Să fim serioşi, găgăuzii n-au avut niciodată probleme cu moldovenii

Autor: Aliona CIGULEA, Australia

Ca model de convieţuire interetnică, probabil că moldovenii sînt unici în lume. Rişii ar trebui să fie mîndri cu noi şi ar trebui să ne dea drept pildă tuturor popoarelor Mapamondului. Sîntem singura naţiune de pe glob care cunoaşte limba unei minorităţi naţionale, minoritate care a fost incapabilă să ne înveţe, din respect, şi limba noastră. Ruşii ar trebui să fie mîndri că în R. Moldova există „fragmente” antiruseşti relativ radicale, aşa cum sînt Mihai Ghimpu sau Dorin Chirtoacă. Ar trebui chiar să-i salute, căci asta le relevă importanţa lor, a limbii ruse şi influenţei Federaţiei Ruse în R. Moldova.

Rusia este în aproape orice moldovean, inclusiv în cel care o face pe cel mai mare anti-rus. Dar, deşi Rusia face parte aproape genetic din structura moldovenilor, R. Moldova a ales cale firească a integrării europene. Asta înseamnă că Moldova nu vrea să divorţeze de cel care i-a fost efectiv stăpîn atîţi ani, ci doreşte să-şi recapete o identitate sub un cer democratic total străin aspiraţiilor imperiale ale unei Rusii justificată poate de istorie în aceste tendinţe.

Aşa cum Rusia are menirea pe care o cred cuvenită conducătorii ei, la fel şi Moldova are un destin ce nu poate fi anulat de nici o putere mondială. Destinul, viitorul Moldovei este Uniunea Europeană, indiferent de cît sînge rusesc ar curge prin etnogeneza noastră. În orice condiţii, noi sîntem binecuvîntaţi să avem relaţii prieteneşti pe veci cu poporul rus, dar pentru asta avem nevoie să fim, la rîndu-ne, recunoscuţi ca popor liber.

De ce alegem UE? Poate că şi pentru calitatea săpunului de spălat! Pe tot cuprinsul UE găsim civilizaţie şi o modernizare mereu perfectibilă. În Rusia ce găsim dincolo de Moscova sau Sankt Petersburg? De aici pleacă alegerea noastră! Mai marii Europei se gîndesc, în primul rînd, la „amănunte”, iar aceste „amănunte” sînt satele noastre, drumurile, ecologia, asistenţa socială etc. Spre deosebire de UE sau SUA, cîţi bani ne-a oferit Rusia pentru toate aceste sectoare prioritare pentru ca să devină mai atractivă pentru noi? Gazele naturale? Păi pentru asta plătim! N-au nevoie de muncitorii noştri acolo? Păi aceştia, înainte de toate, muncesc doar pentru ruşi, pentru acei patroni ruşi bucuroşi să găsească o mînă de lucru mai ieftină. Moldovenii muncesc, după asta sînt omorîţi prin păduri şi jefuiţi la drumul mare! La fel sînt şi patronii din UE, numai că oferă salarii… de UE! Este paradoxal că Stalin i-a deportat pe moldoveni în Siberia, unde chiar au făcut minuni de supravieţuire ca gospodari, iar acum Moscova ia în calcul… deportarea moldovenilor din Rusia în R. Moldova. Habar nu au, dată fiind virilitatea moldovenilor în contextul natalităţii lor!

Nu le plac ruşilor vinurile, coniacurile, fructele şi legumele moldoveneşti! Oare de cînd ruşii politici au ajuns mai rafinaţi decît europenii îndelung exersaţi în aprecierea calităţii acestor produse? Noi ce să facem – să le interzicem vodka?

Moldovenii n-au fost niciodată extremişti. Sînt de altă fire. Extremismul din Moldova este de altă naţionalitate, iar acesta ne-a fost indus de către politicienii ruşi ca să-şi mascheze propriul lor extremism. S-a ajuns în situaţia absurdă încît putem fi etichetaţi ca fiind extremişti chiar şi atunci cînd ne reclamăm cele mai elementare drepturi naţionale moldoveneşti. Rusia are Transnistria noastră, la fel cum şi Ucraina are Basarabia de Sud şi Bucovina de Nord, despre care nu vorbim. De ce Transnistria este finanţată doar politic, nu şi în perspectiva dezvoltării sociale şi economice? De ce nu s-a investit nimic într-o mare fabrică de conserve de acolo, care cîndva avea vreo 2.500 de salariaţi, pentru ca aceasta să funcţioneze pe mai departe, căci de conservele naturale moldoveneşti de acolo ruşii ar avea mare nevoie? De ce au transformat „Kvint” într-o distilerie clandestină?

Spuneam mai sus că toţi moldovenii ştiu limba rusă. La fel de bine o cunosc şi găgăuzii, numai că ei, spre deosebire de moldoveni, au fost „ajutaţi” să-şi uite propria limbă. S-a ajuns în situaţia bizară în care başcanul acestei autonomii, Mihail Formuzal, să fie agentul propagandist al ruşilor politici care i-au răpit identitatea propriei sale etnii, dar, simultan, să devină şi inamicul Constituţiei şi statului al cărui cetăţean este. Din delicateţe diplomatică şi toleranţă, actualii guvernanţi nu-i retrag calitatea de membru al Guvernului, deşi ar trebui arestat pentru subminarea Puterii de stat.

Mihail Formuzal nu este doar un trădător al statului R. Moldova, ci şi un trădător al propriei sale etnii. Găgăuzii, neam de neamul lor, n-au avut niciodată probleme cu moldovenii sau cu guvernarea de la Chişinău de genul celor inventate de agentul Formuzal. Găgăuzi sînt şi ei nişte oameni ca toţi ceilalţi, nişte cetăţeni moldoveni care-şi doresc pace şi prosperitate în ţara lor. Găgăuzii simpli şi oneşti sînt chiar revoltaţi de ideea că au fost enclavizaţi într-o autonomie absurdă, de parcă ar fi nişte indieni într-o rezervaţie. Cine le-a făcut-o? Liderii lor vînduţi unor structuri politice şi securiste ruseşti! De cînd fostul militar rus Formuzal îi reprezintă pe găgăuzi? Probabil că de cînd a fost trimis în misiune pentru asta! Ce ştie el despre necazurile şi suferinţele găgăuzilor simpli, care sînt aceleaşi ca şi ale moldovenilor? Nimic! Doar se foloseşte de ele!

Uitaţi-vă numai ce declara în urmă cu ceva timp acest Formuzal: ”În goana după consolidarea sectorului de dreapta, politicienii luptă cu inamicii fictivi. La moment, vedem viitorul nostru în componenţa R. Moldova şi facem tot pentru ca ţara noastră să prospere. Noi nu dorim să plecăm şi nici nu avem unde. Dar dacă totuşi Republica Moldova îşi va pierde suveranitatea şi se va alătura altui stat – în acest caz Găgăuzia îşi va declara independenţa”.

Să-l iei femeieşte la palme, nu poţi, că este demnitar, dar să-i spui că este trădător şi că-şi bate joc de găgăuzi poţi! Inamicii lui, care-l obsedează, sînt România, ca potenţial stat care ar vrea să încorporeze R. Moldova, şi UE, în care ţara noastră vrea să se integreze. Cu România, lucrurile sînt clare – nu ne vom uni deoarece avem statutul internaţional de ţară pe care-l avem, dar integrarea noastră în UE îl deranjează cel mai mult pe Formuzal. Acest individ, ai cărui copii se află tot în Occident, a ajuns pînă acolo încît să sfideze şi Turcia, ţara mamă a etniei lui. Vă imaginaţi cît este de legat de Moscova politică?

După modelul oraşelor şi regiunilor din Estul Ucrainei, Formuzal spune că Găgăuzia îşi poate declara independenţa şi alăturarea la alt stat. Natural ar fi, oricît de absurd ar părea, „alt stat” pentru Găgăuzia ar trebui să fie Turcia, nu Rusia, numai că înţeleptul Istanbul nu are nevoie să-şi plătească rataţi politici.

Păi dacă Formuzal se joacă de-a Găgăuzia pămînt găgăuz ţarist, nu moldovenesc, atunci de ce guvernarea de la Chişinău nu are bărbăţia, demnitatea de a-l demite din Executiv şi cerceta penal? Să numească în locul lui, în Guvern, un găgăuz normal, erudit, vizionar şi apropiat oamenilor aşa cum este domnul Todur Angheli!

Şi să mai amintim un lucru: moldovenii, prin toleranţa şi îngăduinţa lor sînt adevăraţi creştini, adevăraţi europeni. Dar oameni ca Formuzal sau Tkaciuk îi socot de proşti. Şi ne lovesc în celălalt obraz.