Pe lîngă plopii fără soți, avem copaci ce ne vor morți

Autor: Mihai CONȚIU

Sîmbătă, 14 Septembrie, Republica Moldova a fost îngenuncheată de cele mai cumplite ploi și inundații, un dezastrul produs de ciclonul Boris, care a făcut ravagii prin Europa centrală și de Est. Am văzut, prin intermediul imaginilor difuzate mediatic, alunecări de terenuri, drumuri naționale blocate din cauza inundațiilor, autoturisme acoperite ori purtate de ape, șosele distruse, case particulare inundate, oameni purtați de șuvoaiele de apă și tot felul de astfel de nenorociri. În fața unor astfel de cataclisme naturale, oamenii și administrațiile Statului devin neputincioși/neputincioase, însă cu mici-mari nuanțe, de la o Țară la alta.

Pe lîngă pagubele și dramele provocate de către inundațiile despre care vorbim, acestea mai pot declanșa epidemii de boli preponderent cu transmitere digestiv-hidrică, așa cum sunt, de exemplu, dizenteria și hepatita A, iar despre o astfel de preocupare nu am auzit că ar fi intrat în vizorul autorităților moldovenești. Spre exemplu, nu am auzit despre nici un semnal de alarmă adresat oamenilor din raioanele afectate de inundații, prin care să li se ceară să fiarbă apa din rețele înainte de a fi consumată.

Specialiștii spun că, pentru mai multă siguranță, ”apa din rețea se poate consuma fiartă și răcită – apa trebuie lăsată să se răcească singură, fără adăugarea de gheaţă. În cazul în care nu este posibilă fierberea apei, dezinfecția chimică a apei contaminate este eficientă pentru eliminarea bacteriilor și a majorității virușilor. Pentru dezinfecția chimică, se folosesc preparate cu clor. În zonele rurale, unde apa se consideră nepotabilă, se recomandă consumarea doar a apei îmbuteliate sau apa potabilă asigurată de către reprezentanții autorităţilor publice”.

În toată lumea, după astfel de inundații, pot să apară diferite boli cauzate de apa infestată cu bacterii și viruși. Aici este vorba despre afecțiuni digestive, precum dizenterie și hepatita virală A, după cum notam mai sus, apoi febră tifoidă, leptospiroză și chiar holeră, în funcție de germenii circulanți în zona respectivă. În unele zone, deși nu este cazul Republicii Moldova, poate să apară febra galbenă. Totodată, în regiunile afectate de inundații, există riscul ca oamenii să poată fi atacați de anumite rozătoare intrate în panică. Aici ne referim la mușcătura de șobolan, de exemplu, care este extrem de periculoasă, dar și la insectele care pot fi suficient de primejdioase prin înțepăturile lor. A auzit careva vreo autoritate a Statului care să fi scos ”pe goarnă” astfel de avertismente?

În acest context, vă propun să intrăm și în ”matca plutitoare” a Chișinăului pe vreme de ploaie! De-a lungul anilor, am observat că, la orice ploaie mai ”nevinovată” în comparație cu cea de Sîmbătă, 14 Septembrie, exagerînd oarecum, dar realiști fiind, capitala se transformă într-o Veneție insalubră a Moldovei. Efectiv, pe multe străzi, te poți plimba chiar și cu o șalupă de mici dimensiuni. Ploile masive care au căzut deasupra unei mari părți a Europei au inundat masiv regiuni, orașe și capitale, dar una-i inundarea Vienei ori a Budapestei și alta-i cea a Chișinăului!

Inundarea Vienei, de exemplu, a fost posibilă datorită unor precipitații excesive care bat și cele mai performante sisteme de canalizare, iar asta nu se întîmplă frecvent, la orice amărîtă de ploaie, ca-n Chișinău. Inundarea Chișinăului, însă, este ”o tradiție”, indiferent de consistența ploilor. Asta m-a și mirat/intrigat cel mai mult cînd am asistat la primul astfel de ”eveniment ploios” în Chișinău! E drept că terenul/terenurile pe care este amplasat Chișinăul favorizează crearea de pîrîuri stradale pe timp de ploaie, care par să curgă chiar și la deal, nu doar spre vale, dar nu doar despre asta e vorba. Problema fundamentală e că, în general, sistemul de salubrizare al orașului este același bătrîn de la începuturile canalizării acestui oraș. Edilii capitalei, de-a lungul anilor, au ”cîrpit” efectiv acest sistem, așa cum fac și cu unele străzi, dar nu l-au reproiectat fundamental în totalitate.

Ineficiența sistemului de canalizare se vede doar cînd plouă. În restul timpului, acest sistem paraginit rămîne invizibil și lumea uită de această problemă, mai ales în campaniile electorale, cînd candidații la funcția de primar promit doar ceea ce pare a fi mai la vedere și relativ atractiv pentru alegători – o stradă cu gropi cîrpite cu asfalt, un pasaj renovat, un parc ”nășit în rochie de mireasă electorală”, o înfrățire cu orașe românești și tot așa! Constatăm, astfel, că sistemul de canalizare al Chișinăului ar fi trebuit să fie o prioritate absolută pentru absolut toți primarii, un obiectiv major care trebuia preluat de la un primar la altul!

Ucigașii cei mai mari ai locuitorilor Chișinăului, însă, nu sunt doar ploile și inundațiile, ci ”copacii Primăriei”, care ne fac morți ”pe lîngă plopii fără soți”, iar asta pe vremuri de furtună, ploi masive ori ninsori abundente. Nu stau aici să fac o statistică privitoare la cîți morți, mașini ori clădiri distruse au provocat ”copacii Primăriei” de cînd Moldova nu mai este sovietică, dar au fost destui și destule. Încă de la început, un alt obiectiv de importanță vitală pentru toți primarii ar fi trebuit să fie ”inventarierea” absolută a tuturor copacilor existenți pe raza municipiului Chișinău, iar despre asta nici nu-mi mai amintesc de cîte ori am scris.

În cadrul aceste ”operațiuni edilitare”, care, de asemenea, trebuia să fie una permanentă, transmisă de la un primar la altul, se impunea identificare tuturor copacilor bătrîni ori pasibili de prăbușire în situații excepționale, dar și a celor relativ ”sănătoși” cu riscul potențial de a fi frînți ori smulși de o furtună puternică, iar asta este o chestiune care trebuia să intre în atribuțiile specialiștilor din domeniu. În acest context, trebuie menționată realitatea că, cel puțin în Chișinău și în suburbii, nu a existat și nu există ”o cultură a cultivării pomilor”, iar aici mă refer la distanțele obligatorii care trebuie să existe între copacii ”urbani”, între aceștia și case, blocuri, garaje, spații de joacă ori parcări. Există copaci care dacă sunt plantați în apropierea casei de locuit rădăcinile lor pot afecta fundațiile, punînd locuințele în pericol, iar specialiștii pot confirma acest lucru.

Înțelege ”Primăria lui Ion Ceban” ce vreau să spun? Sigur că nu acuz ”Primăria lui Ion Ceban” de ceea ce se întîmplă și acum, ci doar arăt că Primăria Chișinăului a fost întotdeauna ba a lui Urechean, ba a lui Chirtoacă, ba a interimarilor lui Plahotniuc, iar acum e a lui Ceban, dar niciodată nu a funcționat în interesul vital al cetățenilor din perspectivele arătate. În Țările democrate și civilizate, dacă ar exista o astfel de ”situație cronică” la fel ca în Chișinău, Primăriile ar fi fost acționate în judecată de către cetățeni, asociații ori diferite societăți juridice și condamnate la despăgubiri de sute de milioane de euro pentru ucideri din culpă, neglijențe ori incompetențe în exercitarea atribuțiilor publice și pentru producerea din culpă de pagube materiale de mari proporții!