Legendele, zic eu, sînt înţelepciunea de altădată a unui popor, pe cînd nu se scria, dar numai se vorbea. Iubesc legendele pînă la tremur de creier. Iar satele care şi-au păstrat legenda merită tot respectul şi urările de mult noroc în veci. Oamenii din satele cu o legendă atît de frumoasă şi despre care o să povestesc în continuare, merită şi ei „logia” lor ca să mai apară în lumea bună o poveste nouă pentru a fi purtată din tată în fiu, din casă în casă, de pe un meleag pe altul.

Aşadar, în a XIX-ea zi de mai a leatului 2016, am purces spre Podişul Nistrului pentru a sfătui cu bunii pomicultori din cele trei Jori. A fost pentru prima dată să ajung în acest colţ de rai, dar ceea ce am văzut merită de lăudat şi la toţi de anunţat.

Pentru început legenda celor 3 sate cu Jora, care spune că: „numele este de origine omenească sau antroponimică, adică de la Boierul Jora, care deținea pămînturi pe acest mal cotit mal de Nistru, da poate şi pe celălalt. Şi că acest Boier avea trei feciori, ca trei brazi, harnici şi voinici. Toţi de taica lor creştineşte au ascultat şi în dar cîte o moşie au cîştigat: primarul a fost miluit cu partea de sus a moşiei, secundarul cu cea din mijloc, iar terţiarul cu cea din jos. Boiernaşii noi şi tinerei lung au trăit şi mult s-au înmulţit, fiecare a păstrat ce tata le-a dat şi aşa hotarele moşiei pînă astăzi s-au păstrat. Boierii, pînă în prezent îşi stăpînesc moşiile, doar că numele lor de botez sătenii le-a uitat, dar iată că a satelor pe veci au rămas: Jora de Sus, Jora de Mijloc, Jora de Jos!”.

O dovadă în susţinerea legendei despre antroponimicul Jora, ar fi un adevărat boier, tot moldovean, doar că el a făcut producţie muzicală şi nu agricolă. Mihail Jora (1891-1971) – a fost un compozitor și dirijor român, membru titular al Academiei Române (1955), profesor de compoziție la Conservator, Rector al Academiei Regale de Muzică din București, Artist al Poporului din România. Din creația sa fără specificare se aude vocea meleagului – „Curtea veche”, „La piață”, „Cînd strugurii se coc”, „Întoarcerea din adîncuri”, „Priveliști moldovenești”, "La joc", "Grîu sub soare", etc. Originea lui Jora Mihail nu se va afla niciodată, dar avem dreptul să aflăm că în realitate a fost un om cu aşa familie, şi nu oricare, dar care ne face mai mîndri de legendă şi simplu că a fost un „Om Mare” cu aşa de nume de familie.

Lăsînd legendele în colţul surîsului plăcut, trecem la Oamenii Mari din cele 3 Jore din zilele noastre ca să ne încărcăm cu energie pozitivă din lumea bună. Boierii Jorelor de azi au fost mai mulţi, cu atîtea nume de botez Mihail, Gheorghe, Ioan, Mihai, Tudor şi iertare pe care i-am uitat. Tot ei de vîrste diferite, cu suprafeţe de plantaţii pomicole mai mari sau mai mici, cu mare diversitate de soiuri şi hibrizi, unii mai veseli, aţii mai trişti, dar toţi foarte serioşi în ceea ce fac. Ne-am întîlnit, creştineşte salutat, sfătuit, am mai zîmbit, frunţile descreţit, necazurile ţării am discutat şi în livadă am plecat.

Ceea ce am dorit să găsim – ouă de molie pe fructul de măr – nu am găsit, că trebuie mult de şcolit şi la timp de ochit. Dar un pic de făinare, băşicare, păduchi de frunză, roşii galicoli şi de lemn pe ici colea se găsea, dar în livezile cele gospodărite nici că se zărea. Pînă la urmă cu proprietarii fermieri la un consens tot am ajuns că…trebuie cumva să învăţăm mai puţin livezile în chimicale să îmbăiem. Nu că ne-ar interesa sănătatea cuiva, dar banilor în chimirul dumnealor bine le-ar mai sta. Că sînt altele de făcut, decît tratamente chimice după scheme fixe ale firmelor de îndeplinit.

Greu, dar pînă la urmă de Boierii din Jori ne-am despărţit şi dl Mihail Savin la fine o surpriză ne-a pregătit: vizită la moşia domniei sale, unde cît vezi cu ochii arată ca în „sînul” lui Dumnezeu. Cîteva „fructe” şi „boabe” pentru a ridica ochii pe frunte de bucurie: măr, păr, prun, cais, vişin, piersic, cireş, nectarine, grîu, porumb, floarea soarelui şi toate acestea pe propriile plantaţii şi a celor care aparţin la… 700 de cotaşi! Boierul Savin – vă rog să acceptaţi acest titlu vechi, uitat şi pe nedrept denaturat – are nu numai pămînturi şi moşii, dar şi frigider pentru a depozita, păstra şi la timp comercializa producţia obţinută într-un an de vegetaţie. Acestea sînt cîteva din laude, iar restul merită de aflat la faţa locului de la toată Familia implicată în afacerea de familie cu denumirea SRL „RusMiLiud”, în care se aud numele dragi a Feciorilor boierului: Ruslan, Mihaela şi Ludmila. Din bogata experienţă a domniilor lor în afacerile agricole, cu siguranţă, se vor găsi date şi informaţii din care se vor putea corecta unele discipline universitare.

Cu Doamne ajută în toate şi vă dorim ca recoltele din acest an să fie cu adevărat boiereşti!

Asea TIMUŞ