Săptămîna aceasta, în presa naţională a apărut o investigaţie în care jurnaliştii de la un portal de investigaţii denunţă posibile escrocherii în care ar fi fost implicată o fundaţie de caritate din Chişinău, care colecta bani pentru copiii bolnavi. Cîţiva părinţi au relatat jurnaliştilor că intervenţiile promise la o clinică din Turcia, pentru care au fost colectaţi bani de către această fundaţie, au fost de fapt simulate. Fundaţia de caritate, dar şi site-ul vizat în investigaţie, au respins acuzaţiile şi au spus că „este o înscenare”.

Asta e relatarea pe scurt din ştiri. În realitate, toată săptămîna am fost martori la o găinărie clasică. Conferinţe de presă, opinii, martori şi probe mai mult sau mai puţin credibile, postări de tot soiul pe reţele de socializare, intimidări şi atacuri la persoană, campanii sociale etc. Şi nu se poate de spus că e un bîlci al deşertăciunilor pentru că este vorba de o problemă foarte importantă şi serioasă, cu acuzaţii grave, care trebuie neapărat limpezite.

Or, în acest caz este imperios necesar să se amestece organele de drept, de vreme ce părţile implicate, deocamdată, stau cu fustele în cap şi îşi arată fundul, operînd mai mult cu emoţii decît cu date concrete.

Acest adevăr are dreptul să-l ştie toată lumea. Şi omul care a donat în scopuri caritabile sume mari, dar şi cel care a trimis măcar un sms prin care a contribuit cu suma minima de 20 de lei. Toţi care au dat barem un leu au dreptul să ştie ce s-a făcut cu banul lor. Au dreptul să ştie cei care sînt în aşteptarea unei minuni şi, avînd în familie o nenorocire, mizează mult pe binefacerea oamenilor ca să iasă din impas. Am dreptul să ştiu eu cum stau lucrurile în fapt, deoarece pe paginile acestui ziar am scris despre nişte cazuri promovate de fundaţia de caritate ajunsă acum în scandal. Am scris şi am indicat datele cum şi unde pot fi transferaţi banii. Mai mult, ştiu şi oameni care au reacţionat şi au donat. Păi, iată, este un drept moral să ştiu eu şi să explic şi celor care au ţinut cont de ce scriu aici, ca să ştim cum, cît şi în ce măsură se mai poate de crezut astăzi în oameni.

Din ceea ce avem la ora actuală - atît dezvăluirile rise.md, cît şi justificările caritate.md abundă în puncte slabe şi pete albe. Aşa şi îţi vine să-l citezi pe marele Stanislavski: “Nu cred!” Şi dacă-i aşa, atunci să se implice organele abilitate, ba chiar sînt obligate să o facă, şi să ne lămurească argumentat şi clar ce se întîmplă. E vorba de un material la comandă, un abuz, un fals sau s-a depăşit limita penală. Altminteri se va compromite unul dintre cele mai frumoase fenomene ce ne caracterizează ca speţă, care ne mai face să ne menţinem oameni. Caritatea.

Lilia GRUBÎI