Legalizarea racketului

Am renunţat la serviciile de televiziune prin cablu ale ÎM „Sun Communications”. Pentru că, deseori, ore în şir, iar alteori, chiar şi o zi – două dispărea imaginea de pe televizorul meu. Plus că uneori puteam fi bruscat de către o duduie de la serviciul specializat al acestui agent economic atunci cînd semnalăm deficienţa, suspendarea prestării serviciilor pentru care plăteam bani. Adică, în loc să-mi ceară scuze, să-mi scadă suma de bani pentru perioada în care nu beneficiam de serviciul de televiziune prin cablu, „Sun Communications”, cu gura angajaţilor ei, îşi permitea să mă înjure.

Ultima picătură în paharul răbdării a fost scumpirea abonamentului pentru serviciile de televiziune prin cablu prestate de către operatorul respectiv de pe piaţa telecomunicaţiilor a RM. Nici măcar nu a binevoit, după cum prevede legislaţia cu privire la protecţia consumatorilor, să mă informeze la timp. Or, dacă ne luăm după calitatea serviciului prestat, „Sun Communications” nu că nu era în drept să majoreze tariful, ci, dimpotrivă, să-mi dea nişte reduceri, ca un fel de compensare morală pentru nervii pe care mi-i stricam din cauza imposibilităţii de-a viziona emisiunile televizate dorite pe canalele preferate.

Dar, deşi i-am anunţat din timp că am preferat alt operator de televiziune prin cablu, deşi le-am făcut pe hatîrul lor, prezentîndu-le o notificare despre desfacerea contractului de prestate a serviciilor, cei de la „Sun Communications” continuau să-mi expedieze factura de plată, fără a-mi da motivele. Or, îi informasem deja că renunţ la serviciile lor. M-am năucit de-a binelea în clipa în care am primit o scrisoare de la biroul juridic de colectare a datoriilor „Debit Grup” SRL, care se da că acţionează „din numele şi în interesul ÎM „Sun Communications”, din care reieşea că am o datorie faţă de acest operator de televiziune prin cablu de 36,29 lei. Nici un cuvînt despre originea acestei datorii. La început, pe un ton aşa mai amiabil, mi se dădea de înţeles că dacă am achitat datoria pînă la momentul recepţionării respectivei scrisori sau o voi plăti în termen de 10 zile după aceasta, atunci nu mi se va întîmpla nimic.

După care au început ameninţările. Adică, acest SRL, biroul de colectare a datoriilor „Debit Grup”, sau ce o mai fi el, mă sperie că „vom fi nevoiţi să ne adresăm în Instanţa de Judecată”, mă vor impune să plătesc sume enorme de bani, precum onorariul avocatului-1200 lei, onorariul executorului judecătoresc-o mie de lei, cheltuieli de judecată, penalităţi, dobînzi de întîrziere şi multe alte porcării.

 Chiar nu înţelegeam nimic! Am avut ce-am avut cu „Sun Communications”. Să fie bun şi să-mi prezinte el pretenţiile, pentru că eu am mai multe faţă de el. Dar de ce se bagă acest SRL „Debit Grup”, de ce mă şantajează? Doar nu am nici o obligaţiune faţă de el! Aşa că nu stau mult în starea aceasta de descumpănire şi-l telefonez pe administratorul biroului de colectare a datoriilor, Ion Laşcu, care a semnat scrisoarea de ameninţare, ca să-i cer explicaţii cine l-a împuternicit să mă şantajeze, să acţioneze din numele ÎM „Sun Communications”? Are vreun contract de colaborare cu operatorul respectiv de televiziune prin cablu şi ce prevede el? De asemenea, i-am cerut să arate care lege sau act normativ reglementează activitatea birourilor de colectare a datoriilor. Or, Camera de licenţiere nu autorizează asemenea activităţi.

Din păcate, acest Ion Laşcu m-a purtat cu zăhărelul săptămîni în şir şi, oricum, nu a dorit să-mi prezinte măcar unul dintre documentele solicitate. Mai rău, în fel şi chip, a căutat să evite comunicarea cu mine.

Drept să vă spun, nici nu m-a surprins refuzul acestui tip de a arunca o lumină asupra legalităţii activităţii biroului de colectare a datoriilor „Debit Grup” SRL. Exact la acest rezultat am ajuns şi mai înainte, cînd au apărut primele SRL-uri de acest fel în ţară, despre care se vorbea că nu reprezintă altceva decît o formă voalată de racket, şi am încercat să aflu de la conducătorul unui alt birou de colectare în ce măsură activitatea lui este legală. Însă, acesta, la fel ca şi Laşcu, m-a purtat cu promisiunile săptămîni şi luni în şir, fără ca să dea o informaţie concretă.

 Rezultă, deci, că patronii acestor birouri de colectare a datoriilor nici în ruptul capului nu vor să ne vorbească despre caracterul serviciilor prestate de ei, despre legalitatea lor. De vreme ce ţin cu tot dinadinsul să ascundă de ochii lumii activităţile lor, înseamnă că au ce tăinui, să zicem, activităţi criminale, precum recuperarea datoriilor de la anumite persoane prin impunere violentă, racket, sau chiar răpiri de oameni.

 Vladislav Cîrlan, şeful direcţiei profesii şi servicii juridice a Ministerului Justiţiei, afirmă că aceste SRL-uri de colectare a datoriilor, conform Codului Civil, sînt legale atîta timp cît prestează servicii de consultanţă, de informare, preiau anumite creanţe. Adică, încheie contracte de prestări de servicii cu anumiţi agenţi economici de asistenţă juridică. Pot şi să reprezinte clienţii lor în raport cu alţi agenţi economici sau persoane fizice. Dar, accentuează în mod deosebit angajatul Ministerului Justiţiei, birourile de colectare a datoriilor nu au dreptul să reprezinte pe cineva în instanţele de judecată. Potrivit recentelor modificări ale legislaţiei, doar avocaţii pot reprezenta interesele cuiva în instanţele de judecată.

Amintesc că Ion Laşcu, administratorul biroului de colectare a datoriilor „Debit Grup” evidenţiază în scrisoarea în mod expres „vom fi nevoiţi să ne adresăm în Instanţa de Judecată”. Vladislav Cîrlan spune că acesta nu avea dreptul să scrie că anume el se va adresa către autorităţile competente. „Puteţi să spuneţi că în cazul acestui birou de colectare a datoriilor este vorba de escrocherie, şantaj, inducere în eroare, deoarece el nu are competenţe de executare silită şi nici de adresare directă în instanţele de judecată”, conchide dumnealui.

 Şeful direcţiei din cadrul Ministerului Justiţiei ne sugerează că prin asemenea metode ilegale, birourile de colectare a datoriilor sperie oamenii. Or, ne explică dumnealui, conducătorii şi angajaţii acestor SRL-uri îşi dau prea bine seama că pe cale legală ei nu pot recupera careva datorii de la cineva. Pot s-o facă, doar încălcînd legea.

Tot, potrivit explicaţiei lui Vladislav Cîrlan, birourile de colectare a datoriilor nu pot să întreprindă acţiuni de executare silită, inclusiv aplicarea sechestrului. Cu asemenea funcţii sînt abilitaţi, precizează dumnealui, doar executorii judecătoreşti, reprezentanţii fiscului, vămii şi, desigur, instanţele de judecată. Poliţia are menirea de a asigura asemenea măsuri restrictive. Potrivit lui, birourilor de colectare a datoriilor li este permisă doar prestarea unor servicii de informare, de comunicare, adică de curier, de preluare a datoriei.

Deci, conform explicaţiilor şefului direcţiei profesii şi servicii juridice a Ministerului Justiţiei, un birou de colectare a datoriilor poate să expedieze o notificare, în baza unui contract cu un agent economic sau cu o persoană fizică, care să fie scrisă, cum spune Vladislav Cîrlan, „cît mai diplomatică”, privind achitarea unei datorii şi despre consecinţele ce vor urma în cazul neplăţii acesteia, dar nici cum nu se admite ameninţarea de tipul ”vom fi nevoiţi să ne adresăm în Instanţa de Judecată”. Cu atît mai mult este interzisă recurgerea la acţiuni de executare silită, precum aplicarea sechestrului. Iar dacă SRL- ul respectiv minte sau răspîndeşte informaţia falsă despre abilităţile sale, atunci, potrivit şefului de direcţie a Ministerului Justiţiei, acţiunea acestuia poate fi interpretată ca escrocherie, iar acest gen de infracţiune se pedepseşte penal.

Vlad LOGHIN