Un gard viu e şi frumos, şi sănătos. Dacă mulţi dintre dumneavoastră v-aţi gîndit vreodată la un gard viu la propria grădină, dar vă părea că e ceva complicat şi cu bătăi de cap, atunci să ştiţi că nu e chiar aşa. Important e dorinţa şi iniţiativa, pentru că restul sînt doar detalii şi lucru.

1. Trebuie să vă gîndiţi mai întîi la scopul pentru care doriţi să aveţi un gard viu. Vă interesează doar din punct de vedere estetic sau pentru un scop practic anume? În funcţie de motivul pentru care vreţi gardul viu veţi alege şi tipul de plante utilizate (mai dese sau mai înalte, cu flori sau nu etc.).

2. Pentru gardul viu se pot folosi plante care rămîn verzi tot timpul anului (de exemplu tuia, buxus), plante care îşi păstrează doar o perioadă frunzele (iedera, caprifoi, viţa sălbatică), dar şi plante care înfloresc, pierzîndu-şi frunzele iarna (iasomie, iedera cu flori galbene sau mov etc.).

3. Cele mai multe garduri vii sînt făcute cu plante care au frunzele verzi, însă puteţi opta şi pentru plante cu frunze roşii sau de altă culoare, putînd şi să amestecaţi diferite specii, pentru a obţine o varietate mai mare de culori.

4. Pentru construcţia unui gard viu se poate opta pentru însămînţare (pornirea gardului de la zero - durează mai mult pînă veţi obţine gardul dorit) sau plantare de puieţi, butaşi, arbuşti mici sau mari, tufe (planta deja crescută). Trebuie să acordaţi gardului viu o atenţie sporită în primele luni, pînă se prinde în pămînt. Dacă ploile sînt dese, atunci nu mai trebuie udat suplimentar.

Un gard viu poate fi construit fie dintr-un singur şir de arbuşti/copaci (eficienţi mai mult în delimitarea unei suprafeţe decît în blocarea privirilor trecătorilor) sau poate fi făcut din plante mai puţin înalte, din tufe dese (plantate de regulă pe două şiruri paralele) care vor funcţiona ca o barieră atît pentru animale cît şi pentru privirile nedorite. Pentru ca un gard viu să fie impenetrabil din acest punct de vedere, trebuie ca planta să se ramifice şi să se dezvolte încă de la bază. Deci, dacă plantarea se va face pe un singur rînd, gardul va fi mai subţire, mai rar (contează totuşi ce plante folosiţi), iar dacă se va face pe două rînduri paralele veţi obţine un gard mai compact, mai bogat, mai dens.

5. Există o multitudine de plante ce pot fi utilizate pentru gardurile vii, cîteva dintre acestea fiind: Molid sîrbesc, Molid, Paltin de cîmpie, Fag roşu, Păducel, Ligustrum, Berberis, Chiparos, Thuja, Măceş, Călin, Salcie, Cătină etc.

6. Nu uitaţi să întrebaţi înainte de achiziţionarea plantelor următoarele aspecte:

• în cît timp se prinde planta după plantare şi cum se face plantarea propriu-zisă;
• care este creşterea anuală în înălţime şi diametru (în funcţie de acest aspect veţi hotărî locul în care veţi pune gardul, lasîndu-i suficient spaţiu să se dezvolte, dar şi distanţa la care trebuie puse plantele una faţă de cealaltă). În cazul însămînţării, în fiecare punct de însămînţare trebuie puse 2 sau 3 seminţe pentru ca măcar una din ele să germineze. Dacă germinează toate, scoteţi-le pe cele mai firave şi lăsaţi doar una;
• în ce perioadă a anului este cel mai bine să fie plantat gardul;
• cît de des trebuie udat şi cînd (important atît în cazul plantelor deja crescute cît şi în cazul însămînţării);
• cît de des trebuie tăiat, la ce înălţime şi grosime poate fi menţinut pentru a avea o dezvoltare sănătoasă (unele garduri vii nu trebuie neapărat tăiate, pot fi lăsate să se dezvolte liber).

7. După o anumită perioada de creştere/fixare a gardului, se vor putea observa spaţii libere - acolo trebuie adăugate noi plante sau puse noi seminţe pentru germinat.

8. Nu este indicată plantarea unui gard viu imediat lîngă casă sau alte construcţii, dacă este vorba de plante care se vor usca în anumite perioade ale anului şi dacă în zonă temperaturile ajung foarte sus, pentru că apare un risc de incendiu.

9. Gardurile vii puse cu scopul de a ţine animale şi privirile nedorite la distanţă, trebuie să fie cît mai compacte, lipsite de goluri, "îmbrăcate" uniform în frunze, începînd de la bază şi pînă la limita superioară a plantei.

10. După achiziţionarea plantelor pentru gardul viu nu le lăsaţi cu rădăcinile expuse la soare şi vînt. Este de preferat ca ele să fie ţinute în apă înainte de plantarea propriu-zisă. Este bine ca plantele să fie puse în pămînt cît mai repede după ce le-aţi cumpărat. La plantare, rădăcina trebuie să stea vertical, fără să fie îndoită, apoi trebuie acoperită cu pămînt şi udată bine pînă cînd se obţine un aspect mlăştinos.

11. Alegeţi cu atenţie locul unde va fi pus gardul viu, pentru că va fi destul de greu de mutat dacă vă veţi răzgîndi ulterior.

12. Pentru a tunde gardul la acelaşi nivel pe toată lungimea lui puteţi încerca să urmăriţi aceeaşi înălţime cu cea a plantelor tăiate anterior sau puteţi lega o sfoară dintr-o parte în alta, la înălţimea dorită. De asemenea, puteţi să luaţi un reper de pe îmbrăcamintea dumneavoastră (un buzunar, o capsă, un desen) şi să tăiaţi întotdeauna la acel nivel.

Bogdan DUMITRAŞCU