Florica Sass sau Sass Flóra s-a născut în Aiud, Transilvania și a rămas orfană la doar 7 ani, după ce părinții ei au fost omorîți în timpul Revoluției din 1848. Se pare că fata a asistat la scena uciderii tatălui său, un ofițer ce provenea din familia maghiară Székely, care avea moșii în Transilvania. Micuța a fost crescută cîteva luni de guvernanta sa, dar cum aceasta s-a măritat, în scurt timp fetița a rămas a nimănui. A ajuns, nu se știe exact cum, să trăiască într-un harem din Imperiul Otoman.

Stăpînul ei a hotărît să o vîndă în piața de robi de la Vidin în 1859. Avea 18 ani și era deja o tînără frumoasă și bine educată. Știa româna și maghiara pe care le învățase în copilărie, dar vorbea și germana, turca, engleza și araba.

Stăpînul haremului în care a crescut a dus-o, așadar, în tîrgul de sclavi din Vidinul otoman și a deschis o licitație pentru frumoasa fată. Pașa din Vidin a cîștigat-o și, probabil, Florica Sass și-ar fi petrecut întreaga viață în haremul acestuia, dacă întîmplarea n-ar fi făcut ca în tîrg să se afle și Samuel White Baker, un aventurier englez de 37 de ani care a plăcut-o foarte mult pe tînăra roabă. A licitat și el pentru a o cumpăra, dar fără succes. Așa că în noaptea care a urmat, a mituit ienicerii ce păzeau palatul pașei din Vidin, a furat-o pe frumoasa Florica și apoi a fugit cu ea la București.

Samuel Baker era angajat în acel moment ca inginer la compania engleză „Danube and Black Sea Railway”, care tocmai începuse construcția căii ferate Cernavodă – Constanța în Dobrogea. Baker ajunge cu domnișoara de 18 ani la Constanța, unde englezul îi cere consulului britanic să îi emite fetei – care nu avea nici măcar acte – un pașaport pe numele Florence Barbara Maria Finnian. În scurt timp, cei doi se îmbarcă pe un vas spre Marea Britanie. Sunt deja iubiți și nu se vor mai despărți niciodată.

În 1861 Florica Sass, devenita Florence Finnian, participă la expediția iubitului său în Africa, în căutarea izvoarelor Nilului. Împreună descoperă lacul Albert. Expediția lui Sam Baker în Africa are un răsunet important în societatea londoneză. Samuel este înnobilat și, patru ani mai tîrziu, în 1865, o ia de soție pe iubita sa. Florence devine Lady preluînd numele și rangul soțului sau, Sir Samuel Baker, dar societatea britanică ultraconservatoare nu privește cu ochi buni această căsătorie între o fostă roabă, crescută într-un harem turcesc, și un înnobilat al Coroanei. Însăși Regina Victoria se pronunță împotriva acestei căsătorii neadecvate. Cuplul Baker trebuie să părăsească pentru moment Regatul Unit.

În 1869, exploratorul Sam Baker organizează o nouă expediție spre regiunile ecuatoriale ale Nilului. Florence îl însoțește și de aceasta dată. La Cairo, Sir Samuel White Baker primește de la egipteni gradul de Pașă și de maior-general în Armata otomană și pe cel de guvernator general al teritoriului ecuatorial, adică al teritoriului de astăzi al Sudanului de Sud și Ugandei.

De-abia în 1873 Samuel și Florence Baker s-au întors în Anglia, unde au cumpărat un conac în Devon, care a devenit reședința lor definitivă. Sir Samuel Baker a murit în 1893, iar Lady Florence Baker i-a supraviețuit mai bine de 20 de ani, decedînd pe 11 Martie 1916, la vîrsta de 74 de ani.

Viața ei prea puțin știută este o poveste despre dragoste, curaj și aventură. Lady Florence Baker este astăzi recunoscută ca un pionier al explorărilor geografice în Africa.