Franz Kafka (1883-1924) a fost un scriitor născut la Praga, în timpul fostului Imperiu Austro-Ungar, fiind considerat unul dintre cei mai influenți autori din istorie. Calitatea lucrărilor sale a fost înrădăcinată în dezvoltarea unor teme arhetipale și psihologice. Opera lui Kafka a fost scrisă în limba germană și a devenit cunoscută după moartea sa. Scrierile sale s-au caracterizat prin încadrarea în conflicte și complexitate; în acestea, expresiile de angoasă și psihoză erau notorii.

Nașterea și familia

Kafka s-a născut la 3 Iulie 1883 la Praga, Republica Cehă, într-o familie de evrei. Tatăl său a fost Hermann Kafka și s-a dedicat comerțului cu carne; mama se numea Julie Löwy și provenea dintr-o familie bogată. Avea cinci frați. Doi dintre frații săi, Georg și Heinrich, au murit cînd erau copii. Copilăria sa și a surorilor lui a fost marcată de severitatea și rigoarea tatălui său. Experiențele din anii copilăriei sale i-au influențat foarte mult operele literare.

Educaţia

Franz Kafka a studiat primii ani la Deutsche Knabenschule, între 1889 și 1893. A continuat apoi la Royal Imperial High School sau la Altstädter Deutsches Gymnasium. La sfîrșitul adolescenței s-a alăturat așa-numitei Școli Libere, care era contrară catolicismului.

În acei ani a citit pe Charles Darwin și Friedrich Nietzsche și, de asemenea, a simpatizat cu socialismul. În etapa sa universitară, a încercat mai multe cariere pînă cînd, în cele din urmă, sub insistența tatălui său, a studiat dreptul la Universitatea Carolina. Scriitorul a absolvit Dreptul în 1906.

Anii de tinerețe

În etapa sa universitară, Kafka s-a implicat în diferite activități literare și teatrale. În acei ani, unele temeri au început să fie evidente, printre care teama de a nu fi acceptat pentru aspectul lui fizic și felul de a fi. De asemenea, a desfășurat practici profesionale fără a primi nici o plată.

La scurt timp după absolvire, a început să scrie, activitate pe care ulterior a combinat-o cu o slujbă care i-a permis să trăiască decent. A avut ocazia să facă mai multe călătorii prin Europa, Franța, Germania și Italia fiind unele dintre destinațiile sale.

Kafka și scrisul

La vîrsta de douăzeci și nouă de ani, scriitorul a decis să se dedice definitiv scrisului. Astfel, a scris, în 1912, timp de opt ore pe zi, Procesul. Tot la sfîrșitul aceluiași an, a finalizat cele optsprezece povești care alcătuiau cartea de povestiri Contemplare.

În anii succesivi din 1913 și 1915, scriitorul s-a dedicat dezvoltării operelor Considerare și Metamorfoză. În 1917, Franz a început să sufere de tuberculoză, boală care nu i-a oprit creativitatea, întrucît în ​​1919 a scris Un medic rural.

O transă iubitoare

Pasiunea și devotamentul lui Kafka pentru scris l-au izolat social. Atît de mult încît relația dintre 1913 și 1917 cu Felice Bauer a fost afectată. Comunicarea dintre cei doi se făcea aproape întotdeauna prin scrisori, acestea fiind mai mult de cinci sute. Deși uneori a încercat să călătorească în Germania pentru a o vizita, atît boala lui, cît și Primul Război Mondial l-au împiedicat. După mai multe pauze, s-au angajat într-o relație la mijlocul anului 1917. În ciuda eforturilor de menținere a relației, în Decembrie a aceluiași an i-au pus capăt.

Stare de sănătate dificilă

În 1919, boala scriitorului s-a înrăutățit și a trebuit să fie închis într-un spital. Acolo a întîlnit o tînără pe nume Julie Wohryzek cu care a început o relație. Deși a vrut să se căsătorească cu ea, nu a putut din cauza refuzului tatălui său, deoarece ea nu aparținea aceleiași clase sociale.

Între 1920 și 1922, Franz Kafka a menținut o relație prin scrisori cu scriitoarea Milena Jesenská, care era o admiratoare a scrierilor sale. Au reușit să se întîlnească mai tîrziu la Viena și Gmünd, dar după aceia nu s-au mai văzut.

Kafka a rămas în centrele de sănătate pînă în 1922. În ciuda situației sale fizice, scriitorul nu și-a lăsat deoparte producția literară. În acele momente, a scris mai multe povestiri și s-a dedicat corespondenței cu tatăl său, pentru a se ușura de greutatea tensiunilor produse în timpul copilăriei sale.

În 1923, scriitorul a avut o ușoară îmbunătățire a sănătății, care i-a permis să părăsească spitalul, așa că a profitat de ocazie pentru a-și lua o vacanță în Müritz, Germania. Aflat acolo, a întîlnit-o pe tînăra actriță Dora Diamant, în vîrstă de douăzeci și cinci de ani, împreună cu care și-a petrecut ultima etapă a vieții sale.

Moartea

Kafka s-a îmbolnăvit de pneumonie în Decembrie 1923, ceea ce i-a agravat și mai mult starea de sănătate. În Martie 1924, s-a întors la Praga, dar la scurt timp a trebuit să fie internat din nou într-un sanatoriu din Viena din cauza unor complicații severe. A murit la 11 Iunie din același an, la vîrsta de patruzeci de ani.

Majoritatea lucrărilor lui Franz Kafka au fost publicate după moartea sa, deci recunoașterea sa a fost postumă. Toate acestea datorită faptului că prietenul și executorul lui testamentar său Max Brod l-a ignorat atunci cînd scriitorul i-a ordonat să scape de toate textele sale.

Datorită numai lui Brod, Kafka a devenit unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii mondiale. Pe de altă parte, Dora Diamant a păstrat cîteva scrieri pînă în 1933, însă acestea au căzut în mîinile Gestapo-ului și sunt căutate și astăzi.