Reţelele de socializare, dar și unele medii de informare au scris în această săptămînă despre decesul unei doamne din Chişinău, Valeria Bobocel. O personalitate foarte interesantă, cunoscută pentru unele proiecte de jurnalism, activitatea de animaţie (Clovnul Naftalin), dar mai mult pentru ceea ce a fost ca mamă.

Valeria îngrijea de feciorul său, Alex, în vîrstă de 19 ani, diagnosticat cu o boală rară şi foarte gravă – Distrofia musculară Duchenne. Aceasta este cea mai frecventă formă de distrofie musculară ce afectează 1 din 3500 de băieţi. Boala progresează rapid, astfel că în jurul vîrstei de 12 ani copiii îşi pierd capacitatea de a merge şi devin imobilizaţi în scaunul cu rotile. Valeria, depunînd nişte eforturi colosale, cu o enormă grijă şi jertfire de sine (poate par prea pompoase cuvintele, dar în acest caz aşa este) a reuşit să facă imposibilul şi, în pofida prognozelor medicilor, a oprit procesul de atrofiere a muşchilor. Băiatul, deşi este imobilizat, are bune capacităţi intelectuale şi chiar a devenit campionul lumii la jocurile pe internet. Bineînţeles că toate aceste performanţe s-au datorat mamei sale, care chiar este un exemplu de mamă-eroină, care a folosit toate soluţiile ca să-şi apere puiul şi să-l întremeze cît s-a putut.

Din păcate, la 4 noiembrie, s-a întîmplat o mare nenorocire şi o mare nedreptate pentru că ultima speranţă a lui Alex nu a mai ţinut piept încercărilor destinului şi a plecat, subit şi tragic, în urma unui stop cardiac, chiar în ochii copilului rămas singur şi neputincios.

Prietenii apropiaţi ai Valeriei scriu că ea nu a încetat nici pentru o clipă căutările şi că găsise o clinică în SUA unde astfel de maladii se vindecă graţie unui preparat nou şi eficient, dar care poate fi folosit doar în America, deci era nevoie ca băiatul să fie transportat peste ocean. Pentru toate acestea trebuia o sumă impunătoare şi aceeaşi prieteni susţin că anume această mamă sigur ar fi reuşit. Avea deja o sumă acumulată, dar muncea pe rupte, contacta instituţii de rang înalt şi influente persoane publice ca s-o ajute. Unii se şi implicaseră deja. Acum chiar nimeni nu ştie ce-o să se întîmple cu acest tînăr, rămas singur, într-o situaţie deosebit de grea, fără o susţinere sigură, cum era cea a mamei.

Am văzut deja în Internet că băiatul a fost vizitat de deputaţi, şi-au anunţat tot concursul şi nişte formaţiuni politice, care au promis că vor ţine situaţia la control şi nu vor lăsa băiatul fără ajutor. Poate fi, dacă admitem că încă nu am pierdut definitiv caracteristicile de oameni. Deşi, potrivit apropiaţilor Valeriei, deja au fost înregistrate nişte momente care arată că omenia mai rămîne a fi încă mare lucru.

Prietenii Valeriei Bobocel, care i-au fost alături în perioadele cele mai grele, afirmă că Alex are tată în viaţă, bunică şi alte rude apropiate. Aceştia însă nu au participat în nici un fel în soarta băiatului, în schimb s-au prezentat imediat de cum s-a aflat de moartea femeii şi primul lucru ce l-au făcut – au deschis safeul unde Valeria păstra banii pentru tratament. Dacă e aşa, atunci e grav. Şi ar fi bine ca situaţia nu numai să fie “luată la control”, aşa cum se ia la noi de obicei, da chiar să fie monitorizată şi urmărită cu stricteţe. Iar băiatul, care crede că se va pune pe picioare pentru că aşa i-a promis mama, să fie neapărat ajutat. Şi în primul rînd să fie îngrădit de persoanele dubioase cu altfel de interese, decît cele pur omeneşti, chiar dacă actele ar indica anumite legături de rudenie. Ar fi cel mai bun omagiu Valeriei.

P.S. Am scris acest text şi tocmai m-au podidit lacrimile. Doamne! Atîtea nenorociri într-adevăr urîte se întîmplă în această lume, tragedii reale, iar majoritatea dintre noi se consumă cu nişte efemere valori, deşertăciuni pămînteşti cum ar fi averi, ambiţii, orgolii, invidie, ranchiună şi multe, multe altele. Pe cînd de fapt omului îi trebuie în primul rînd sănătate, puteri şi copiii pe picioare.

Lilia GRUBÎI