În vremurile moderne banii de hîrtie şi monedele de metal sunt de la sine înţeles mijloacele generalizate prin care oamenii obţin sau scapă de bunuri. Dar în vremurile mai vechi multe alte obiecte puteau fi înzestrate cu valoare monetară. Deşi nu mai sunt folosite în ziua de azi, ele ne reamintesc, totuşi, de marea diversitate culturală a lumii.

Mult timp, sarea a servit drept monedă în diferite zone ale lumii. Ba chiar cuvîntul „salariu” derivă din latinescul „salarium”, care pentru romani desemna solda măsurată în cantitatea de sare ce putea fi cumpărată cu ajutorul acesteia. În Africa de Est era principala monedă de schimb în cursul Evului Mediu.

Sarea nu era singurul mijloc de schimb…. comestibil. Să luăm, de pildă, brînza Parmigiano, pe care, la un moment dat, în Italia băncile o acceptă chiar ca dobîndă. În America Centrală, boabele de cacao reprezentau unul dintre cele mai comune mijloace de schimb. În Asia Centrală, oamenii foloseau un soi de „cărămizi” din arborele de ceai, foarte utile şi pentru că dacă nu ieşea tranzacţia, se puteau fierbe şi consuma.

Oamenii mai apelau şi la diverse ornamente, precum crucea Katanga, un mic obiect în forma literei X. Ornamentele se fabricau mai întîi în Republica Democrată Congo, în regiunea minieră Katanga, dar treptat devin cele mai frecvente monede de schimb din Africa. Crucile se realizau din cupru şi cîntăreau în jur de o jumătate de kilogram. Adesea privite ca simboluri ale unei bogăţii extraordinare, crucile se foloseau totuşi extensiv în comerţ, la vînzare-cumpărare. De asemenea, exista şi frecventul obicei ca o persoană decedată să fie îngropată cu crucile Katanga rămase. Pentru că se făceau din cupru şi aveau dimensiuni relativ mari, puteau să fie şi topite şi remodelate ca unelte. Ca valoare, cu o astfel de cruce aveai posibiliatea de a cumpăra 11-12 kilograme de făină.

Marc ULIERIU