Mică enciclopedie de cultură generală

Putem spune, într-o viziune minimalistă, că întreaga noastră istorie se rezumă la două mari direcţii ale existenţei: supravieţuirea şi explicarea lumii înconjurătoare, pînă la stele.

Savanţi precum Darwin, Newton, Einstein şi Galileo sînt acceptaţi de aproape orice pămîntean ca stîlpi ai progresului ştiinţific. Dar nepopular nu înseamnă musai şi lipsit de importanţă, în termeni ştiinţifici. De aceea, portalul Știinţă & Tehnică vă propune să descoperim, împreună, realizările a zece cercetători care au schimbat lumea, în bine sau în rău, dar care sînt puţin cunoscuţi publicului larg.

10. Ibn Al-Haytham / Alhazen (965-1040)

Născut în Basra, Irak, al-Haytham a fost un om de ştiinţă şi un matematician de origine arabă, sau persană, de la graniţa secolelor X-XI. Savantul musulman a adus contribuţii notabile în domenii precum matematica, anatomia, astronomia, medicina, filosofia şi fizica. Totuşi, de departe cea mai importantă activitate a cercetătorului musulman Alhazen a fost studiul asupra opticii, concretizat prin tratatul de optică în şapte volume “Kitab al-Manazir” (Carte de optică). Tot omul de ştiinţă irakian a vorbit pentru prima oară despre camera obscură şi a pus bazele dezvoltării microscopului şi chiar principiilor optice ale artei renascentiste. Microscopul şi-a găsit ulterior utilizări esenţiale în medicină, microbiologie şi chimie.

9. Alessandro Volta (1745-1827)

Mulţi consideră că Banjamin Franklin este părintele electricităţii, dar cercetări recente indică un alt nume în acest sens. În anul 1800, fizicianul italian Alessandro Volta a construit pila voltaică, cunoscută mai tîrziu ca baterie electrică, primul dispozitiv capabil să producă un curent electric stabil. Volta, şi nu Franklin, a descoperit că anumite reacţii chimice pot produce electricitate. De asemenea, Volta a creat primul transfer de electricitate, legînd un conector încărcat pozitiv de unul încărcat negativ, cărora le-a aplicat o descărcare electrică, sau voltaj. Abia în 1831 electricitatea a devenit viabilă pentru uz tehnologic. Atunci, Michael Faraday a creat dinamul electric, un precursor al generatoarelor de electricitate moderne. Becul avea să fie inventat 48 de ani mai tîrziu, de Thomas Alva Edison.

8. Richard Jordan Gatling (1818-1903)

Gatling a fost un inventator american din secolul al XIX-lea, care şi-a împrumutat numele invenţiei sale de căpătîi, cea despre care se poate afirma, pe bună dreptate, că a revoluţionat arta războiului. Este vorba despre arma Gatling, prima mitralieră funcţională din istorie. Gatling a inventat arma de foc rotativă după ce a remarcat că majoritatea soldaţilor care luptau în Războiul de Secesiune mureau, mai degrabă, de boală decît din cauza rănilor împuşcate. Arma Gatling era formată din şase ţevi montate pe o ramă de tip revolver, avea calibrul 0,42 şi putea lansa 616 proiectile în două minute. Dintre acestea, mai mult de jumătate îşi atingeau ţintele. Conflictul armat avea să cunoască o revoluţie din anul 1865, atunci cînd Armata SUA a achiziţionat piesa şi a început să o folosească.

7. Joseph Lister (1827-1912)

Considerat părintele medicinii antiseptice, chirurgul britanic Joseph Lister a descoperit soluţia la problema infectării rănilor, care se făcea vinovată de 50% dintre decesele pacienţilor săi, victime ale amputărilor, pe cînd lucra în Infirmeria Regală din Glasgow: fenolul, sau acidul carbolic. Lister a început să trateze plăgile pacienţilor săi cu această substanţă şi îşi forţa echipa de chirurgi să îşi spele mîinile şi instrumentele medicale cu fenol. Luînd aceste măsuri, medicul englez a stîrnit o revoluţie în materie de curăţenie spitalicească şi a contribuit la salvarea a mii de vieţi în toată lumea.

6. Fritz Haber (1868-1934)

Haber a fost un chimist german a cărui activitate a încrucişat deopotrivă minunile şi ororile ştiinţei. Cercetătorul şi-a împrumutat numele unui proces industrial de sinteză a amoniacului, componentă importantă folosită în fertilizările agricole moderne. Contribuţia lui a determinat producţia intensivă de hrană ce caracterizează lumea de astăzi şi care a făcut posibilă creşterea masivă a populaţiei din secolul XX. Haber şi-a pus talentul şi în slujba dezvoltării armelor chimice, precum iperita, folosită de germani în Primul Război Mondial ca STL (substanţă toxică de luptă). Haber este considerat de unii părintele războiului chimic şi tot el a ajutat la obţinerea gazului Cyclon B, pe bază de cianură, folosit de nazişti în cadrul unora dintre marile atrocităţi istorice.

5. Karl Landsteiner (1868-1943)

Medicul austriac, Landsteiner a jucat un rol foarte important în identificarea şi stabilirea grupelor sanguine umane. El a demonstrat efectul catastrofal al transfuziilor între grupe de sînge incompatibile şi a indicat natura ereditară a tipurilor sanguine. În această descoperire îşi are originile testul de paternitate. Dar cel mai important, realizarea savantului a condus la o îmbunătăţire simţitoare a ratei supravieţuirilor în timpul intervenţiilor chirurgicale. Tot Karl Landsteiner a contribuit la identificarea virusului poliomelitei, precum şi la diferite realizări în imunologie, histologie şi anatomie.

4. Thomas Midgley (1889-1944)

Inventatorul american Thomas Midgley a schimbat cu certitudine faţa lumii, dar nu neapărat într-un sens fericit. El a descoperit că îmbogăţirea cu plumb a petrolului înlătura efectul de detonaţie pe care motoarele maşinilor alimentate cu acesta îl manifestau. Dar aplicarea la scară largă a noii metode a condus la serioase probleme de sănătate în toată lumea. Tot Midgley se face responsabil de dezvoltarea ulterioară a hidrocarburilor clorinate şi fluorinate (CFC), unii dintre cei mai destructivi compuşi atmosferici de asătzi şi un element determinant al încălzirii globale. Se spune despre cercetător că “a avut asupra atmosferei un impact mai mare decît orice alt organism din istorie”.

3. John von Neumann (1903-1957)

Neumann a fost un matematician maghiaro-american, care şi-a adus decisiv contribuţia într-o largă sferă de domenii, precum mecanica cuantică, geometria continuă, economia, teoria jocului, cibernetica, hidrodinamica, statistica şi multe altele. Teoria jocului, căreia i-a pus bazele savantul, descrie aproape tot ceea ce facem, fie că este vorba despre sport, jocuri de noroc, evoluţie, economie, sau război şi este una dintre cele mai puternice teorii ale societăţii moderne. Mai mult, prin a sa metodă Monte Carlo, John von Neumann se face “vinovat” şi de existenţa procesorului, ale cărui aplicaţii în lumea de astăzi nu mai au nevoie de nicio descriere.

2. John Bardeen (1908-1991)

Puţini pămînteni se pot lăuda cu un premiu Nobel în palmares. Americanul John Bardeen a cîştigat două de-a lunugul carierei sale în fizică şi inginerie electrică. În anul 1956, împreună cu doi colegi, Bardeen a inventat tranzistorul electric, o creaţie despre care putem spune fără teama de a greşi că a facilitat dezvoltarea aproape oricărui dispozitiv electronic folosit în lumea modernă. De asemenea, descoperirile din 1972 ale americanului asupra superconductivităţii au făcut posibilă întrebuinţarea tomografului şi a aparatului de rezonanţă magnetică în medicină.

1. Tim Berners-Lee (n. 1955)

Nu exagerăm spunînd că acest articol ar fi fost imposibil în versiunea online, dacă americanul Tim Berners-Lee nu ar fi turnat fundaţia World Wide Web-ului ca aplicaţie de comunicare pe cînd lucra la CERN, Laboratorul European de Fizica Particulelor. Lee a refuzat să îşi patenteze invenţia şi a preferat să o dăruiască, pur şi simplu, omenirii. Ştim cu toţii felul în care Internetul a revoluţionat, de atunci, comunicarea interumană, viteza transferului de informaţii şi eficienţa comerţului la scară globală. Comunicarea a intrat într-o cu totul nouă eră graţie ingeniozităţii acestui cercetător.

Sursa: stiintasitehnica.com