De la Aristotel şi pînă în secolul al XVIII-lea s-a crezut că matca albinelor chiar se manifestă ca o regină. S-a crezut, de asemenea, pînă mai recent, că „regina albinelor“ este atotputernică şi hotărăşte totul în cadrul unei colonii. Această credinţă s-a dovedit a fi falsă. Anumite cercetări efectuate începînd cu anii ’60, ca şi cele realizate de Thomas D. Seeley în anii ’70, probează că albinele urmează un proces democratic exemplar. 

Thomas D. Seeley s-a născut în 1952, Pennsylvania, SUA, pe vremea cînd Matin Lindauer (care a devenit mai tîrziu mentorul lui) de la Institutul zoologic din München studiase deja comportamentul albinelor pe un roi aflat în căutarea unui nou sălaş. Lindauer, decedat în anul 2008, a fost la rîndul lui elevul lui Karl von Frisch, cel care în anul 1944 şi 1945 a descifrat mesajul pînă atunci neînţeles al albinelor – acest dans prin care o albină indică surorilor ei poziţia unei surse de miere sau de polen. Tom este astăzi responsabil de departamentul de Neurobiologie şi Comportament al Universităţii Cornell, unde el aplică, pe cît posibil, principiile de convieţuire democratice ale albinelor. Cartea lui „Honeybee Democracy“, apărută în anul 2010 la editura Princenton University Press, prezintă multiplele experienţe şi cercetări realizate de el încă din anii ´70.

La începutul şi în timpul „dezbaterii publice“ nu este exclusă nici o opţiune pentru cuib. Toate exploratoarele au o opinie de aceeaşi „greutate“ şi îşi prezintă în mod transparent şi adesea simultan descoperirile. Întreaga informaţie adunată este făcută publică. Spaţiul de la suprafaţa roiului devine atunci o scenă de dans animată şi controversată! În funcţie de intensitatea comunicării, albina cercetaşă a unei locaţii va recruta un număr mai mic sau mai mare de noi albine-cercetaş, care vor merge fiecare să viziteze locul şi să întreprindă o evaluare independentă a acestuia. Dacă se vede că prima albină dansatoare şi mai ales cele care au urmat după ea nu au supraestimat calitatea cuibului cercetat, se va dezvolta o buclă pozitivă de feed-back informaţional în favoarea acestui loc. Dacă, dimpotrivă, ea comite o eroare (calitate supra sau subevaluată), aceasta va fi îndreptată progresiv. Competiţia dintre diferitele opţiuni este suficient de lungă pentru a lăsa posibilitatea propunerii unui loc mai bun, chiar şi atunci cînd cel precedent pare să constituie obiectul unui început de consens.

Cum se ajunge la un consens total sau aproape total? Cu alte cuvinte, cum sînt evaluate şi în cele din urmă îndepărtate „opiniile eretice“ care ar stînjeni colectivitatea în a lua o decizie crucială în timp util? Albinele care „promovează“ la un moment dat locurile descoperite de ele, adăposturi care pe parcursul incursiunilor succesive efectuate de albinele-cercetaş ajung să fie din ce în ce mai puţin apreciate, se opresc primele din dansul pe care îl realizau pentru a susţine alegerea acestor locuri.

Astfel, scrie Seeley, „decizia albinelor cercetaşe se ia prin consens, iar ele nu împiedică în nici un fel exprimarea opiniilor contradictorii pentru a ajunge la acest consens. Mai exact, în dezbatere nu se elimină opiniile „eretice“. În plus, nu există vreo presiune care să oblige la conformitate socială […]. Prin urmare,albinelor le place să fie informate în ceea ce priveşte diferitele opţiuni,ducînd o dezbatere deschisă, în urma căreia cel mai bun locaş prevalează în virtutea superiorităţii sale, aşa cum este ea evaluată de-a lungul timpului de către zeci, dacă nu sute de albine-cercetaş în mod independent.“

Uimit de inteligenţa colectivă a albinelor, Seeley insistă asupra comunităţii lor, pe care la scară umană am putea-o aprecia ca fiind o comunitate fraternă, şi care pare să explice de ce ele găsesc mereu soluţii optimale. Există multe domenii umane, precum domeniul nuclear, în care evenimentele catastrofale precum cel din 2011 de la Fukushima au dovedit că fraternitatea şi respectul reciproc sînt în realitate indispensabile. Printre alte învăţăminte pe care Seeley le trage de aici este cel al necesităţii de minimizare a influenţei leader-ului (sau leader-ilor) asupra procesului de reflecţie a grupurilor.

Chiar dacă în realitate lucrurile au fost dinainte urzite în culise, putem menţiona aici în mod semnificativ că decizia formală a invaziei din Irak a fost luată de către George W. Bush fără ca el să fi primit consimţămîntul consilierilor săi în materie de politică şi de securitate, printre care Condoleeza Rice. Putem spune că fără remediul critic al inteligenţei colective, consecinţele pot fi dezastruoase.

Oricîtă propagandă s-ar face, adevărul este că nici procesele electorale ale „republicilor democratice“ nu sînt transparente şi cinstite. Astfel, datorită faptului că există cîteva familii de bancheri potentaţi (Rothschild, Rockefeller etc.) careau pus treptat mîna pe aproape toate resursele planetei şi acţionează din umbră prin intermediul sectei satanice a francmasoneriei, a apărut prin imitaţie tendinţa de formare a unor pseudo-dinastii şi printre marionetele din domeniul economic şi politic (Bush, Baker, Sarkozy), acestea fiind tot atîtea practici care sînt departe de a fi conforme cu inteligenţa naturală a proceselor cu adevărat democratice observate la albine.

Printre lecţiile oferite de albine şi reţinute de către cercetător figurează de asemenea aceea a căutării cît mai multor soluţii posibile pentru o problemă. Pentru aceasta este de doritreunirea unui număr suficient de mare de indivizi avînd origini, evoluţii şi perspective diferite. Astfel se instaurează un mediu social în care fiecare se simte confortabil, astfel încît să fie posibilă comunicarea tuturor informaţiilor. Din propria lui experienţă, Seeley a constatat că persoanele tăcute la început au adesea propuneri interesante. Un alt exemplu, cel de reunire a cunoştinţelor de-a lungul dezbaterilor, dificultatea constînd în găsirea unui echilibru între independenţa şi interdependenţa părerilor (pentru a se ajunge la o soluţie optimală). Independenţa în gîndire permite evitarea amplificării catastrofale a greşelilor.

Seeley evocă aici escaladarea speculaţiilor financiare, care produc aşa-zisele „baloane“ sau „bule“ imobiliare, financiare etc., ce cresc în mod aberant preţurile în beneficiul celor care le iniţiază, ducîndu-i la ruină pe toţi ceilalţi. Fiecare trebuie să realizeze o evaluare lucidă şi conştientă înainte să ia o decizie, pentru că simpla imitare a comportamentului celorlalţi (precum oile) este distructivă.

Începînd cu anii ’90,instalarea de camere video şi sisteme mai sofisticate de supraveghere a albinelor a favorizat reconstituirea mai exhaustivă şi mai precisă a „dezbaterilor“ care preced luarea de decizii. Iată o „dezbatere“ observată de către Seeley: „Roiul s-a instalat la ora 10 dimineaţa, în data de 19 iunie. Am văzut albinele cercetaşe începînd să comunice descoperirile lor între orele 13 şi 15, iar la sfîrşitul zilei au fost propuse 7 cuiburi candidate (A-G), dar niciunul nu a obţinut entuziasmul incontestabil al albinelor susţinătoare. În ziua următoare cercetaşii au fost mai expresivi. La miezul zilei au fost luate în dezbatere 4 noi locuri (H-K) şi 3 dintre ele, G (2200 m la Sud-Est), H (2600 m la est) şi I (4200 m la Sud), au primit sprijinul a numeroase dansatoare. Cuibul G părea să fi luat un oarecare avans ca opţiune, pentru că 9 albine îl promovau, dar niciuna dintre opţiuni nu era cu adevărat predominantă, după cum decurgea dansul.

Situaţia s-a schimbat în mod remarcabil între miezul zilei şi ora 14. Atunci locaţia I a devenit prima opţiune, fiind susţinută de 23 din 25 de albine dansatoare. Această situaţie a durat întreaga după amiază, deşi au fost prezentate noi posibilităţi (locaşurile L şi M) şi albinele dansatoare au promovat încă locaşurile K, L şi M până la sfârşitul zilei. În ziua următoare,pe data de 21 iunie, s-a ajuns totuşi la un consens clar între dansatoare pentru locaşul I [între ora 7 şi ora 9:10, 137 de dansatoare susţineau în mod cvasi-exclusiv locaşul I], iar la ora 9:10 roiul s-a desprins şi a zburat către Sud, avînd drept destinaţie, fără nici o îndoială, locaşul I.“

Experienţa aceasta este fără îndoială destul de reprezentativă pentru dezbaterile care au loc la nivelul roiului aflat în popasul de dinaintea alegerii noului cuib: într-o primă etapă, cercetaşii prezintă şi dezbat mai multe potenţiale cuiburi, înainte ca, destul de repede, în a doua etapă mai multe albine-cercetaş să se focalizeze asupra unei singure opţiuni, lăsînd totuşi deschisă posibilitatea unor noi propuneri. Poate apărea într-adevăr oricînd o răsturnare de situaţie. De exemplu, dacă survine o aversă de ploaie care arată că locaşul nu este ermetic, aceasta răstoarnă opinia care prevala pînă în acel moment. Uneori,„dezbaterile“ dintre grupele de albine dansatoare implică mai multe opţiuni şi sînt mai lungi ca durată.

În fine, adoptarea unui consens armonios şi luarea deciziei finale cer şi un extraordinar echilibru între nevoia de timp pentru a găsi cea mai bună posibilitate de viaţă pe termen lung şi cea de a acţiona rapid atunci când o opţiune pare să fie cea mai bună. Or, resursele şi situaţia unui roi în perioada premergătoare alegerii unui nou sălaş impune anumite limitări pentru supravieţuirea roiului pe termen scurt.

Adaptat după Financiarul.ro de Vlad LOGHIN