la reforma administrativă, una dintre cele mai dureroase. Am fost şi eu primar, timp de 12 ani, şi cunosc această situație. La început, am avut 500 de Primării, le-am redus la 119, iar în urma ultimei reformei, cea din 2021, le-am redus la 42. Este vorba despre o metodă de eficientizare a proceselor, absolut necesară”, a adăugat președinta Parlamentului leton.

După anul 2009, cînd la Putere au venit așa-zisele forțe politice pro-europene, coagulate în Alianța pentru Integrare Europeană (AIE 1 și AIE 2), am tot scris despre o chestiune extrem de deranjantă pentru absolut toate guvernările care au intonat ”imnul proeuropean” de atunci și pînă astăzi, iar aici mă refer la bugetofagul sistem de administrare teritorială pe model sovietic – raioanele și existența unui ”mușuroi” de Primării, nemaivorbind de uriașul aparat birocratic din ministere, agenții etc! În mai multe articole, am tot scris despre cît de păgubos este acest sistem pentru bugetul de Stat, iar asta în condițiile în care această Țară săracă, care se menține din împrumuturi și granturi externe, plătește generos armate de salariați inutili care, efectiv, nu produc nimic. Cred că nu exagerez cînd afirm că Republica Moldova, respectînd proporțiile subînțelese, este Țara europeană cu cei mai mulți birocrați pe cap de locuitor plătiți din bugetul de Stat.

Cînd a venit la Putere, Vladimir Voronin a desființat județele proaspăt înființate și a decis revenirea la raioane. A făcut acest lucru din calcul logistic-electoral – mai ușor controlezi politic o Țară împărțită în raioane, care sunt conduse de oameni loiali; sunt cu mult mai multe posturi bugetare cu care pot fi răsplătiți cei credincioși partidului de guvernămînt și activi în alegeri și tot așa! Aceste rațiuni ”politico-electorale” au fost moștenite, cu satisfacție politică nemărturisită, de către absolut toate guvernările de după 2009. De ce? Simplu: începînd cu AIE, cînd fiecare partid din această alianță (PLDM, PL, PD) își avea susținere politică în anumite raioane, obținînd astfel asigurată și menținerea pe scena politică a Țării. Altminteri se punea problema în situația existenței județelor – pentru a-și exercita controlul politico-electoral asupra unui județ, orice partid trebuia să scoată la bătaie sume uriașe de bani negri pentru a-i plăti pe susținătorii de toate rangurile.

În cazul raioanelor, astfel de plăți ilegale, care cuprind mitele electorale, ”salarizări” anticipate sau la zi pentru ”coordonatori” etc. se fac... așa, ca la țară, cu o funcție oarecare, la raion ori în Primărie, cu bani ”nu prea mari” pentru amărîții bucuroși să-i primească atîți cît sunt... Într-un județ, care ar presupune și reducerea numărului de Primării la un sfert din cele existente acum, nu ar exista atîtea posturi bugetofage pentru răsplătirea celor mai credincioși partidului de guvernămînd, la organizația județeană și la Primării. Acestea sunt motivele principale pentru care raioanele și puzderia de Primării oferă perspectivele ademenitoare amintite pentru partide.

După anul 2009, toate guvernările ”proeuropene” au știut prea bine că reforma teritorial-administrativă este o necesitate nu politică, ci una dictată de rațiuni economico-financiare și de administrare locală, ca parte a condițiilor de integrare în UE. Cu toate acestea, s-au făcut că plouă și că și-au uitat umbrela acasă. UE a tot observat această îndărătnicie, a cam închis ochii în speranța unei europenizări autentice a liderilor politici de la Chișinău, dar metehnele sovietice de tip administrativ și politic par a fi mai tentante pentru politicienii moldoveni ”proeuropeni”. Pe fondul războiului din Ucraina, se pare că și actualii guvernanți își imaginează că UE va trece cu vederea lipsa reformei teritorial-administrative, numai că se înșală.

Așa cum Daiga Mierina ”i-a tras de urechi”, metaforic vorbind, vor mai fi și alți emisari din UE care vor spune ”alo!” în această chestiune. UE a oferit sume uriașe de bani Republicii Moldova și va continua s-o facă, numai că nu dorește ca aceștia să fie cheltuiți politic pentru întreținerea unui aparat birocratic impotent de tip sovietic.

Această situație menținută conștient de către toate guvernările demonstrează că partidele și politicienii din fruntea lor nu sunt preocupați, în exclusivitate, de prosperitatea și buna gestionare administrativ-teritorială a Țării, de economisirea banului public prin redistribuirea lui către păturile sociale vulnerabile și categoriile profesionale importante pentru societate (medici ori profesori), de eliminarea abuzului politic asupra bugetului național, ci de propria lor supraviețuire politică într-un sistem bolnav moștenit de pe vremea URSS. Vorbim despre un sistem așa-zis democratic, dar care, în fond, exploatează indirect întreaga populație a Țării prin secătuirea bugetului de Stat ori prin recurgerea la împrumuturi externe (restituite tot din banii moldovenilor) pentru menținerea unei organizări teritorial-administrative ”mafiotizate legal/elegant/politic” pe structuri organizatorice de tip sovietic.

În încheiere, constatînd că tot ceea ce am scris la această temă ”dureroasă politic”, de atîți și atîți ani, nu a fost rea-intenție ori interpretări/speculații personale irelevante, ci și constatări obiective la nivel european, voi mai face cîteva precizări... interogative! Față de ultimele sfaturi ale președintei Parlamentului leton, Daiga Mierina, guvernanții PAS vor avea ”curajul electoral” ca să declanșeze o reformă teritorial-administrativă atotcuprinzătoare în Republica Moldova acum, pe final de mandat parlamentar majoritar, ca să demonstreze cît de tari și bine intenționați sunt? Dacă, tot pe final de mandat parlamentar majoritar, s-au avîntat în ”reforma Procuraturii” prin comasarea celor două Procuraturi specializate, logica ne spune că ar trebui să aibă curajul să se înhame și la această reformă teritorial-administrativă. Sigur că nu o vor face deoarece, nemărturisit, o vor considera o sinucidere politică, în context electoral, deși ar fi un demers cu adevărat benefic pentru Țară. Printre altele, amintindu-mi și de proiectele de reformă administrativă din România, repet ceea ce am mai scris: Reforma teritorial-administrativă din Republica Moldova nu trebuie să vizeze revenirea la județe, ci la constituirea a trei regiuni – Nord, Centru și Sud.

Va fi de acord UE cu un astfel de demers inițiat prin absurd de către PAS? Guvernanții pot întreba Bruxellesul începînd de mîine. O voi face și eu! ”La cît de rar ne spălăm noi, e greu ca să vadă europenii ce fel de față avem”, pare să spună Vlad Filat!