Adrian LUPUŞOR, Director Executiv EXPERT-GRUP

Datele recente publicate de Biroul Naţional de Statistică oferă o imagine contradictorie asupra dinamicii economiei moldoveneşti din prima jumătate a anului 2014. Pe de o parte, creşterea de 4,2% în trimestrul 2 este una din cele mai înalte din regiune (Federaţia Rusă: +0,8%; Ucraina: -4,7%; România: 1,5%; iar întreaga Uniune Europeană a avansat cu doar 0,2%, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent). Pe de altă parte, avansul respectiv are la bază surse temporare de creştere, care urmează să se disipeze în viitorul apropiat. De ce creşterea economică din 2014 nu este una durabilă şi care sînt principalele riscuri din acest an?

Efectul deprecierii monedei naţionale

Deşi deprecierea monedei naţionale se asociază, de cele mai deseori, cu anumite efecte economice negative (creşterea preţurilor şi a incertitudinii macroeconomice, erodarea puterii de cumpărare a populaţiei etc.), aceasta are şi anumite efecte pozitive, cel puţin pe termen scurt. În trimestrul 2 al anului curent, leul moldovenesc a fost, în medie, cu 10,4% mai slab în raport cu dolarul SUA şi cu 16,1% mai slab în raport cu moneda Euro, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Aceasta a condiţionat ieftinirea produselor autohtone în raport cu cele de import, oferind anumite avantaje de competitivitate producătorilor locali.

Drept rezultat, volumul total de mărfuri exportate a crescut cu 12,2% f-a-p, cele mai mari contribuţii aparţinînd exporturilor de cereale, zahăr, grăsimi şi uleiuri vegetale, produse medicinale şi farmaceutice şi îmbrăcăminte şi accesoriil. În acelaşi timp, în pofida creşterii consumului final cu 1,9%, volumul importurilor de mărfuri a diminuat cu 1,4%.

Diminuarea deficitului comercial şi un anumit efect de substituţie a unor produse importate cu produse autohtone nu s-a datorat majorării competitivităţii prin calitate, ci mai curînd a competitivităţii prin preţ a producătorilor locali, condiţionată de deprecierea monedei naţionale. Prin urmare, aceste efecte pozitive asupra creşterii economice sînt de scurtă durată şi urmează să se disipeze în viitorul apropiat. Lipsa factorilor de creştere a competitivităţii prin calitate este relevată de activitatea investiţională modestă a sectorului privat, precum şi de lipsa unor efecte pe măsură asupra remunerării muncii (discutate în continuare).

Efectul proiectelor infrastructurale finanţate din bugetul public naţional şi susţinute din granturi externe

La prima vedere, structura creşterii economice inspiră optimism: contribuţia consumului final cedează în favoarea activităţii investiţionale, sugerînd tranziţia la mult-rîvnitul model de creştere economică bazat pe investiţii şi exporturi. Astfel, formarea brută de capital fix, în trimestrul 2, a crescut cu 7,6%, asigurînd circa jumătate din avansul economic din această perioadă. Totuşi, această creştere nu este determinată de careva aşteptări pozitive ale sectorului privat care investeşte masiv în modernizarea tehnologiilor de producţie. Mai curînd, avansul este condiţionat de investiţiile finanţate din bugetul de stat şi bugetele unităţilor administrativ teritoriale, care în prima jumătate a anului curent au crescut cu 41,6% şi, respectiv, 81,2%, f-a-p. În acelaşi timp, investiţiile finanţate din mijloacele proprii ale agenţilor economici şi a populaţiei au crescut cu doar 5,6%, iar cele finanţate din surse din străinătate au scăzut cu 53,9%.

Prin urmare, constatăm că activitatea investiţională, care a impulsionat şi creşterea economică din trimestrul 2, s-a datorat, în mare parte, investiţiilor finanţate din bugetul public. Acestea au fost, în mare parte, proiecte infrastructurale, susţinute şi din contul granturilor externe. În acelaşi timp, activitatea investiţională a agenţilor economici rămîne amorfă, fiind afectată de nivelul înalt de incertitudine din ţară şi regiune, costul înalt al creditelor, mediul de afaceri neprietenos şi imprevizibil şi alte vulnerabilităţi interne.

Creştere economică pe fondul stagnării veniturilor populaţiei

O altă dovadă că creşterea economică nu este una durabilă ţine de faptul că, în trimestrul 2, veniturile populaţiei, au crescut cu doar 5,3%, iar în termeni reali acestea practic au stagnat comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Prin urmare, avansul economic este unul iluzoriu din perspectiva oamenilor, care nu simt beneficiile acesteia.

Cauza principală ţine de principala componentă a veniturilor populaţiei (43% din total) – salariile, care sînt cele mai mici din Europa Centrală şi de Est. Rădăcinile acestei probleme pornesc de la respectarea precară a drepturilor de proprietate, problemele din justiţie, nivelul înalt de percepţie a corupţiei, instabilitatea macroeconomică şi politică – toate problemele instituţionale interne care perpetuează în Republica Moldova pe parcursul ultimelor 2 decenii şi care, în ultima instanţă, afectează climatul investiţional şi, respectiv, accesul la tehnologii şi know-how. Drept rezultat, nivelul de sofisticare a afacerilor şi a penetrării tehnologiilor în economia moldovenească sînt printre cele mai modeste din regiune (locul 104 din 144 state la capitolul adoptării tehnologiilor, conform Raportului Competitivităţii Globale 2014-2015). La rîndul său, aceasta afectează negativ productivitatea muncii în cadrul companiilor şi, respectiv, nivelul salariilor şi, în general, nivelul de trai al populaţiei.

Concluzii: riscurile creşterii economice pentru viitorul apropiat

Concluzionăm că creşterea economică observată în prima jumătate a anului 2014 nu este una durabilă, fiind condiţionată mai curînd de efectele temporare ale deprecierii monedei naţionale, precum şi a proiectelor infrastructurale finanţate din banii publici şi granturi externe. În acelaşi timp, veniturile populaţiei, în termeni reali, au stagnat, iar consumul final al gospodăriilor populaţiei a crescut cu doar 1,9% f-a-p - un nivel destul de mic comparativ cu perioadele precedente. Aceste tendinţe pot crea iluzia schimbării paradigmei de creştere a economiei moldoveneşti, avînd în vedere încetinirea creşterii consumului pe fondul creşterii vizibile a exporturilor şi investiţiilor în capital fix. Totuşi, creşterea respectivă nu are la bază factori durabili, ci este condiţionată preponderent de factori temporari. În acelaşi timp, se conturează o serie de riscuri iminente care pot compromite creşterea economică în viitorul apropiat:

1. Răcirea cererii pe fondul lipsei surselor alternative de creştere economică. Nivelul înalt de incertitudine, atît la nivel local, cît şi regional, alimentează înclinaţia moldovenilor de a economisi în defavoarea consumului. Cheltuielile medii lunare de consum ale populaţiei, în trimestrul 2, au diminuat în termeni reali cu 2,6%, f-a-p, în timp ce volumul depozitelor noi deschise la băncile comerciale de către persoanele fizice au crescut cu 20%, f-a-p. În lunile următoare, acest comportament ar putea să se accentueze, contribuind şi în continuarea la răcirea consumului. În acelaşi timp, nivelul înalt de incertitudine, asociat cu situaţia politică internă, situaţia economică din regiune, dar şi conflictul din Ucraina, va împiedica convertirea economiilor populaţiei în investiţii, subminînd şi creşterea economică.
2. Efectul restricţiilor comerciale aplicate de către Federaţia Rusă va deveni vizibil anume începînd cu a doua jumătate a anului. De exemplu, deja în luna iulie volumul exporturilor a fost cu 0,2% inferior lunii respective din anul precedent, fapt determinat de reducerea exporturilor cu 8,7% f-a-p spre CSI. Evident, creşterea exporturilor spre UE va putea atenua repercusiunile acestor restricţii, însă procesul de reorientare ar putea fi încetinit de dificultăţile economice din spaţiul comunitar.
3. Baza de comparaţie înaltă. Creşterea impresionantă de 8,9% din anul precedent a avut loc, preponderent, în a doua jumătate a anului: în trimestrul 3, 2013 produsul intern brut a crescut cu 12,9%, iar în trimestrul 4, 2013 – cu 11,2% (pentru comparaţie: în trimestrul 1 şi 2 din 2013, PIB-ul a avansat doar cu 3,5% şi, respectiv, 6,1%). Prin urmare, menţinerea unei rate atît de înalte şi în a doua jumătate a anului 2014 va fi practic imposibilă. Avînd în vedere creşterea bazei de comparaţie pentru următoarele 2 trimestre, ne putem aştepta la încetinirea ratei de creştere a PIB-ului pînă la finele anului curent.

Această listă de provocări imediate pentru creşterea economică nu este neapărat una exhaustivă, însă ar putea reducerea ritmul creşterii economice pînă 2,0%, fiind un nivel ceva mai pesimist decît aşteptările autorităţilor.

În vederea atenuării riscurilor identificate, priorităţile de politici trebuie să includă următoarele:

• Atenuarea impactului răcirii cererii pe fondul lipsei surselor alternative de creştere economică, poate fi atinsă, în primul rînd, prin eliminarea constrîngerilor administrative în activitatea sectorului privat (în special, dificultăţile birocratice legate de obţinerea documentelor cu caracter permisiv), asigurarea unei previzibilităţi mai sporite a climatului de afaceri, facilitarea accesului la credite şi alte surse de finanţare. Aceasta ar permite dezvoltarea activităţii investiţionale şi de export, contribuind la înlocuirea durabilă a consumului în calitate de motor al creşterii economice.
• Efectul restricţiilor comerciale aplicate de către Federaţia Rusă poate fi atenuat doar prin eliminarea barierelor interne din calea comerţului şi adoptarea şi implementarea standardelor comunitare de calitate. Totodată, este necesară şi modernizarea Serviciului Vamal care ar trebui să faciliteze, şi nu să restricţioneze, schimburile comerciale.
• Baza de comparaţie înaltă este rezultatul creşterii robuste în sectorul agricol din anul precedent şi, este determinată de volatilitatea tradiţională a producţiei agricole, care depinde mai mult de nivelul precipitaţiilor, decît de productivitatea muncii din sector. În acest sens, dezvoltarea agriculturii intensive, sporirea penetrării tehnologiilor în acest sector, dezvoltarea infrastructurii post-recoltare sînt priorităţi cruciale pentru imunizarea sectorului la variaţiile condiţiilor climaterice. La rîndul său, aceste priorităţi pot fi atinse prin facilitarea concurenţei loiale şi eliminarea practicilor anti-concurenţiale în special între intermediari, alocarea mai eficientă şi transparentă a subvenţiilor şi facilitarea accesului la sursele de finanţare pentru fermieri.

Nu în ultimul rînd, Republica Moldova are nevoie, mai mult ca niciodată, de o strategie de fortificare a securităţii economice, bazată pe 3 piloni de bază: (i) asigurarea stabilităţii în sistemul financiar-bancar; (ii) diversificarea pieţelor de desfacere; şi (iii) diversificarea surselor de import de energie.

Centrul Analitic Independent EXPERT-GRUP este o organizaţie non-profit specializată în cercetări economice şi de politici publice.