Integrarea în UE nu este ”proprietatea electorală” a PAS

Autor: Mihai CONȚIU

Sunt de-a dreptul ridicoli absolut toți reprezentanții mai proeminenți ai PAS care, în absolut toate intervențiile lor publice, vorbesc ”posesiv” despre ”misiunea lor supremă” de a integra în UE Țara. O fac de parcă meritul unei eventuale integrări aparține în exclusivitate PAS. În subtext, ei sugerează clar aberația că însăși ideea integrării europene le-ar aparține. Sunt niște penibilități politice de-a dreptul infantile!

Integrarea în UE, în esență, este un proces complex și de foarte lungă durată. Mulți confundă integrarea în UE cu ”integrarea” forțată a actualului teritoriu moldovenesc în URSS. În URSS, moldovenii au fost ”integrați” cu pistolul la ceafă, pe post de cetățeni periferici, ”argați” agricoli și viticoli, dar și în calitate de carne de tun, la fel ca și ceilalți din naționalitățile mai mici sau mai mari din componența URSS și a actualei Federații Ruse. Paradoxul moldovenesc actual constă și în aceea că o majoritate considerabilă a moldovenilor duc dorul Iadului rusesc, dar pe care ei, avînd amintirile estompate doar în partea ce ține de tinerețea lor trecută, și-l rememorează în chip de Rai. Asta o vedem și acum, cînd Putin a declanșat război întregii lumi civilizate, dar, într-o altă perspectivă, și propriului său popor!!! Anume acești indivizi habar nu au ce înseamnă integrarea în UE și de aceea o percep confuz, așa cum arătam! Anume pe acest fond liderii PAS ”se fudulesc” cu ”meritele exclusiviste” ale integrării în UE!

Aderarea Țării la UE nu este ca aderarea la un partid politic, căruia îi plătești cotizație și de la care aștepți să fii recompensat cu un post important cînd cîștigă alegerile. Integrarea europeană, după cum mulți știu, presupune, în primul rînd, ca Statul să se alinieze normelor, valorilor, principiilor și, nenegociabil, legislației comunitare. Totodată, integrarea europeană mai înseamnă, iar asta nu în ultimul rînd, că toți moldovenii știu ce înseamnă asta, că au fost/sunt pregătiți și conștienți că existența lor pășește într-o etapă de viață mai democrată și civilizată, grefată, firește, pe tradițiile lor, dar pe care înțeleg să le ”perie” de ”vulgarisme risipitoare” de tot felul. Nu poți aspira la o viață de calitate europeană în același timp cît crezi că WC-ul din fundul curții e o ”tradiție”, în același timp cît crezi că politicienii moldoveni sunt ”politicieni europeni” etc.

Integrarea europeană a moldovenilor, la dimensiunile ei actuale, datează încă de cînd Republica Moldova s-a eliberat de sub stăpînirea URSS. Asta s-a întîmplat în conștiințele unor puțini, e drept, intelectuali ”betonați” cu o cultură occidentală de o calitate selectivă superioară, conștienți de superioritatea civilizatoare a Vestului în raport cu Estul înapoiat și abrutizați de un comunism criminal.

Stagnarea îndelungată a procesului de europenizare a moldovenilor este datorată politicienilor dominanți, care au avut interese personale și de partid ca să-i țină, pînă astăzi, pe moldovenii majoritari într-o ignoranță totală și temătoare față de UE. Acești moldoveni au fost permanent captivi ai guvernanților, care au știut tot timpul cum să-i cumpere sau șantajeze. Politicienii au fost mai convingători pentru moldovenii majoritari decît unii intelectuali proeuropeni și decît fiii, fiicele, prietenii și cunoștințele lor care trăiesc în Occident și care știu ce înseamnă civilizația europeană, care le explică celor rămași despre toate aceste avantaje, dar… iată realitatea!

Demersurile oficiale de integrare europeană au demarat pe vremea cînd PAS nu exista, iar cei mai mulți dintre membri actuali ai PAS erau ”răsfirați” prin partidele comuniștilor, socialiștilor, democraților, creștin-democraților lui Iurie Roșca, prin alte partide anonime, ca cel condus de actualul PAS-ist Oazu Nantoi, precum și prin Guvernele partidelor amintite.

La nivel de Stat, oficial, apropierea Republicii Moldova de UE s-a produs pe 13 Iulie 1995, cînd Țara a devenit membră a Consiliului Europei. Mai apoi, au urmat: ratificarea Convenției Europene pentru Drepturile Omului, pe data de 24 Iulie 1997; înființarea, Biroului de Informare al Consiliului Europei, la Chișinău, la solicitarea Guvernului de atunci al Republicii Moldova, în ziua de 30 Iunie 1997. Mai apoi, primul pas decisiv spre integrarea europeană a fost făcut de către guvernarea comunistă prin implementarea, între 2005 și 2007, a Planului de Acțiuni UE-RM. Ulterior, Planul de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize a fost oferit Republicii Moldova la data de 24 Ianuarie 2011, în cadrul Dialogului RM-UE privind liberalizarea regimului de vize, lansat pe data de 15 Iunie 2010. În 2014, Iurie Leancă, ”un simplu prim-ministru” al lui Plahotniuc, a semnat Acordul de Asociere a Republicii Moldova la UE.

Aici am enumerat doar o parte dintre etapele esențiale fără de care guvernarea PAS nu ar fi putut înainta Cererea de aderare a Republicii Moldova la UE. Dacă nu era războiul din Ucraina, cel mai probabil, guvernarea PAS nu ar fi apucat să depună această Cerere! Observăm, așadar, că singurul ”merit” al PAS în acest proces complex și îndelungat de integrare europeană constă în înaintarea Cererii amintite. Paradoxul în care se plasează liderii PAS cînd își arogă meritul exclusiv al integrării europene: la temelia integrării europene a Republicii Moldova stau acele documente bilaterale amintite și implementarea efectivă a lor de către persoane sau guvernări comuniste, socialiste ori democrate.

În concluzie, Integrarea în UE nu a fost, nu este și nu poate fi ”proprietatea electorală” exclusivistă a PAS. Oricît de antieuropeni și proruși sunt astăzi, Voronin și Dodon (cînd încă era la PCRM) au merite în procesul de integrare europeană care le depășesc pe cele ale PAS de acum. Paradoxal, nu? Aceasta-i realitatea, totuși! Aceasta-i politica specific moldovenească, totuși!