Mitul corupţiei şi al criminalităţii organizate

Statisticile oficiale şi rapoartele organizaţiilor internaţionale situează corupţia şi criminalitatea organizată, dar mai ales melanjul dintre acestea şi clasa politică, printre principalele preocupări ale opiniei publice, în speţă ale electoratului.

De la acest tablou nu face excepţie nici Republica Moldova, în care, potrivit Transparency International, cele mai vulnerabile sînt partidele politice, Parlamentul şi Justiţia. Lipsa de transparenţă şi prezenţa aşa-zişilor oligarhi în poziţii politice-cheie afectează lupta împotriva acestui flagel care se răspîndeşte şi este mai rezistent la „tratament” decît Ebola.

În 2013, Moldova s-a situat pe locul 102 în Indexul de Percepţie a Corupţiei, în aceeaşi zonă ocupată de state precum Rusia (127), Kazahstan (140) şi Ucraina (144). Nu o dată, nivelul ridicat de corupţie a fost pus de organizaţiile nonguvernamentale sau de instituţiile internaţionale pe seama ”toleranţei” arătate de fostul regim comunist de la Chişinău. Este vorba, însă, de mai mult decît atît.

Într-adevăr, de-a lungul timpului, formaţiunile care au avut puterea au fost preocupate în prea mică măsură de eradicarea acestui flagel. Prin politicile adoptate, au „asigurat” fragilitatea instituţiilor fundamentale ale ţării, perpetuînd lanţul distructiv venalitate-corupţie-nepotism şi transformînd ”meritocraţia” în utopie.

Tiparele perpetuate – ale politicienilor cu conexiuni în mediul de afaceri sau ale omului de afaceri cu aspiraţii politicianiste – au condus la slăbirea clasei politice, la erodarea statului de drept şi la decredibilizarea ţării în plan extern. Luptele politice au dus, în ultimii ani, atît la evidenţierea conexiunilor dintre grupări cu interese economice şi mediul judiciar, cît şi la confluenţele exercitate din Rusia. Cel mai puternic nucleu se află în Transnistria, cu economie dominată de corupţie, dar şi de oligarhi ruşi, nucleu imposibil de distrus în prezent, indiferent de regimul aflat la guvernare.

Republica Moldova a intrat în atenţia presei internaţionale ca ţara care i-a dat lumii pe Ion Guşan, alias ”Nicu Patron”, pe Grigore Karamalak, alias ”Bulgaru”, pe Vitalie Proca, pe Ion Anton Druţă, alias ”Vanea Pisateli”, şi fraţii săi, pe Iurie Lungu şi fraţii Levinţa, pe Robert Gîrleanu, pe Vladimir Moscalciuc, alias ”Makena”. Pentru oamenii obişnuiţi, numele lor nu spun mare lucru, nu sînt politicieni care să împartă pomeni electorale şi nici artişti celebri. Pentru organele de cercetare penală au o rezonanţă aparte, contabilizînd mii de ore peste program şi de hîrtii în dosare. Sînt o mică parte din moştenirea pe care URSS a creat-o în anii de ocupaţie şi pe care a consolidat-o în perioada de după obţinerea independenţei Republicii Moldova. Sînt veriga centrală din legătura endemică dintre corupţie, crimă organizată şi politică.

Cei menţionaţi sînt parte a unei lumi ascunse, dominate de frică şi violenţă extremă, în care se intersectează reţele de afacerişti, hoţi, criminali, interlopi şi, din cînd în cînd, politicieni – o reţetă patentată tot de Moscova în tot spaţiul ex-sovietic. Obiectul negoţului este cel mai vast: de la ţigări şi alcool, la contrabandă de droguri, arme sau viaţa unor oameni. Totul este de vînzare şi totul poate fi cumpărat, pentru preţul potrivit. Şi, nu din întîmplare, cele mai multe dintre aceste legături trec prin capitala Rusiei.

Cel mai cunoscut interlop din Moldova, Grigore Karamalak, s-a stabilit la Moscova. Autointitulat om de afaceri în domeniul viticol, persecutat, chipurile, în trecut de organele de poliţie din Moldova la ordinul unor politicieni, a cerut şi i s-a acordat azil politic în Rusia. În mod ciudat, a declarat că a finanţat campaniile politice ale doi dintre cei pe care îi acuza de hărţuire, Lucinschi şi Voronin, dar şi ale Blocului ”Moldova Democrată”, condus de Serafim Urechean.

Prins şi judecat în România, în 2013, ”hoţul în lege” Ion Guşan şi-a extins afacerile în tot spaţiul fost comunist. Lucrînd după legile mafiei ruseşti, s-a specializat în contrabandă cu tutun, dar subordonaţii săi execută orice ”lucrare” li se cere, iar crima la comandă se numără printre serviciile oferite.

Vitalie Proca este unul dintre executanţi, celebru pentru tentativele de omor comise la Bucureşti şi la Londra împotriva unor „parteneri de afaceri” ai şefului său. Pentru a nu fi arestat, Proca s-a refugiat în Rusia. Din aceeaşi reţea făceau parte Ion Anton Druţă şi Robert Gîrleanu, acuzaţi că ar fi torturat şi ucis, în 2000, 3 hoţi de maşini de lux, dar şi fraţii lui Druţă, arestaţi pentru uciderea unui om de afaceri din România. În gama de servicii oferite de Druţă se numără şi traficul şi vînzarea de armament rusesc sustras din depozite din Transnistria.

Iurie Lungu a devenit cunoscut după ce a fost acuzat de uciderea omului de afaceri Igor Ţurcan, în 2012, într-un dosar de contrabandă cu ţigări cu multiple conexiuni suspecte în lumea justiţiei, serviciilor secrete şi poliţiei moldoveneşti. În trecut, a fost asociat cu fraţii Vitalie şi Pavel Levinţa, reţinuţi, unde altundeva decît în Rusia, şi condamnaţi la Chişinău pentru uciderea altor interlopi celebri din anii 2000, Eugen Grişenco, alias ”Jeka” şi Valeriu Rotaru, alias ”Zelionîi”.

În fine, Vladimir Moscalciuc, s-a remarcat pentru ”faptele sale de arme” în Europa, ca lider al unei grupări specializate, printre altele, în furturi, şantaj, infracţiuni financiare, trafic ilegal. Republica Moldova se află pe traseul ”banilor murdari” dinspre Orient către Occident.

O ştire de la mijlocul lunii octombrie semnala că mai multe companii din Marea Britanie sînt vizate de o anchetă privind ampla operaţiuni de spălare de bani din Rusia, în valoare de 20 de miliarde de dolari.

Într-un stat cotat de analişti drept ”cel mai sărac din Europa”, tentaţiile sînt imense atît pentru oamenii simpli, cît, mai ales, pentru cei ce deţin instrumentele puterii politice, judiciare şi legislative.

Pentru cei care nu trăiesc aici, poate părea forţată ideea că, după atîţia ani, moştenirea Rusiei încă dăinuieşte puternic în societatea noastră. Lupta împotriva fenomenelor corupţiei şi crimei organizate este, dintre toate, cea mai dificilă, pentru că sursele acesteia nu se epuizează niciodată şi, ca o hidră, au capacitatea de a se regenera, mai puternic, dacă mediul în care se manifestă rămîne neschimbat.

Privind la statele din Uniunea Europeană, care au traversat, la rîndul lor, experienţe la fel de grele ca ale noastre, putem învăţa ce a produs o schimbare, care sînt factorii noi de mediu care au început să omoare hidra: voinţa şi hotărîrea oamenilor de a nu mai fi călcaţi în picioare, susţinute prin insistenţa europeană pe dosarul justiţiei şi pe drepturile democratice! O viaţă frumoasă la care visăm şi pentru noi!

Moldova Suverană