Puzderia de candidați și gradul de influență al Nataliei Morari asupra unora

Autor: Mihai CONȚIU

Alegerile pentru Președinția Republicii Moldova din Octombrie sunt de o însemnătate crucială, din perspective geopolitice și geostrategice, pentru politicienii Kremlinului și pentru serviciile secrete rusești subordonate lui Vladimir Putin. Mobilizarea Kremlinului în ”dosarul operativ Republica Moldova” este colosală, chiar fără precedent, aș spune. Aici mă refer și la ”amănuntul” că, la ora actuală, spre deosebire de realitățile din guvernările precedente, Moscova nu are ”agenți politici moldoveni” cu puteri decizionale care să poată deturna politica externă favorabilă integrării în UE și relațiile cu NATO, acestea în paralel cu condamnarea fermă a războiului rusesc de cotropire a Ucrainei de către Chișinău.

În contextul războiului din Ucraina, Kremlinul dorește ca Republica Moldova să devină un ”coridor rusesc geopolitic și geostrategic”. Pentru ruși, alegerile prezidențiale din Republica Moldova vizează cel puțin trei aspecte: a) vor cu orice preț ca să le cîștige un candidat agreat de ei – nu contează care din ei; b) referendumul proeuropean, simultan cu votul pentru președinte, să nu treacă, motiv pentru care Kremlinul ”a stimulat” înscrierea a cît mai mulți candidați pro-ruși la alegerile prezidențiale, ai căror membri de partid vor fi îndemnați să voteze împotrivă; c) aceste alegeri sunt un test în vederea elaborării, de către Kremlin și serviciile secrete rusești, a unor scenarii tot mai dure pentru ca partidele moldovenești pro-rusești să obțină o majoritate în viitoarele alegeri parlamentare.

Observăm că, zi de zi, toți acești candidați slugoi ai Kremlinului înscriși în cursa electorală pentru Președinția Republicii Moldova îi năucesc pe moldoveni, spunîndu-le că ”integrarea în UE înseamnă pierderea independenței Țării”; că relațiile militare defensive cu NATO ”aruncă Moldova într-un război cu Rusia”; că, de fapt, ”numai apartenența la Uniunea Euro-asiatică este destinul salvator al Republicii Moldova”.

Ei profită de ignoranța moldovenilor pentru că nu a existat nici un politician de vocație, onest și cu autoritate credibilă la nivel național, inclusiv în interiorul actualei guvernări, care să-i facă să înțeleagă pe cetățenii acestei Țări că statutul de neutralitate obligă Republica Moldova să se înarmeze defensiv pentru a-și apăra acest statut. Mai are rost să reiau exemplul Elveției? Statutul de neutralitate este încălcat și sfidat de către însăși Federația Rusă prin ocupația armată asupra Transnistriei!

Serviciile secrete rusești au anticipat bine orgoliul specific moldovenesc al unora care s-au înscris și care urmează să-și anunța candidatura la Președinția Țării. Este vorba despre candidați neafiliați Rusiei, dar care vor sluji, indirect, tot intereselor scenariului criminal rusesc, iar asta prin dezbinarea electorală a proeuropenilor. Înainte de alte comentarii, vă prezint lista cu primele 11 persoane care și-au trîmbițat candidatura la Președinția Republicii Moldova, fiind sigur că, pînă la publicarea acestui articol și după aceea, numărul lor să tot crească. Pînă acum, după indiscutabila candidatură a președintei Maia Sandu pentru un al doilea mandat, fierbințeala Verii i-a determinat să-și anunțe intenția de a candida la alegerile prezidențiale pe următorii ”lideri patrioți, demni și responsabili”:

Alexandr Stoianoglo, ”candidat independent propus-pro-rus” și susținut de către socialiști; fostul premier simpatizant al Rusiei Ion Chicu; ”Al vostru Vlad Filat”; ”neobositul luntraș politic” Renato Usatîi; Tudor Ulianovschi, fost ministru de Externe în Guvernul Filip ”cu voia lui Plahotniuc”; ”celebra politiciană de profesie” Irina Vlah; proeuropeanul Andrei Năstase; ”superagenta” Natalia Morari; Grigore Belostecinic, rector ASEM, care de la ”al vostru Vlad Filat” s-a transferat ”academic” în PSDE (fostul PDM); prof. univ. Alexandru Arseni, care pledează pentru ”reîntregirea națiunii în cadrul statului național, unitar și indivizibil – România”. 

În continuare, se pregătește să se înscrie în cursă și Vasile Tarlev, urmînd să vedem și ”asumările național-patriotice” ale unora ca Mihai Ghimpu ori Dorin Chirtoacă, dar și alți ”unioniști ca ei”, un posibil candidat din partea AUR-ului pro-rus, ”vreun alt independent” propus de așa-zisul Bloc Victorie și alți ”transpirați” ai serviciilor secrete rusești.

În eventualitatea unui tur doi de scrutin, dacă va exista unul, toate partidele și candidații pro-ruși îl vor susține pe reprezentantul lor în cazul în care s-ar plasa după Maia Sandu. Vor face același lucru și candidații și partidele pro-europene în sprijinirea Maiei Sandu, mai cu seamă că nu sunt atît de numeroși ca pro-rușii, dar care vor ieși și mai învrăjbiți și frustrați după o campanie electorală în care se vor lupta aprig și între ei? Scoțîndu-i din acest context electoral pe Năstase, Arseni și pe Belostecinic, nu-i așa că toți ceilalți sunt pregătiți bine să cînte la unison cazaciocul în acompaniamentul orchestrei Kremlinului?

”I-a tunat și i-a adunat”, spune o zicală românească. Natalia Morari ”i-a adunat”, inclusiv pe Filat, ca să identifice un ”candidat comun” al Opoziției împotriva Maiei Sandu. În consecință, ”adunătura Nataliei” nu a convenit asupra unui ”candidat comun”, ci, parcă la ordin, fiecare ”adunătură” a devenit candidatul propriului partid sau ”independent”, inclusiv ”moderatoarea” Natalia Morari. Cine-i subestimează ”gradul” electoral rusesc al Nataliei Morari, riscă să nu mai fie ”opoziție constructivă remunerată și concepută de către serviciile secrete rusești”! Înțelegeți contextul nefiresc și controversat, pentru noi, și ”normal” pentru ruși, în care ”moderatoarea” Morari a ajuns să candideze la Președinție?

Ca o paranteză, reamintesc că am fost primul care am scris că Natalia Morari ”a fost parașutată” aici de către serviciile secrete rusești sub pretextul că a devenit ”indezirabilă” pentru (ha-ha-ha!!!) Putin, fiind ”interzisă” în Rusia și obligată să se întoarcă în Republica Moldova de pe un aeroport rusesc. Mai apoi, cînd Dmitri Medvedev a devenit ”președinte de serviciu al Federației Ruse”, aflat, totuși, în subordinea premierului său Putin, Morari a scăpat de acea ”interdicție”. Atunci, în spațiul public, Morari a spus că este ”inamica personală a lui Putin” (ha-ha-ha!!!). Culmea a fost că unii români ”au pus botul” la aceste diversiuni, iar Morari s-a infiltrat în spațiul public moldovenesc și sub ”steag românesc” – a fost invitată la emisiunea ”În Profunzime” de la Pro Tv Chișinău și, pentru că părea ”exotică”, a fost ajutată să învețe limba română pentru a deveni angajată la postul de televiziune Publika, atunci cînd era proprietar românul Sorin Ovidiu Vîntu, nu Plahotniuc.

Morari, cred, ca și alții asemenea ei, este încă o piesă utilă pe care serviciile secrete rusești mizează, în contextul în care are o anumită notorietate mediatică, de natură să-și subjuge un anumit electorat în scopuri diversioniste. Cînd vociferează că ”a fost de partea Maiei Sandu și a PAS după fuga lui Plahotniuc”, minte de îngheață apele. Ea nu a avut nici un merit în alungarea lui Plahotniuc. Dodon a avut un rol esențial, dar nu numai el, însă despre asta nu se poate vorbi acum.

Misiunea Nataliei Morari a fost aceea de a se infiltra informativ în noua configurație guvernamentală după fuga lui Plahotniuc, la fel cum s-a întîmplat și în timpul răsturnării guvernării comuniste, iar relațiile ei cu bloggerul rus Eduard Baghirov, apropiat al Kremlinului, precum și cu fostul consilier al lui Vladimir Voronin, Mark Tkaciuk, au fost disecate destul de mass-media, ca să ne oprim doar aici.

Printre altele, să reținem că, în 2018, Natalia Morari a fost inclusă în baza de date a platformei ”Mirotvoreț” înființată de Centrul de Cercetare a Crimelor contra Securității Naționale al Ucrainei. Acolo, Morari este prezentată ca agent al serviciilor speciale ruse. Ei i se aduc acuze că s-ar fi amestecat în treburile interne ale Ucrainei și că ”a manipulat opinia publică cu informații de interes”.

Acum înțelegeți de ce toți cei care au participat la întrevederile ”moderate” de Morari, inclusiv ”al vostru Vlad Filat”, nu au avut curajul să refuze să se prezinte la apel? Pricepîndu-mă bine la ”astfel de profile”, vă asigur că fiecare candidat, ”în sinea sinelui său”, speră să devină președinte, iar asta pentru că această convingere i-a fost inoculată subtil de către ”regizorii Kremlinului”, fiind astfel incapabil să-și conștientizeze nu doar neputința, ci și… ”destinul spre Abator”! Ar fi de rîs dacă nu ar fi tragic pentru Țară, nu și pentru ei!

P. S. Egocentrismul PAS: Analizînd această nestăvilită diaree de candidați la Președinție, constatăm anomalia că nu a ieșit la iveală absolut nici un partid proeuropean, oricît de mic și anonim ar fi el, care să declare că nu-și înaintează nici un candidat și că susține candidatura Maiei Sandu. Ce-și face omul politic cu mîna lui, se numește lucru manual!