Efectele Facebook. Cum am ajuns să fim spionaţi, dar şi să ne spionăm între noi

Autor: Mihai CONŢIU

Da, domnişoarelor, doamnelor şi domnilor, acest articol este un plagiat ordinar! Nu mi-e ruşine cu asta şi o recunosc cu mîndrie. De ce să mă ruşinez cu un amărît de plagiat într-o ţară în care preşedintele Academiei de Ştiinţe este un plagiator recunoscut, care, cu toate astea, a fost şi reales în funcţie? De ce să mă ruşinez cînd şi Vasile Bahnaru, directorul Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe, este un plagiator ordinar dovedit? Trăim într-o ţară plină de plagiatori politici şi intelectuali. Trăim într-o ţară plagiat!

Eu, pe mai departe, voi plagia cu demnitate după articolul „Efectele Facebook. Cum am ajuns să ne spionăm între noi şi ce spune SRI despre monitorizarea reţelelor sociale”, scris de Mihai Voinea şi publicat în ziarul Adevărul.ro.

Ca orice om contaminat anormal de reţelele de socializare, fireşte că mai cochetez şi eu cu Facebook. De fapt, cînd scriu îl am aproape mereu deschis ca să aud semnalul sonor cînd sînt contactat de vreo patru prieteni şi copiii mei. Nu sînt dependent de el, ci doar cochetez, observ şi constat cît de superficiali şi absurzi devenim pe zi ce trece. În fond, Facebook, la fel ca mai toate reţelele de socializare, contribuie decisiv la alienarea, limitarea obtuză şi robotizarea individului. Dependenţa de reţelele de socializare este cea mai cruntă, cea mai periculoasă boală a contemporaneităţii.

Întotdeauna omenirii i s-a oferit surogate cu diferite intenţii – să-l îndepărteze de om de problemele reale ale societăţii, să uite de sine într-o lume în care el trăieşte mizerabil, să fie uşor de manipulat şi, în general, să i se controleze viaţa. Mamele noastre, pe timpuri, erau excitate şi înduioşate la maxim cu filme lacrimogene indiene, mai apoi au părut telenovelele, care încă mai au un oarecare impact, însă apariţia reţelelor de socializare a dat lovitura. Acestea sînt, în primul rînd, o binefacere pentru serviciile secrete, dar şi un mijloc formidabil de manipulare a maselor, inclusiv în a le mobiliza pentru revolte sociale de proporţii, aşa cum s-a şi verificat de fapt prin reţeaua Twitter. Asta a fost de la mine!

Dar haideţi să trecem la plagiat, la copiat!

Pe vremea totalitarismului comunist, oamenii îşi protejau cu îndîrjire intimitatea. Astăzi, în vremea socializării pe internet, ne punem viaţa personală la dispoziţia tuturor.
Facebook a făcut comunicarea mai uşoară, dar nu asta este marea inovaţie pe care a adus-o reţeaua inventată de Mark Zuckerberg, pentru că oamenii comunicau destul de bine şi înainte, chiar şi aflaţi în locuri diferite ale planetei. Facebook a schimbat, înainte de toate, felul în care percepem intimitatea şi a introdus, la scară globală, un obicei: expunerea vieţii personale pe internet. Facebook-ul ne îndeamnă să arătăm totul: datele personale, fotografiile făcute în intimitate, locul în care ne aflăm, legăturile de prietenie, cărţile pe care le citim, muzica pe care o ascultăm, emisiunile pe care le urmărim, politicienii pe care îi susţinem.

Sînt informaţii pe care, fără activarea unor setări de confidenţialitate pe care puţini ştiu sau vor să le folosească, le punem la dispoziţia celor 1,2 miliarde de oameni care folosesc această reţea. “Informaţia pe care o dăm noi despre noi este contorizată, cuantificată şi depozitată. O să fim în imposibilitatea de a mai ascunde ceva. Nu ştiu de ce apare dorinţa asta a noastră, a celor care folosesc Facebook-ul, de a se expune atît de tare”, spune regizorul Dan Chişu, autor al mai multor producţii cinematografice despre fenomenul social media.

„Pe internet nu există privacy“

Pe măsură ce a devenit un imens depozit de informaţii, Facebook a provocat o controversă globală: monitorizarea utilizatorilor de către serviciile secrete. E clar că serviciile nu pot ignora ce se întîmplă pe reţelele de socializare, folosite şi ca instrument de mobilizare în mişcările de stradă, dar s-a dovedit că agenţiile secrete pătrund chiar şi în zona datelor confidenţiale.

În Vara anului 2013 au ieşit la iveală informaţii care au arătat că Agenţia Naţională de Securitate a Statelor Unite (NSA) colectează informaţii private de pe Facebook şi de pe celelalte site-uri gigant ale internetului. Specialiştii în social media cred că nu are rost să ne facem prea mari iluzii în privinţa confidenţialităţii în mediul online.

Mulţi sînt convinşi că această expunere de bună voie a informaţiilor personale pe internet este mană cerească pentru serviciile de informaţii. „Serviciile secrete au munca mult uşurată. E şi o carte foarte bună scrisă de Evgheni Morozov, care provine din Belarus. Şi a zis: «KGB-ul – pentru că Belarus a păstrat chiar denumirea de KGB – are sarcina mult uşurată de faptul că vede la diverşi disidenţi toţi prietenii». Chiar şi statele totalitare şi-au dat seama că aceste reţele de socializare le aduc avantaje, pentru că poţi să urmăreşti ce face fiecare”, afirmă Vasile Baltac, unul dintre pionierii industriei de calculatoare din România.

Reţeaua care ne-a schimbat viaţa

Facebook-ul poate crea revoluţii şi poate schimba soarta unor alegeri politice, dar mai presus de toate are capacitatea de a modela societăţile în care se insinuează. De exemplu, influenţa Facebook în România înseamnă şi o mulţime de lucruri mărunte care s-au schimbat odată cu dezvoltarea acestui fenomen. Viaţa în epoca Facebook nu mai arată ca înainte:

Martie 2014: Trei liceeni din Curtea de Argeş au ajuns la spital după ce s-au bătut în clasă, lovindu-se cu pumnii şi cu nişte picioare de scaun. Neînţelegerile dintre cele două grupuri au apărut în urma unor conversaţii pe Facebook.

Noiembrie 2010: Roxana Briban, soprană la Opera din Bucureşti, s-a sinucis, tăindu-şi venele. Înainte de gestul extrem, femeia a postat pe Facebook o poză cu o mînă însîngerată din opera „Madama Butterfly“. La cîteva ore după înmormîntare, soţul ei, Alexandru Briban, şi-a schimbat statusul de pe Facebook din „căsătorit“ în „singur“.

Februarie 2014: Toni Mihali, primarul oraşului Borşa, şi-a anunţat demisia de la cîrma oraşului printr-o postare pe Facebook. El se mai remarcase şi în trecut, convocînd pe Facebook şedinţe de Consiliu Local.

Septembrie 2013: Parchetul Judecătoriei Buzău s-a sesizat din oficiu şi a întocmit dosar penal în cazul unui buzoian care a postat pe Facebook o fotografie în care apărea îmbrăcat într-o uniformă nazistă. Bărbatul mai purta pe cap şi o caschetă de ofiţer german din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Mai 2012: Iulian Colesniuc, un bărbat din Deva care muncea în străinătate, şi-a ucis soţia în faţa celor doi copii minori. Din Suedia, unde muncea, acesta monitorizase activitatea de pe Facebook a soţiei rămase acasă şi o bănuia de infidelitate. Întors în România, acesta a asfixiat-o cu o pernă, după care a scris cu o cariocă pe corpul neînsufleţit „Facebook ucide“. După crimă, Iulian Colesniuc s-a sinucis, aruncîndu-se de pe un bloc.

Februarie 2014: Tiberiu Bantaş, purtător de cuvînt la Protecţia Copilului Iaşi, a fost suspendat din funcţie după ce a postat pe Facebook mai multe comentarii triviale la adresa Mihaelei Rădulescu, a Laviniei Pîrva şi a lui Ion Dichiseanu. Tot pe Facebook, Bantaş a scris despre o fată de nouă ani gravidă că „s-a jucat cu melu şi a ieşit cu ochi”.

Martie 2014: O bîrlădeancă de 20 de ani a fost racolată de proxeneţi pe Facebook şi obligată să se prostitueze în Germania. Tînăra a fost ademenită cu mesaje mieroase şi cereri în căsătorie.

Ianuarie 2014: Prezentatorul TV Mircea Solcanu este concediat de la postul Acasă TV după ce postase un mesaj foarte dur pe Facebook la adresa părinţilor lui Ionuţ Anghel, copilul sfîşiat de cîini în cartierul Tei. Mesajul său a revoltat atît de mulţi oameni, încît Solcanu a fost nevoit să fugă din ţară. În prezent, nu se mai ştie nimic de el.

Cam atît! Sper să nu se supere domnii Duca şi Bahnaru că le calc pe urme cu plagiatul!