Ivan Patzaichin, unul dintre cei mai mari canoiști ai lumii, a încetat din viaţă Duminică, la vîrsta de 71 de ani. Era internat de trei luni la Spitalul Elias din Capitală. Fostul canoist suferea de cancer, iar starea lui s-a agravat în ultima lună.

De-a lungul carierei, legendarul canoist a fost cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de Vară din 1968, 1972, 1980 şi 1984 şi triplu laureat cu argint, iar la Campionatele Mondiale a cucerit 22 de medalii, însă două dintre aceste onoruri au fost obţinute în urma unor evenimente rarisime.   

În 1972, la Jocurile Olimpice, Ivan Patzaichin a terminat cursa din calificări cu o pagaie rupta, după care s-a impus în marea finală, pentru ca, zece ani mai tîrziu, să fie nevoit să facă faţă unei situaţii şi mai complicate.  

La CM de la Belgrad 1982, în finala probei de dublu pe distanţa de 10.000 de metri, românul a dat încă o dată dovada calmului său desăvîrşit. În cursa pentru medalie, alături de coechipierul său de atunci, Toma Simionov, echipajul URSS a tamponat din greşeală barca românilor şi a găurit-o, însă Patzaichin nu s-a pierdut cu firea şi a găsit o rezolvare spontană a situaţie critice.

”La Belgrad, în 1982, la 10.000 de metri, erau patru turnante a 2.500. Cînd au întors canoea, ungurii au intrat peste ruşi, ruşii peste români. Tot urlau: ”Beresti, beresti!”, adică ”Ai grijă!”, dar cu ciocul bărcii au intrat în barca românilor. Simionov a crezut că e gata, că vor abandona, dar Ivan Patzaichin a spus doar atît: ”Tomiţă, dă la pompă să scoatem apa!”. ”A lovit, apoi, cu pumnul în barcă, acolo unde intraseră ruşii. Mahonul ăla s-a pus la loc, şi a rămas aşa. Cînd mai erau vreo 1.000 de metri, i-am ajuns pe ruşi din spate. Apoi i-am întrecut şi am cîştigat aurul„ a rememorat, peste ani, colegul său de barcă. 

Ca antrenor, Ivan Patzaichin a cucerit peste 150 de titluri la Olimpiade, Campionate Mondiale şi Europene. Începînd din anul 1968, este Maestru Emerit al Sportului, în 1982 este declarat Maestru Internaţional al Sportului, iar în 1991 a devenit Antrenor Emerit. În anul 1990 i s-a decernat Ordinul Olimpic Colanul de Platină din partea Comitetului Olimpic Internaţional – cea mai înaltă distincţie a acestui for – fiind singurul sportiv român deţinător al acestui Ordin.