Astazi, sunt treburi obisnuite, firesti, dar la mijlocul secolului al XX-lea le erau interzise femeilor

Credeți sau nu, dar în anii 1950, multe dintre lucrurile pe care le considerăm astăzi simple și obișnuite, adică accesibile oricui, în acea vreme nu erau la îndemîna tuturor, în special al femeilor.

Lupta pentru drepturile femeilor a constituit baza Mișcării de Eliberare a Femeilor din secolul al XIX-lea, ideologia sufragiștilor de la începutul secolului al XX-lea și Mișcarea Femeilor Independente din URSS. În ciuda faptului că, peste un secol, activiștii frumoasei jumătăți a umanității și-au atins majoritatea obiectivelor, chiar și astăzi rămîn deschise cîteva întrebări cu privire la egalitatea de gen.

În ultimii ani, un val de scandaluri de hărțuire a străbătut Hollywood-ul, iar apoi, întreaga lume. Femeile din industria cinematografică au început să se opună activ hărțuirii masculine, iar aceste dezvăluiri îndrăznețe nu au trecut neobservate. Datorită unor astfel de acuzații, vedete precum Harvey Weinstein, Adam Sandler, Lars von Trier, Woody Allen și mulți alții și-au pierdut statutul și autoritatea de odinioară în ochii colegilor lor. Astfel, femeile au declarat cu voce tare că nu mai intenționează să îndure și să tacă despre umilința din partea bărbaților la locul de muncă, care își folosesc poziția socială pentru satisfacerea nevoile sexuale.

Chiar și în țări mai conservatoare decît America, unde femeile erau mulțumite de rolul lor secundar în societate, lucrurile treptat încep să se schimbe. De exemplu, în Arabia Saudită, unde interdicția de a conduce o mașină de către femei este în vigoare încă din anii 1950, în Iunie 2018, prima femeie a obținut oficial permisul de conducere și a urcat la volan.

S-ar părea că mijlocul secolului al XX-lea nu a fost chiar atît de demult, dar, în realitate, în acea perioadă era o lume complet diferită în ceea ce privește sexismul și drepturile femeilor. Bunicile noastre și chiar, poate, mamele noastre nu și-au putut permite să facă mare parte din ceea ce considerăm simplu și accesibil. Ce era inaccesibil reprezentantelor sexului frumos în anii 1950?

Obținerea unui card de credit

Avînd în vedere numărul actual de bănci, nu este dificil să obții un card de credit, chiar dacă istoricul de credit este departe de a fi perfect. Dar iată că, în a doua jumătate a secolului XX, situația nu era chiar atît de simplu pentru femei.

În acele timpuri, femeile care solicitau carduri de credit în Statele Unite erau ”bombardate” cu întrebări personale, inclusiv dacă erau căsătorite, dacă aveau de gînd să aibă copii etc. Multe bănci cereau, de asemenea, ca soțul să semneze cererile de card de credit.

Chiar și Hillary Clinton își amintește că i s-a refuzat un card de credit în anii 1970. „Am primit o scrisoare prin care am fost anunțată că nu pot aplica pentru propriul meu card de credit, de aceea a trebuit să folosesc cardul soțului meu”, a spus aceasta, într-un interviu la emisiunea Ellen DeGeneres Show. “Cîștigam mai mulți bani decît el și întruneam toate condițiile să am cardul meu de credit”.

Întreruperea sarcinii

Dreptul la întreruperea artificială a sarcinii are în continuare susținătorii și adversarii săi. Dar există multe exemple în istorie cînd nu doar că li s-a interzis femeilor să avorteze, dar le creau și mari probleme. În Evul Mediu, Biserica Catolică a stabilit pedeapsa cu moartea ca pedeapsă pentru avort. Dar chiar și după abolirea ei, pentru o lungă perioadă de timp, femeile care comiteau un astfel de act erau fost numite „ucigașe”.

Uniunea Sovietică a devenit prima țară din lume în care avortul a fost permis la nivel de stat (1920). Cu toate acestea, la 16 ani de la adoptarea decretului relevant, dreptul femeilor de a întrerupe sarcina a fost anulat. Deci, la mijlocul secolului al XX-lea, femeile au fost lipsită de o astfel de ”oportunitate” practic în toate țările europene.
În ciuda tuturor interdicțiilor, avorturile erau efectuate clandestin, nu numai de obstetricieni-ginecologi profesioniști, ci și de oameni care nu aveau nimic de-a face cu medicina. Mai mult, femeile singure încercau să scape de sarcinile nedorite, care deseori se soldau cu decese. Această situație devenea și mai complicată cînd femeile trebuiau să apeleze la ajutor medical, ca urmare a complicațiilor. Deși medicii reușeau să le salveze viața, acestea nu erau scutite de răspundere în fața legii pentru fapta comisă.
Ca urmare, întreruperea sarcinii a început a fi treptat din nou legalizată. Mai întîi în URSS, în 1954, în Anglia, în 1967, în Statele Unite, în 1973. Franța, considerată una dintre cele mai libere națiuni, a legalizat avortul abia în 1979.

Pastilele contraceptive

Agenția Departamentului de Sănătate și Servicii Umanitare din SUA a aprobat pastilele contraceptive ca metodă de contracepție în 1960, dar conform Fundației pentru Planificare Familială, multe state, inclusiv Connecticut, nu permiteau medicilor să le prescrie.

Estelle Griswold, o activistă pentru drepturile civile a femeilor și apoi director executiv al Connecticut Family Planning, a deschis un centru medical de control al natalității, fapt ce a dus la arestarea ei imediată. Ea a cîștigat procesul de judecată al Curții Supreme, iar în 1965 controlul nașterilor a devenit legal pentru femeile căsătorite.
La doi ani după victoria lui Griswold, acestei ”lupte” s-a alăturat presa scrisă. De exemplu, revista TIME a susținut mișcarea activistă prin publicarea de pastile contraceptive pe coperta sa în 1967.

În multe țări din Europa, abia odată cu prăbușirea URSS, pastilele contraceptive au devenit disponibile tuturor cetățenilor din spațiul post-sovietic.

Căsătoria cu un cetățean străin

În 1947, a fost emis un decret, potrivit căruia nu numai căsătoria cu un străin, ci chiar și o relație romantică cu un cetățean din altă țară a fost interzisă. Mai mult, toate căsătoriile cu rezidenți din alte țări, încheiate înainte de emiterea interdicției, au fost anulate.
Un caz răsunător a avut loc în Rusia. Actrița Zoya Fedorova, care în 1945 a avut o aventură cu adjunctul ministrului Apărării al SUA, Jackson Tate, a fost arestată și condamnată la 25 de ani de închisoare, iar Tate însuși a fost expulzat din țară. Actrița a fost eliberată în 1955, dar a putut să-și vadă iubitul abia după 21 de ani.

În 1957, la Moscova, a avut loc al VI-lea Festival Mondial al Tinerilor și Studenților, la care au participat 34.000 de oameni din 131 de țări ale lumii. 9 luni mai tîrziu, a existat un baby boom „color” în Capitala URSS. Imaginați-vă, în URSS, femeile cu astfel de copii în brațe!

Divorțul din cauza violenței domestice

În timp ce bătăile și constrîngerea în acte sexuale erau deja pedepsite prin lege în majoritatea țărilor dezvoltate în secolul al XX-lea, în documentele guvernamentale nu exista nici o explicație cu privire la violența domestică. De exemplu, dacă o femeie refuza un act sexual cu soțul ei, acesta avea tot dreptul să aplice violența fizică. De fapt, violența în familie, în principiu, nu era considerată un caz penal.

Conform TIME, pînă în anii 1970, majoritatea Codurilor penale din America aveau o definiție a „violului” care făcea imposibilă includerea violenței domestice. În primul rînd, chiar dacă soția răspundea cu „Nu” la oferta bărbatului de a face sex, ceea ce se întîmpla după nu era considerat „viol”. În al doilea rînd, refuzul soției pentru relații intime putea servi drept bază pentru divorț, din partea soțului.

Cu toate acestea, în 1979, au existat două cazuri care au marcat începutul protecției drepturilor femeilor în materie de violență domestică la nivel legislativ. La începutul acestui an, un bărbat din Salem, Oregon, a fost găsit vinovat de violarea soției sale, deși ambii au spus că s-au lovit înainte de a avea o relație intimă. În Toamna aceluiași an, pentru prima dată în istoria americană, o instanță a condamnat un bărbat pentru viol conjugal.

Un barman beat din Salem, Massachusetts, a pătruns în casa soției sale de care era separat și a violat-o. Acest caz a dat un impuls serios faptului că în legislația multor state au început să apară ajustări sub conceptul de „viol”.

În ciuda numeroaselor provocări cu care ne confruntăm și în prezent, nu există nici o îndoială că femeile au făcut pași semnificativi către egalitatea de gen în ultimii 70 de ani. Desigur, mai sunt multe lucruri de făcut în domeniul protecției drepturilor femeilor, dar progresul, în comparație cu mijlocul secolului al XX-lea, este deja vizibil.

 

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
07.03.24 - 00:42
01.03.24 - 00:46
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 20:46
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40